De ce-i mai bine sa fii in strada cand se-ntampla

January 17th, 2012, scris de

Realizeaza oare cineva ce-nseamna niste proteste serioase in termeni de soft power si cat poate sa-nsemne asta pentru imaginea Romaniei  peste hotare? E vorba de trezirea brusca la viata a unei tari amortite, si totusi s-au gasit destule voci care sa ceara o reamortire. Oare vede cineva ca o gasca de tineri anarhisti care ard totul in cale sunt semn de civilizatie, la fel ca una de hipioti care inventeaza un simbol nou al pacii (ca sa nu mai foloseasca tot kitschul cu floarea intinsa jandarmilor) ? Spun ca manifestantii n-ar trebui impartiti, pentru ca vor toti aceeasi chestie, chiar daca vad solutia diferit. Or fi romani dispusi sa vada ca dupa soare vine luna, dupa liniste furtuna, dupa pace razboi si dupa 20 de ani de capitalism vine haos si apoi iar liniste?

Am vazut de toate in Bucuresti weekendul asta, si am mai vazut niste tineri ganditori (in particular hipsteri, in general activisti) care pluteau parca prin gloata de pensionari si jandarmi sub acoperire, uimiti ca se poate si-n Romania un protest serios, contempland adevaratele cauze ale nemultumirii norodului, bucurosi ca pot sa-si prelungeasca cu cel putin 2 3 ani sederea pe plaiuri mioritice acum ca au vazut ca are sens, fericiti sa vada ca se intampla ceva, constienti insa ca-i cam devreme pentru revendicari ceva mai vizionare decat “jos basescu”. Bun si-asa, cata vreme nu degenereaza treaba in mitinguri de pensionari flamanzi ingramaditi la camerele antenelor ca la patriarhie la sarmale de post. Interesant cum tocmai pensionarii maniosi au expirat, tocmai ei, care ar trebui sa ne dea cel mai mult de gandit din moment ce si-au calcat cel mai mult pe demnitate maimutarindu-se pentru o tara intreaga cu sicrie, papagali, palarii, pancarte stupide, turbane de babe si lozinci ridicole.

S-a spus ca totul a fost promovat pe ascuns de opozitie, dar oricine-a fost acolo stie ca protestul a adunat oameni din toate clasele sociale si i-a unit intr-un fel in care n-au reusit nici mineriadele, nici eutanasierea cainilor, poate nici revolutia (d-apai un rahat de partid de care acum aud prima data). Au venit in piata toti cu setul personal de revendicari, variind de la reorganizarea la disparitia statului, de la legalizarea marijuanei la monarhie constitutionala sau executia vreunui beloved leader. Si-au strigat toti pasul, apoi s-au vazut pusi la colt de militieni ca-n 89, apoi le-au sugerat tinerilor sa ia caramizi de pe jos sa le dea in cap jandarmilor, apoi le-a stat inima cand au vazut ca arde la Unirii, apoi s-au necajit cand i-au imprastiat scutierii ca pe caini la 12 noaptea in fiecare seara de parca ar fi normal, apoi s-au intors a doua zi la fel de ridicoli, la fel de fara speranta. Aici ma intorsesem iar la batrani, daca nu s-a inteles deja. Da, au fost batrani care s-ar fi batut cu jandarmii daca erau in putere; da, garda a curatat piata la fiecare miez de noapte de cetateni ca de pleava; da, daca erai pe-acolo dupa 12 erai considerat infractor, te legitimau, te imbranceau si nu te mai lasau s-o iei spre casa decat dupa ce le explicai de ce existi.

Ar trebui sa intelegem in loc sa ne opunem in van inclinatiei inerente a omului spre dezordine, intrucat ea se fructifica sub forma celui mai pur dialog democratic intre guvernanti si guvernati. Avem in gene dezordinea in aceeasi masura in care avem ordinea. Ma uit in jur si vad doar oameni orbiti de siguranta si de garantiile capitalismului, oameni care refuza sa vada viermele din marul frumos, care spera inca s-o duca sigur toata viata, chiar daca asa ceva i-ar transforma pana la urma in mumii fara suflet. Vad tot felul de scuze pentru a nu fi in piata, vad chiar proteste la adresa protestului, caci omul muta mai bine muntii decat sa arunce o privire in el insusi si sa vada justetea catarsisului democratic.

Desi n-am aruncat nicio piatra duminica si nici nu-s de extrema dreapta, ma identific mai mult cu ultrasii (sau chiar cu jandarmii!) decat cu milioanele care-au ramas in casa si s-au lasat dezinformati de antene. Desi nu ma consider nici de stanga, ma identific mai mult cu hipsterii care viseaza la un stat fara banci si clasa politica decat cu cei care vorbesc de 10 de ani de schimbare si stau si critica exact cand ar trebui sa actioneze.

Remarcabila la protestul nostru mi se mai pare si pozitia presei, facuta sandwich nu doar de cele doua parti ale manifestantilor de stanga si dreapta Magherului, ci si de cele doua parti ale clasei politice. Observati diferenta dintre Realitatea si Antena3, care ba cheama la protest ba catalogheaza pe toata lumea ca ultrasi si drogati. Observati si diferenta dintre revendicarile protestatarilor din vestul Europei, anarhisti maniosi pe banci si pe partide, si revendicarile celor de-aici si din Rusia. In Est oamenii vor un lider nou si-atat, pentru ca pe-aici dainuie inca generatia comunismului si oamenii astia n-or sa tinteasca niciodata un tel mai complex decat schimbarea regimului cu un altul la fel.

 

15 ianuarie 2012, Unirii / Universitate

January 16th, 2012, scris de

Avem parinti necajiti ca s-a ales praful de revolutia lor, asa ca trebuie sa facem ceva, sa ducem afacerea parinteasca, revolutia ratata, mai departe. Mi se pare ca suntem o gloata proasta si nervoasa si ca luptam pentru toate cauzele gresite, dar macar facem ceva. E bine sa lupti pentru orice, arati ca existi, ITI arati ca existi, ca nu esti o leguma futabila vesnic in cur de catre nu conteaza cine. Problema e ca nu prea intelegem puterea si nu vedem ca Basescu e efect, nu cauza. Daca ar fi sa investigam putin am vedea ca tipul a ajuns sa fie 8 ani presedintele Romaniei din pricina unui sistem democratic dintr-un stat capitalist ex comunist care aplica regulile din auzite, ca-n balcani. Problema e cu imprumutul de 30 de miliarde de dolari pe care l-a luat Romania in 2009 si care cauzeaza absolut toate tensiunile din prezent. Iar tensiunile constituie o excelenta scoala de anarhie pentru naiba stie cate viitoare grupuri (teroriste?) locale imposibil de monitorizat si de controlat, dar aia va fi treaba SRIului, nu a jandarmeriei si nici a tacutului PD de la putere. Tensiunile intaresc extrema dreapta si or sa cauzeze poate crime rasiale si homofobe ca-n Rusia, unde homosexualii sunt injunghiati in public si pe youtube. Tensiunile inraiesc milioane de oameni si canalizeaza furie fara numar la adresa jandarmilor, care au si ei familii si catel si poate n-ar trebui poate loviti in cap.
Iar acum ceva mai serios. Daca va intrebati cati jandarmi exista, sa stiti ca ii poti numara pe degetele de la un picior de entitate cu multe multe degete, subdegete si subsubdegete. Cat despre riot police-ul mioritic, e inalt, solid, gras uneori, are armura de robocop, casca, scut, lansator de fumigene, pusca cu aer comprimat, baston, canistra cu gaz, caine lup, duba in care te baga si te bate, are o fatza pe care nu citesti daca daca e cu tine sau impotriva ta decat cand e prea tarziu, se deplaseaza super repede in zid sau coloana si te bate in locuri unde nu-ti imaginezi ca poti fi batut, gen la Unirii, la Universitate sau prin Lipscani, la un cico violent.

bucharest burning

Si prost sa fii sa le iesi in cale, pentru ca poti sa stai la 10 metri si sa-ti faci treaba de-acolo: arunci cu borduri, bare de metal smulse din garduri, pavaj si bucati de ghivecele cluburilor din lipscani, le arati curul, le zici de Basescu si de mame, tot ce vrei, si toate astea cu fata acoperita de fular sau cagula, dupa posibilitati. Nu e optional, pentru ca pute peste tot a gaz si iti sangereaza nasul si gatul si iti curge sange si din ochi, sau mai probabil doar ti se pare. Plangi si vrei acasa, dar parca ai mai arde ceva, ca faci parte din gloata nervoasa.
Daca va intrebati daca puteti sa veniti si voi la protest sa vedeti cum se distruge un oras sau chiar sa dati o mana de ajutor, puteti. Sunteti in siguranta, cel putin din partea vandalilor, care n-or sa va faca nimic daca sunteti imbracati casual; e cu dresscode si intrare pana-n 10. Jandarmii insa n-or sa stea prea mult la povesti daca va prind prin locuri dubioase la ore dubioase, gen 1 noaptea intre blocuri pe langa Fantana de la Universitate.
Ne-au imbrancit aseara, ne-au purtat de colo colo ca pe oi si intr-un final ne-au legitimat si ne-au lasat sa plecam spre casa. Protestul constituie o forma de dialog democratic intre guvernati si guvernanti, iar guvernantii abuzeaza de putere trimitandu-ne la 12 noaptea acasa si futandu-ne in cur daca depasim ora pe strada sau daca le trecem gardurile. Nu am aruncat nicio piatra si nu am pornit niciun foc, dar am fost tratat ca un caine si-am ramas cu un gust amar (de la gaz si) pentru nu am facut si eu damage ca toata lumea.
Acum sunt doua feluri de protestatari, tinerii care s-au saturat sa fie tinuti in lesa la Universitate si restul care nu s-au saturat. Restul canta despre valori de 20 de ani apuse si spera mult rahat, atat pentru ei cat si pentru copiii lor. Spera un nou presedinte pentru Romania si n-au curaj nici sa se intrebe ce l-a cauzat pe Basescu, d-apai sa actioneze cu adevarat.
Cred ca exista doua tipuri de violenta: cea care genereaza doar alta violenta si cea din care invatam ceva, atat noi cat si guvernantii care au nevoie de un ghiont ca sa-si aminteasca de noi. Imi place a 2a, dar mi-e mura sa indemn pe cineva sa fie violent, la fel cum mi-e aiurea sa iau un bolovan de pe jos si sa sparg o vitrina. Stau asadar in multime, observ si visez la o tara mai frumoasa. Pardon, lume. Sa n-o dam pe dreapta ca suporterii batuti in cap.

PS:

During the night, the protests took a strange turn as two groups became clearly defined. One peaceful group of protesters, that stood their ground and used non-violence as the main method of protest and smaller groups that started using violence. The violent groups converged on Unity Square and two different worlds were visible on televison: a group of peaceful protesters – though very vocal – and meters away something that looked like the London Riots. It’s important to note that the night before, on the 14th Police officers interfered at the slightest use of violence, but tonight it allowed fires to be started, shops to be burned and a very bleak picture to be painted. Basically the actions of the Police contradicted declarations made about their actions from the previous day. Even more strange, is that a group of 400 students that was suppose to join the peaceful protests, could not do so because they were stopped by the police, while the violent hooligans who minutes later chose the same walking path were not stopped and allowed to get very close to the calm situation in University Square. It has been stipulated that the violence was allowed to discredit the actual peaceful protesters.

Vector

January 12th, 2012, scris de

Vector e un cunoscut simplu. De-o varsta cu mine, e pasionat si el de petreceri derutante si de balcani, dar nu mai mult decat de Carpati sau Dunare, pentru ca-i mandru ca s-a nascut aici si e convins ca totul are sens exact in aceeasi masura in care n-are. Ii place sa sparga ziua retele americane securizate pentru ca poate si pentru diferenta de fus orar si de principii, iar noaptea prefera sa futa sarboaice pe care le-a cunoscut in vreun club chicios din Belgrad. Sarboaicele au cracii incaptori, tatele ca perele mari si zemoase si parul ca lanurile de grau de-acasa. Lui Vector ii place sa faca doar ce poate, si habar n-are ce-o sa poata maine, din moment ce azi a putut sa faca ce nu si-a inchipuit ieri si ieri a facut ce n-a banuit alaltaieri. si tot asa, in spirit recursiv.
Credinta lui l-a introdus de-a lungul ultimilor ani intr-un fel de societate ultrasecreta milenara a oamenilor treji, avangarda umanitatii, o ultima linie secreta in calea ignorantei. Se autodefinesc ei pioni ai lui dumnezeu pentru ca accepta cu seninatate (si-un zambet tamp) pe buze tot ce le pune dumnezeu in cale, fie ca-i animalul preferat strivit de-un excavator, fie ca-i seara de Craciun alaturi de ai lui. Oamenii astia au fost nevoiti de catre soarta sa priveasca moartea-n ochi si sa vada ca nu-i mai rea ca viata, dar asta nu pentru ca-i viata de cacat, ci pentru ca nu-i nici moartea prea nasoala din moment ce vine si ea de la dumnezeu, care e ultra.
Vector are, pe langa un nume interesant, o gramada de povestiri si niste servere cu care scaneaza-n draci cu scopul de a obtine alte servere si de a pune din nou Romania pe mapamondul hackerilor. Nu-i plac anonymous pentru ca-s niste groupies-attention-whores descentralizati, dar ii place lumea spionilor pentru ca n-a fost niciodata atat de departe precum au zugravit-o filmele.
Ieri dimineata, de pilda, statea chill la o masa intr-o piata in Teheran, se bucura de cantecul din minaret si sorbea dintr-o ceasca de ceai negru, cu laptopul pornit, conectat wireless la o retea WEP din blocul vecin, conectat criptat la TOR, cand hopa. Cuplul de motociclisti pe care ii observa de cateva minute s-a ridicat de la masa, s-au urcat pe motocicleta, au oprit la semafor langa o masina neagra cu geamuri fumurii, au pus un magnet pe ea si au demarat in viteza pe rosu. Explozia de dupa a explicat multe si s-a potrivit de minune in contextul delicat din Iran.
Lui Vector ii place sa se lase purtat de viata, exact in masura in care ii place s-o observe cum il poarta. A ridicat din umeri, si-a terminat ceaiul si a pornit spre locul unde fixase dealerul intalnirea. Vector avea pe lista de cumparaturi, printre altele, un elicopter cam vechi si cam rusesc pentru gherila lui din balcani si un kil de iarba tot pentru ei, pentru ca erau o adunatura de hipnotizati hip si socialisti si pentru ca iarba e ieftina, tare si speciala in Iran daca stii de unde s-o iei.
Ca atunci cand s-a dus in Bolivia cu 2 tovarasi ungurasi sa-l asasineze pe presedintele de-acolo si sa aduca un kil de iarba sudamericana suvenir cu vaporul inapoi in patrie. Exact ca atunci, dar cu mici diferente, gen ungurasii fiind macelariti de catre gardienii presedintelui in camera de hotel din La Paz inainte sa-si inceapa treaba.

O sa va mai povestesc despre Vector, dar nu acum.

gherile urbane in filme

January 3rd, 2012, scris de

Nu ma gandesc la episoade din James Bond sau din campania War On Terror sponsorizata de statul american de pe marile ecrane, ci la filme care persista ceva mai multa vreme pe retina. Recomand

Citeste mai departe »

De ce am renuntat la dreptul de a vota

December 20th, 2011, scris de

Ne-am nascut in Romania si asta e ocupa tot timpul. Nu obisnuiesc sa incep cu aforismele cocalarilor, dar asta mi se pare reprezentativ pentru ce urmeaza sa va povestesc despre patria noastra iubita si despre cum a ajuns ea in decurs de nici 100 de ani sa-si tina cetatenii ostatici intr-un acces psihotic gen Tony Montana.

Desi Romania nu aduce nimic nou pe lume, isi justifica existenta copiind orice structura s-a dovedit a functiona in afara. Iar cuvantul “structura” e foarte general. Tara noastra

  • copiaza legi, norme, moralitate, etica, pareri
  • traduce articole prost,
  • observa si importa cultura doar de la cultura dominanta pe plan global (anglo-saxona in prezent) si refuza orice altceva
  • copiaza curente literare, subculturi, contraculturi si stiluri de viata: roacheri, minimalisti, punkisti, rasta, electro, gay, anti gay, hipsteri, anti hipsteri, emo, anti emo, antreprenori web 2.0, rapperi, socialisti, liberali, conservatori, nationalisti chiar
  • se vrea conservatoare si respectand valori traditional-mainstream, desi e plina de vizionari si neo hipioti
  • copiaza structura statului, a presei, a audio vizualului, showbizului, armatei, a scenei culturale
  • odata ce-a copiat sistemul educational, sa zicem, il implementeaza total de-ampulea, de ochii presei, fute din radacina orice speranta la un viitor mai bun pentru copii
  • e un stat parazit guvernat de paraziti alesi de cetateni paraziti cu mentalitati bolsevice care se paraziteaza unul pe altul si care or sa-mi dea dreptate intru totul, mai putin partea cu ei insisi, pentru ca nu-s doar mandri si deosebit de critici, negativisti si acizi, dar sunt si super ancorati in imensa minciuna pe care tot ei si-au creat-o, o accepta, o traiesc si pe al carei altar isi jertfesc vietile si vietile copiilor lor
  • in incercarea ei de a copia razboiul impotriva naturii al lumii civilizate, mai exact America’s War On Drugs, Romania a ilegalizat si clasificat ca droguri de mare risc salvia divinorum si iboga, doua din plantele rare care combat cu succes dependenta de tutun, alcool, heroina, cocaina, laba si prea multe altele
  • in spiritul paragrafului de mai sus, multi dintre cei mai bogati sau influenti romani si-au facut scoala vietii in Securitatea pre decembrista si, spre lauda lor, nu le pasa prea mult ca sunt romani

Sunteti niste cocalari penali. Sunteti pentru ca va uitati la televizor, pentru ca votati, pentru ca va pasa de Elodia, de etnobotanice si de imaginea tiganoasa a “noastra” in Europa. Sunteti pentru ca refuzati sa cititi carti, sa va rugati si sa cunoasteti lumea si pe voi insiva.

Cat despre titlu, sa nu credeti ca nu inteleg democratia. In teorie mi se pare genial sistemul, o culme a progresului uman, o intoarcere a omului la sine, la valori iluminate (aici masonii chicotesc). Genial imi pare insa si comunismul acum dupa ce-am citit manifestul lui Marx, si stim cu totii la ce orori a dus aplicarea lui preferentiala de catre o clasa conducatoare sovietica primitiva ce a tinut cu dintii de putere. In mod normal as fi foarte entuziasmat sa am ocazia sa-mi manifest preferintele, mai ales dupa ce unii din cunoscutii alor mei au murit la revolutie pentru democratie. Optiunile sunt insa putine si, in substrat, identice. Lumea e ignoranta si indobitocita dupa zeci de ani de media si cativa ani de online, iar Sfanta Democratie, cea care justifica invazia si distrugerea culturilor, e aplicata si ea cu ratia, exact cat sa nu puna in pericol status quo-ul, exact cat sa-mi aminteasca de ororile altor experimente ratate, comunismul si nazismul sa zicem. Si nici sa nu incepem cu capitalismul si proprietatea intelectuala!

De-aia nu ma uit la televizor, de-aia am dubii in legatura cu oamenii care se uita la televizor, de-aia nu votez si am dubii in legatura cu cei care voteaza, de-aia mi-e scarba de nationalism si de tara asta copiata si aplicata prost.

La multi ani intarziat, tara de cacat!