Patrice – Soulstorm (la Bucureşti pe Arenele Romane) – iunie 2008

Am pornit cu voie bună dis de dimineaţă pe la 3 dup-amiaza. Am băut pe tren, am vorbi pe tren, am mirosit cacatul de langa Bucureşti pe tren, am băut la concert, am băut toata noaptea după concert, am dansat la concert şi după concert în old schoolul Club A. Multă bere de toate neamurile (accent pe redds) şi-un absint. De veselie c-a fost aşa de fain, de-aia.

Văzusem înainte pe net un concert live din Paris şi rămăsesem uimit de cât de bine sunau acolo piesele, dar de la cântarea de la Arenele Romane nu prea aveam aşteptări. Eram obişnuit cu abordarea de căcat a organizatorilor autohtoni şi cu zgârcenia publicului aşa că, ştiind chiar că avem o ţară plină de fani Patrice, mă aşteptam să găsesc Arenele goale şi pe Patrice cântând prima şi ultima melodie. Da de unde. Se pare că tipul şi-a luat treaba foarte în serios şi nu doar că nu ne-a înşelat aşteptările, dar s-a ridicat mult deasupra lor. Şi a mai pomenit la sfârşit şi de ideea centrală a tantrei “there’s no yesterday and no tomorrow”. Asta chiar înainte de Everyday Good. Faină treaba. Ne vedem cred la Manu Chao pe 6 iulie (90 de lei biletu pe duminica de Bestfest).

[schiţă]

Sunt atât de nervos încât nici nu ştiu de unde să-ncep.

Nu înţeleg în nici un chip cum s-a ajuns aici. După sute de ani de convieţuire sunt încă diferenţe atât de mari între români şi ţigani încât se ajunge la reacţii precum asta sau asta. De unde atâta siguranţă pe capul rasiştilor, cum ajung ei să se creadă atât de înţelepţi încât să poată judeca un neam întreg după comportamentul câtorva? Cine se cred ei încât să afirme că ţiganii ar trebui arşi/măcelăriţi/trimişi acasă în India? Casa lor e acum aici, printre noi. Sunt ei săracii mai puţin descurcăreţi decât evreii şi din pricini inexplicabile mie au ajuns mai rău decât ei, dar totuşi cine suntem noi să-i punem pe toţi în aceeaşi oală ? Iaca eu vă pun pe voi în oală, pe cei care vă ghidaţi în viaţă după stereotipuri.

Sunt, din câte ştiu, 2 milioane de ţigani în România, adica un român din zece îi ţigan. Un român din zece e mai susceptibil la a vrea să spargă maşina lu Piticu sau mufa lui Buddha. Un român din zece are voce şi ureche muzicală, are tradiţii bine păstrate şi apropiate de Orient, are pielea mai închisă la culoare şi e plin de ură din pricina rasiştilor români cu pielea albă şi creierul prea puţin.

To be continued după ce mă întorc de la Bucureşti de la concertul Patrice. Fir-aţi ai dreacu de rasişti care nu vedeţi dincolo de lungul nasului şi vi se pare că le ştiţi pe toate.

Motto: “Uite democraţia………nu mai e democraţia! Unde a fugit democraţia????”

Mulţi dintre voi nu cred că au auzit despre acest tratat, pentru că cei care controlează mass-media nu vor ca voi să ştiţi, iar faptul că aprobarea acestui tratat se întămplă în timpul campioatului european de fotbal NU este o coincidenţă, după cum puteţi să vă daţi seama!

Să vă prezint pe scurt ce se încearcă: francmasoneria de vârf doreşte să instaureze o dictatură mondială, un stat unic planetar cu un unic guvern, o unică armată, o unică religie. Chestia asta după cum observaţi nu e nouă sub soare, pentru că dealungul istoriei multe imperii au încercat să obţină această supremaţie mondială. Singura diferenţă este că acum lupta nu se mai dă pe câmpuri de bătălie cu sabii, puşti sau tancuri, ci chestiile ăstea se fac pe ascuns, fără ca oamenii să ştie, folosind alte arme cum ar fi: frica, manipularea, dezinformarea.

Le-a luat câteva mii de ani ca să-şi dea seama că e prea greu prin luptă, pentru că oamenilor ca să lupte trebuie să le dai un motiv al naibii de bun. Cine şi-ar părăsi nevasta sau prietena de acasă unde-s mancărică,  căldurică şi mai ştiu eu ce ca să moară pe front ca prostu?. În schimb e mult mai uşor pentru ei să stea la televizor, cu mâncarea de la fast-food lângă ei, mânjiţi cu ketchup şi maioneză la gură, iar dictatura mondială să se instaureze pe şustache, şi să se trezească într-o zi că au un chip implantat în mână şi că sunt oi care pasc la McDonalds şi sunt mulse în linişte.

(more…)

Să-ţi spun despre greşelile cu care pornesc majoritatea bloggerilor, greşeli pe care trebuie apoi să le ducă în cârcă prea mult, până-şi permit să nu mai depindă de factorii care le-au cauzat la început şi, implicit, să poată recunoaşte că au greşit şi că e loc destul de mai bine. Să le luăm pe rând în ordinea în care apar în viaţa unui blog(ger).

Prima ar fi frica de a fi criticat şi uneori imposibilitatea de a face faţă criticilor, cât de impertinente ar fi ele. Asta poate avea rădăcini adânci şi prea ascunse în capul bloggerului, SAU poate apărea din pricina lipsei de experienţă. Să-l luăm drept exemplu pe zoso, care-i criticat de.. un om din doi să zicem. În fine, un procent foarte mare. Tipul are problemele lui mai mult sau mai puţin venite în urma celebrităţii, e demn de amintit în orice discuţie despre blogging (inclusiv în asta şi uite de ce:), dar ştie să se descurce cu criticile şi scrie mai departe ca-n prima zi, neafectat de critici şi de frustrările lor. În folosul lui scrie, căci e ăl mai popular din ţară (ca blogger) şi pe deasupra face 1000 de euro pe lună din reclame. Personal nu mă atrag banii ăia prea mult, am un job, am de ales între a avea sau nu reclame pe blog. Şi am ales deja. Greu la început să iei criticile în piept şi să scoţi ce-i mai bun din ele, dar nu imposibil. Uşor să cazi pradă lor şi să ajungi să te laşi de blogging (sau să nici nu începi), dar merită să încerci să treci peste faza asta. Destul acum despre frica de critici. Să trecem la problemaurmătoare de pe ordinea de zi

Desigur că după un paragraf grăsun despre frustrările cauzate bloggerului de critici merge unul despre ţigănia proaspăt numită monetizare. Personal nu simţeam nevoia pentru aşa un cuvânt în limba română, dar au avut nevoie de el masele de bloggeri dornici să se îmbogăţească peste noapte. Nici nu i-aş numi bloggeri de fapt, pentru că îmi fac astfel singur neamul de râs. Hai să le spunem afacerişti rataţi sau, după preferinţă, întreprinzătorii pulii. Afaceriştii ăştia sunt rataţi pentru că nu văd că din blogging nu se pot face prea mulţi bani în România, nu văd că pentru a ajunge să ai maşină neagră şi lucioasă trebuie să faci ALTCEVA decât să (nu) scrii toată ziua fără pic de talent şi curaj pe un blog cu nume ales în scopuri SEO. Să-i eliminăm de-aici pe cei care nu stăpânesc limba română şi arta plasării cratimelor şi să discutăm despre cei care au cât de cât o cultură în background. Ei sunt ca mine şi ca tine, ei vor nişte bani de buzunar obţinuţi uşor de pe urma blogului. Ei se dedică prea mult obţinerii banilor, îşi umplu blogul cu bannere şi (mai trist)  adsense. Nu-s încă destul de maturi/experimentaţi încât să vadă că blogul poate fi mult mai mult decât o sursă de 2 3 bănuţi. Blogul le poate propulsa imaginea, poate spune ţării-ntregi despre ei şi convingerile lor, poate influenţa tot mai mult pe măsură ce trece timpul şi creşte numărul de cititori deştepţi.

Am descoperit recent adând înrădăcinată în mine ultima problemă de care pomenesc azi şi totodată pricina articolului. Problemă e foarte răspândită în blogosferă şi m-a bântuit mult prea mult, ca şi cele două de mai sus dealtfel. Prea mulţi bloggeri scriu impersonal şi rece, prea mulţi uită să se implice (că doar e mai comod să-ţi ascunzi gândurile, dar atunci te mai numeşti oare blogger?), uită să promoveaze dialogul şi formarea unei comunităţi în jurul lor.Se ocupă cu mărunţişuri şi uită să-şi promoveze imaginea şi indirect viziunea asupra lumii şi puterea de a schimba ceva. Dacă umpli blogul (de exemplu) cu articole care descriu în detaliu pula şi aventurile ei prin lume, blogul ăla ajunge inevitabil să fie frecventat în principal de curve şi poponari. Dar să nu intrăm în detalii. Atragi o nişă, dar trebuie apoi s-o satisfaci sau să dispari, să laşi pe altul care îşi exprimăideile mai uşor. Dacă blogul ţi-e personal/general şi scrii despre cât de mult îţi plac Morandi, (rişti să) atragi fanii Morandi, să primeşti comentarii de la ei, să te trezeşti în interacţiune cu respectivele maimuţe fără creier. Ideea e că trebuie să-i respecţi pe fiecare-n parte, să răspunzi comentariilor (pertinente sau nu), să întreţii discuţia şi, în primul rând, să scrii cât mai frumos. S-au strâns în jurul tău pentru că se identifică cu tine şi pentru că le place cum şi ce scrii. NU pentru că iubesc să dea click pe reclame handicapate, nu pentru că eşti om bun sau rău (cum pula mea să simplifici aşa mult lucrurile?) şi nici pentru că scrii ca o virgină în seara nunţii. Le plac noutăţile, dar asta nu înseamnă că trebuie să ciordeşti toată ziua ştiri de pe google news. Le plac filmuleţele, dar pentru asta chiar nu-i nevoie să le bagi pe gât virale expirate. Acum câteva luni am început să văd cititorii, am început să mă întreb ce-are fiecare-n cap, ce aşteaptă de la mine şi cum de-a ajuns aici. Am renunţat la generalizări şi la multe stereotipuri, am uitat de gloata proastă şi avidă de poante amuzante de pe google. Oamenii vin aici pentru că le place cum şi ce scriu, şi vin doar cei care-mi seamănă în vreun fel. Felicitări Florin!

Mai multe detalii aici de la jeg (care e putin cam radical mi se pare).

Care-o fi următoarea greşeală pe care o s-o descopăr întâi în mine şi apoi în restul blogosferei?

"E mai uşor să negi lucrurile, decât să te informezi despre ele." – Mariano Jose de Larra

E mai uşor chiar să afirmi anumite lucruri şi să le iei de bune, decât să te informezi despre ele. Tare mă tem că aproape toată lumea din ziua de azi nu mai gândeşte cu capul lor, ci iau direct ca fiind adevărat ceea ce se aude prin presă sau la televizor. Asta mi se pare o mare problemă a omenirii : lenea de a gândi cu capul tău, superficialitatea şi credulitatea. Şi toate pornesc din ignoranţă, din obişnuinţa de a lăsa pe alţii să gândească pentru tine, pentru că ei sunt prea ocupaţi cu circul care li se oferă zi de zi.

Risc să deviez puţin de la subiect, dar referitor la acest circ, ştiaţi că exact în acest moment, adică in timpul campionatelor Euro2008, UE luptă din greu cu unele state, care nu sunt destul de corupte, pentru adoptarea tratatului de la Lisabona? (tratat prin care constituţiile ţărilor membre ale UE devin NULE?? )Foarte probabil că nu…..pentru că presa este prea ocupată să jongleze cu portocale mecanice. Nu intru în detalii, dar sper că o să scriu un post legat de asta cât mai curând.

De exemplu, am rămas prost când am văzut că unele persoane care au vizionat filmul documentar Zeitgeist (despre care văru a scris un post bun, si bine comentat), chiar au crezut ce se discută în prima parte a filmului, cu toate că 5 minute de navigat pe net în care să cerceteze puţin cele zise, le-ar fi fost de ajuns să-şi dea seama că era o aberaţie totală.

Sfatul meu de încheiere: nu mai afirmaţi, nu mai negaţi orice citiţi vedeţi sau auziţi, până nu vă informaţi voi cu adevărat, pentru că mass media nu face lucrul ăsta pentru noi, ci din contră, doreşte să ne menţină mereu prost informaţi, sau informaţi doar de ce vor Ei şi cu ce vor Ei.