La vot cu tine!
November 28th, 2008, scris de FloSunt sfâşiat de o dilemă azi. Ce opţiuni are cu adevărat românul cu drept de vot? Poate el să scrie duminică viitorul copiilor lui sau are doar impresia că poate?
Preferând să nu pun principiile democraţiei în discuţie, am să menţionez doar că democraţia nu poate fi aplicată decât parţial, că n-a fost niciodată aplicată în totalitate, că nu există democraţie perfectă şi că lumea trebuie să nu (vrea să) ştie asta pentru ca democraţia să funcţioneze. În plus, candidaţii au campanii de advertising mai mult sau mai puţin solide în spate. Văd în noi o adunătură de oi proaste ce trebuiesc manipulate pentru uzul personal. Sunt bătrâni blegiţi de viaţă cu viziuni conservatoare şi cu poftă de trafic de influenţă. Ce motivaţie mai poate să aibă oaia conştientă fiind de toate astea? Cum să meargă ea duminică la vot ?
Să analizăm însă alternativa. Eşti dezamăgit de sistem (sau indiferent) şi decizi să nu-ţi mai exerciţi dreptul de vot. Tocmai ai făcut o decizie şi mai proastă decât prima. Democraţia o fi ea falsă, dar ţine lumea într-o oarecare stabilitate de ceva vreme. Ne oferă speranţă şi ordine aparentă, iar noi îi dăm în schimb supunere. Şi majoritatea nu ne punem întrebări niciodată, pentru că suntem de părere că întrebările sunt sinonime cu Satana, dar asta e altă poveste. Să luăm un exemplu aici. Întrebarea “Why is there something rather than nothing?” nu are nici un sens pentru tanti Geta de la 3 pentru că dânsa nu ştie şi nici nu concepe să înveţe engleză şi pentru că şi să ştie limba tot nu are timp vreodată să se gândească la aşa baliverne. I se pare că doar scrâmtiţii îşi pun întrebări. Tanti Geta are drept de vot şi ori se duce duminică la vor ca să iasă preferatul ei cu ochi frumoşi ori stă acasă nemulţumită de porcii ăia. Dar mai probabil se duce, ca să nu iasă din tiparul gospodinei de la bloc ce are mereu cu cine vota şi votează în fiecare an cu ăia care nu-s porci.
Sunt destul de anti mainstream, cu tendinţe uşor anarhiste, (utopic vorbind) comuniste, anti establishment, anti sistem, anti anti. Iubesc lumea însă, îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, să le ascult poveştile, dar mai ales să li le istorisesc pe ale mele, pentru că-i sunt egoului un simplu animal de companie cea mai mare parte a timpului (deşi vreau să pară că-i exact invers). Nu iubesc regulile impuse de de oameni, nu iubesc nici haosul. Lumea nu se schimbă dacă nu mă mai duc niciodată la vot, pentru că nu-s mulţi ca mine. Majoritatea, fie că votează sau stau mândri acasă, acţionează, se implică, cer schimbare. Eu dac-ar fi să cer o schimbare aş vrea ca lumea să citească mai mult, să-şi pună întrebări existenţiale mai des şi nu de formă, să se lase purtată de viaţă şi să se bucure de ea.
Nu-i nimic de criticat, nu-i nimic de dărâmat sau de creat. Lumea-i aşa de la începutul timpului. O amăgire ca democraţia e bună şi ea din când în când. Acum hai, tai-o la vot şi votează şi pentru mine! Eu o să stau duminică şi-o să mă uit la un perete.

