De ce-i mai bine sa fii in strada cand se-ntampla
January 17th, 2012, scris de FloRealizeaza oare cineva ce-nseamna niste proteste serioase in termeni de soft power si cat poate sa-nsemne asta pentru imaginea Romaniei peste hotare? E vorba de trezirea brusca la viata a unei tari amortite, si totusi s-au gasit destule voci care sa ceara o reamortire. Oare vede cineva ca o gasca de tineri anarhisti care ard totul in cale sunt semn de civilizatie, la fel ca una de hipioti care inventeaza un simbol nou al pacii (ca sa nu mai foloseasca tot kitschul cu floarea intinsa jandarmilor) ? Spun ca manifestantii n-ar trebui impartiti, pentru ca vor toti aceeasi chestie, chiar daca vad solutia diferit. Or fi romani dispusi sa vada ca dupa soare vine luna, dupa liniste furtuna, dupa pace razboi si dupa 20 de ani de capitalism vine haos si apoi iar liniste?
Am vazut de toate in Bucuresti weekendul asta, si am mai vazut niste tineri ganditori (in particular hipsteri, in general activisti) care pluteau parca prin gloata de pensionari si jandarmi sub acoperire, uimiti ca se poate si-n Romania un protest serios, contempland adevaratele cauze ale nemultumirii norodului, bucurosi ca pot sa-si prelungeasca cu cel putin 2 3 ani sederea pe plaiuri mioritice acum ca au vazut ca are sens, fericiti sa vada ca se intampla ceva, constienti insa ca-i cam devreme pentru revendicari ceva mai vizionare decat “jos basescu”. Bun si-asa, cata vreme nu degenereaza treaba in mitinguri de pensionari flamanzi ingramaditi la camerele antenelor ca la patriarhie la sarmale de post. Interesant cum tocmai pensionarii maniosi au expirat, tocmai ei, care ar trebui sa ne dea cel mai mult de gandit din moment ce si-au calcat cel mai mult pe demnitate maimutarindu-se pentru o tara intreaga cu sicrie, papagali, palarii, pancarte stupide, turbane de babe si lozinci ridicole.
S-a spus ca totul a fost promovat pe ascuns de opozitie, dar oricine-a fost acolo stie ca protestul a adunat oameni din toate clasele sociale si i-a unit intr-un fel in care n-au reusit nici mineriadele, nici eutanasierea cainilor, poate nici revolutia (d-apai un rahat de partid de care acum aud prima data). Au venit in piata toti cu setul personal de revendicari, variind de la reorganizarea la disparitia statului, de la legalizarea marijuanei la monarhie constitutionala sau executia vreunui beloved leader. Si-au strigat toti pasul, apoi s-au vazut pusi la colt de militieni ca-n 89, apoi le-au sugerat tinerilor sa ia caramizi de pe jos sa le dea in cap jandarmilor, apoi le-a stat inima cand au vazut ca arde la Unirii, apoi s-au necajit cand i-au imprastiat scutierii ca pe caini la 12 noaptea in fiecare seara de parca ar fi normal, apoi s-au intors a doua zi la fel de ridicoli, la fel de fara speranta. Aici ma intorsesem iar la batrani, daca nu s-a inteles deja. Da, au fost batrani care s-ar fi batut cu jandarmii daca erau in putere; da, garda a curatat piata la fiecare miez de noapte de cetateni ca de pleava; da, daca erai pe-acolo dupa 12 erai considerat infractor, te legitimau, te imbranceau si nu te mai lasau s-o iei spre casa decat dupa ce le explicai de ce existi.
Ar trebui sa intelegem in loc sa ne opunem in van inclinatiei inerente a omului spre dezordine, intrucat ea se fructifica sub forma celui mai pur dialog democratic intre guvernanti si guvernati. Avem in gene dezordinea in aceeasi masura in care avem ordinea. Ma uit in jur si vad doar oameni orbiti de siguranta si de garantiile capitalismului, oameni care refuza sa vada viermele din marul frumos, care spera inca s-o duca sigur toata viata, chiar daca asa ceva i-ar transforma pana la urma in mumii fara suflet. Vad tot felul de scuze pentru a nu fi in piata, vad chiar proteste la adresa protestului, caci omul muta mai bine muntii decat sa arunce o privire in el insusi si sa vada justetea catarsisului democratic.
Desi n-am aruncat nicio piatra duminica si nici nu-s de extrema dreapta, ma identific mai mult cu ultrasii (sau chiar cu jandarmii!) decat cu milioanele care-au ramas in casa si s-au lasat dezinformati de antene. Desi nu ma consider nici de stanga, ma identific mai mult cu hipsterii care viseaza la un stat fara banci si clasa politica decat cu cei care vorbesc de 10 de ani de schimbare si stau si critica exact cand ar trebui sa actioneze.
Remarcabila la protestul nostru mi se mai pare si pozitia presei, facuta sandwich nu doar de cele doua parti ale manifestantilor de stanga si dreapta Magherului, ci si de cele doua parti ale clasei politice. Observati diferenta dintre Realitatea si Antena3, care ba cheama la protest ba catalogheaza pe toata lumea ca ultrasi si drogati. Observati si diferenta dintre revendicarile protestatarilor din vestul Europei, anarhisti maniosi pe banci si pe partide, si revendicarile celor de-aici si din Rusia. In Est oamenii vor un lider nou si-atat, pentru ca pe-aici dainuie inca generatia comunismului si oamenii astia n-or sa tinteasca niciodata un tel mai complex decat schimbarea regimului cu un altul la fel.


