Weird dancing in all-night computer-banking lobbies. Unauthorized pyrotechnic displays. Land-art, earth-works as bizarre alien artifacts strewn in State Parks. Burglarize houses but instead of stealing, leave Poetic-Terrorist objects. Kidnap someone & make them happy. Pick someone at random & convince them they’re the heir to an enormous, useless & amazing fortune–say 5000 square miles of Antarctica, or an aging circus elephant, or an orphanage in Bombay, or a collection of alchemical mss. Later they will come to realize that for a few moments they believed in something extraordinary, & will perhaps be driven as a result to seek out some more intense mode of existence.

Bolt up brass commemorative plaques in places (public or private) where you have experienced a revelation or had a particularly fulfilling sexual experience, etc.

Go naked for a sign.

Organize a strike in your school or workplace on the grounds that it does not satisfy your need for indolence & spiritual beauty.

Grafitti-art loaned some grace to ugly subways & rigid public momuments–PT-art can also be created for public places: poems scrawled in courthouse lavatories, small fetishes abandoned in parks & restaurants, xerox-art under windshield-wipers of parked cars, Big Character Slogans pasted on playground walls, anonymous letters mailed to random or chosen recipients (mail fraud), pirate radio transmissions, wet cement…

The audience reaction or aesthetic-shock produced by PT ought to be at least as strong as the emotion of terror– powerful disgust, sexual arousal, superstitious awe, sudden intuitive breakthrough, dada-esque angst–no matter whether the PT is aimed at one person or many, no matter whether it is "signed" or anonymous, if it does not change someone’s life (aside from the artist) it fails.

PT is an act in a Theater of Cruelty which has no stage, no rows of seats, no tickets & no walls. In order to work at all, PT must categorically be divorced from all conventional structures for art consumption (galleries, publications, media). Even the guerilla Situationist tactics of street theater are perhaps too well known & expected now.

An exquisite seduction carried out not only in the cause of mutual satisfaction but also as a conscious act in a deliberately beautiful life–may be the ultimate PT. The PTerrorist behaves like a confidence-trickster whose aim is not money but CHANGE.

Don’t do PT for other artists, do it for people who will not realize (at least for a few moments) that what you have done is art. Avoid recognizable art-categories, avoid politics, don’t stick around to argue, don’t be sentimental; be ruthless, take risks, vandalize only what must be defaced, do something children will remember all their lives–but don’t be spontaneous unless the PT Muse has possessed you.

Dress up. Leave a false name. Be legendary. The best PT is against the law, but don’t get caught. Art as crime; crime as art.

Prea bine zice maestrul Hakim Bey (părintele conceptului de zonă autonomă temporară) în scrierile lui fantastic de faine. Mă las de graffitti, e prea clasificabil.

Nu ştiu ce-i cu U-ul ăla în RoUmAnIaN, dar nu mai contează aşa mult. Filosofia teknivalului nu prea ţine oricum seama de graniţe, naţionalităţi sau convingeri politice. E festival de nomazi nehnologici. Zonă autonomă temporară. Anul trecut a fost aici, adică la dracu-n praznic, deci tre să ne aşteptăm acum să fie tot într-o locaţie de genul. Dacă ar fi să dau crezare unui zvon aş zice că o să fie chiar în judeţul Braşov.

Mă simt ca un erou acum pentru că am povestit prietenilor de nebun tot anul că e un fel de festival de madmacşi într-un fel de zonă liberă, fără poliţie, cu toate psihedelicele posibile. Atât că ştiam că a fost pe lângă Vamă, nu taman în Tulcea, cum am aflat acum.

Aşadar benoaclele căscate pe net pe 10 august!

Semnează pentru tolerarea în ţara noastră a celui mai popular şi mai prost înţeles drog ilegal din lume! Semnaţi pentru legi mult mai blânde, dacă nu chiar favorabile consumatorilor şi comercianţilor de marijuana!

Avem unele din cele mai aspre legi anti marijuana din Uniunea Europeană. Poate pare de necrezut, dar în aproape toate marile oraşe din Europa se vinde şi se fumează marijuana pe stradă fără frică de poliţie. La noi iei ani de detenţie pentru posesia unor cantităţi infirme. Tot la noi scapi fără închisoare după ce-ai furat miliarde sau după ce ai omorât pe cineva pe trecerea de pietoni şi ai fugit.

Ignoranţii o confundă cu heroina şi o păstrează ilegală, după modelul Americii rasiste a anilor 30, dar noi, restul, cu ce-am greşit să ne naştem în una din cele mai înapoiate ţări din Europa? De ce nu putem să fim mândri cu ea, cu guvernanţii şi legile ei? Suntem fiinţe umane, avem mereu de ales, nu trebuie să trăim ca vitele guvernaţi cât se poate de fără creier de dubioşi care nu ştiu cum să mai facă să păstreze puterea şi să ducă moştenirea învechită a generaţiilor comuniste mai departe.

(more…)

Mi se pare incredibil că în ultimii ani în China au fost tăiaţi, jefuiţi de organe şi apoi lăsaţi să moară 40 de mii de OAMENI pentru că nu au renunţat la convingeri, şi anume la o formă de budism. Haideţi să numărăm până la 40000.

Doctorii taiwanezi care au aranjat ca pacientii lor sa beneficieze de transplanturi in China sustin ca acolo nu exista nici un fel de supraveghere a sistemului, nici o baza centrala de date care sa contina inregistrari de organe sau inregistrari medicale ale donatorilor, nici o dovada de plata ce ar diminua profiturile medicale. Asa ca adevarata intrebare era, la un profit de 62.000 de dolari pentru un rinichi proaspat, ar fi irosit spitalele din China vreun corp pe care puteau pune mana?

Falun Gong a devenit larg raspandit in China la sfarsitul anilor ‘90. Din diverse motive – poate din cauza faptului ca numarul membrilor acestei miscari era mai mare decat cea a Partidului Comunist Chinez (si aveau membri comuni), sau deoarece mostenirea din Tiananmen ramasese nerezolvata, sau pentru ca 70 de milioane de oameni aparent cautau o cale catre cer (alta decat banii) – Partidul a decis sa il elimine. In 1998, partidul a anulat pe ascuns autorizatiile profesionale ale oamenilor care practicau Falun Gong. In 1999 au avut loc arestari in masa, confiscari de bunuri si tortura. Apoi, incepand cu anul 2000, pe masura ce miscarea a raspuns devenind mai activa in mod deschis, demonstrand in Piata Tiananmen si intervenind in semnalele de televiziune din China, numarul mortilor a inceput sa creasca, atingand in 2005 apoximativ 3000 de cazuri confirmate de deces, provenite din tortura, executie, si neglijenta.

In orice moment in timp, 100.000 de practicanti Falun Gong se spunea ca se afla inchisi undeva in sistemul chinez de penitenciare. Asemenea majoritatii cifrelor ce veneau din China, acestea erau estimari aproximative, avand si mai mult diminuata credibilitatea de catre discutiile pro si contra. Dar un lucru este dincolo de controversa: Reprimarea Falun Gong era scapata de sub control. Arestari, sentinte, tot ce s-a intamplat in centrele de detentie, institutii psihiatrice si lagare de munca fortata nu urmau nicio constrangere sau procedura legala stabilita. Ca act de rezistenta pasiva, sau pur si simplu pentru a evita cauzarea de probleme familiilor lor, multi practicanti Falun Gong au inceput sa-si ascunda numele in fata politiei, prezentandu-se doar ca „practicant” sau „discipol Dafa”. Intrebati de zona unde locuiau, spuneau „din univers”. Pentru acestia, cei fara nume, ale caror familii nu au avut niciun mijloc de a-i gasi sau a face ceva in numele lor, s-ar putea sa nu existe niciun fel de inregistrari.

La inceputul anului 2006, primele acuzatii de recoltare pe scara larga – extragerea pe cale chirurgicala a organelor in timp ce prizonierii erau inca in viata, desi bineinteles ca procedura ii omora – de la practicanti de Falun Gong a iesit la iveala din nord-estul Chinei. Acuzatiile au declansat o furtuna tacuta in comunitatea drepturilor omului. Totusi acuzatia nu era exagerata.

Harry Wu, un dizident chinez care a infiintat Fundatia Laogai, adusese o gramada de dovezi potrivit carora statul, dupa executia criminalilor condamnati la moarte, le vindea rinichii, ficatul, corneea, si alte parti ale corpului catre chinezi sau straini, cu alte cuvinte oricui care ar fi putut plati. Procedura a inceput la mijlocul anilor ‘80. Pana la mijlocul anilor ‘90, cu ajutorul medicamentelor de inhibare a rejectarii tesutului inventate de catre China, afacerea progresase. Dube de recoltare de organe conduse de servicii armate erau parcate in mod regulat chiar la iesirea de pe campurile unde aveau loc omorurile pentru a se asigura ca spitalele militare au intaietate. Acest lucru nu era strict secret. Am discutat cu un fost ofiter de politie chinez, un om simplu din zona rurala, care a afirmat ca, facand un favor prietenului unui condamnat, a deschis usa din spate a unei astfel de dube si a desfacut fermoarul sacului in care se afla corpul. Pieptul corpului era complet golit de organe.

Mai multe aici: 1, 2 şi 3.