Cazul îi clasic: nişte gagici fumează cu frica-n sân pentru prima dată, o dau în paranoia, se isterizează şi cheamă salvarea. Nu ştiu cum a fost aici, dar cazul clasic mai include şi sesiuni serioase de îngurgitat alcool înainte de fumat, alcool care, în combinaţie cu ORICE, îţi scade tensiunea şi poate liniştit să te omoare. Evident la ştiri nu spune nimeni că subiecţii erau beţi pulă şi albi la faţă când au ajuns la spital, căci tot ce contează e să fie subliniată înc-o dată degradarea la care a ajuns sistemul după căderea comunismului, astfel încât televiziunea respectivă să capete respect din partea pensionarilor nostalgici după vremurile de aur.
Când am fost în Vamă am avut ocazia să schimb câteva vorbe cu una din fondatorii unei reţele de smart shopuri. Mai cocalară decât cocalarii, tipa se temea de cocalari şi de obiceiul lor (profitabil pentru ea) de a-şi parca maşinile negre în faţa magazinelor ei şi de a “încerca frate” nişte pastile la beţie. Tipa nu încercase cam niciun produs din cele pe care le oferea spre vânzare, iar asta mi s-a părut cel puţin dubios. Îi era frică de concentratele de salvia divinorum ca dracului de tămâie. Spunea că are un prieten care a încercat 20x şi s-a apucat să fugă şi să ţipe, şi povestea asta de parcă era ultima megieşă din Obor. Magazinul era decorat atât pe exterior cât şi pe interior cu simboluri psihedelice (spirale, ochi, shrooms, alge), dar dânsa nu vedea decât pereţi şi-atât. Nu era deloc de-acord cu apucăturile şi cu manelele cocalarilor, dar nici nu le refuza banii. Urmărea banul până la capăt şi o făcea ca la carte, chiar dacă-i băgată aparent într-o afacere riscantă.
Spice shopurile bat efectiv pula de nasul legii: au găsit o găurică în constituţie şi o exploatează la maxim, o mulg de bani. Vând o gamă largă de produse legale care imită binişor efectele celor ilegale. Iarbă, ecstasy, lsd, meth, cocaină sau heroină, au toate corespondente legale – bineînţeles că nu chiar atât de puternice precum . Şi ăsta e doar începutul, căci s-a dezvoltat în ultimii ani la nivel global o întreagă industrie a drogurilor legale (cu sisteme de producţie şi desfacere), afacere globală ce generează substanţe tot mai legale şi mai puternice pe zi ce trece. Evident există şi producători locali, dar sunt discreditaţi tocmai de lăcomia lor românească. Am auzit, spre exemplu, de un producător român care băga în coloratele punguţe frumoase ceva substanţe folosite la stropit cartofii de gândaci de colorado. Suntem abia la început deci, aşa că-i simplu: majoritatea drogurilor legale de la noi îs importate, îs comandate en-gros de pe net sau sunt asamblate doar aici.
Când am fost anul trecut în Tunisia am cunoscut un tip dintr-un oraş moldovean, om cât se poate de normal, nu mai fumase niciodată. Am încercat atunci cu el ceva specialitate locală. Azi are vreo 2 spice shopuri în zona lui. Ce vreau să subliniez aici e că oameni care nu ştiu absolut nimic despre droguri ajung să le vândă mulţimii şi mai necunoscătoare decât ei. Cum poate să iasă ceva bun din combinaţia asta?
Despre droguri ştiu doar dealerii, consumatorii vechi şi poliţia. Nu măscăricii din presă, nu bătrânii panicaţi, nu virginele dornice să experimenteze fără să se informeze, nu şmecherii care s-au băgat peste noapte în industria drogurilor legale şi nici clienţii lor. Vânzătorii sunt oportunişti care s-au gândit să facă un ban în plus într-un domeniu nesigur, iar cumpărătorii îs triştii care au tot auzit la Paraziţii şi pe la prietenii cool de marijuana, dar n-au avut niciodată ocazia să fumeze un cui pentru că-s prea frustraţi. Dacă frustrarea atinge cote paroxistice, proaspătul fumător se dezice de orice efect pe care l-a simţit, ba chiar adoptă la o atitudine ostilă şi dă mâna cu prea şi bătrânii panicaţi.
Cât despre politicieni, mi se pare delicată situaţia actuală, pentru că, un viitor candidat la preşedenţie să zicem, trebuie să studieze foarte bine terenul înainte să se declare pro sau contra drogurilor legale. Dacă eşti pro nu te mai votează muncitorii şi pensionarii telenovelişti (care da, îs foarte mulţi), dacă eşti contra îi pierzi pe cei care gândesc.
Nu-i uşor pentru comuniştii bătrâni de care spuneam mai sus să accepte o schimbare atât de radicală şi rapidă a societăţii, şi nu le e deloc uşor nici să-şi vadă nepoţii transformaţi în tree huggeri – căci doar să îmbrăţişezi copaci îţi mai vine după cate-un fum de naiba-ştie-ce. Aşa că au trecut la fapte şi în curând vor fi ilegalizate toate weed shopurile. Şi apoi vor fi probabil legalizate din nou, pentru că va ajunge la putere generaţia noastră, a tinerilor de acum, şi fumatul de ierburi va fi o chestie normală. Şi apoi copiii noştri vor fi scârbiţi de excesele pe care le vom face cu drogurile alea şi le vor ilegaliza iar şi tot aşa. Subiectul ăsta va provoca veşnic frământări sociale pentru simplul fapt că unele droguri (legale sau nu) deschid ochii, iar asta e atât un deziderat, cât şi o chestie inacceptabilă. La fel cum invidia pentru vreun popor vecin, sărăcia şi şomajul determină grupuri mari de tineri să ia furcile în mâini şi să ardă capitale, drogurile determină grupurile mari să deschidă ochii şi să schimbe capitalele de la rădăcini într-o direcţie new age – ceea ce iar nu-i acceptabil pentru cei ce trag cu dinţii de putere.
Cert e că o asemenea luptă nu trece fără urme, aşa că, oricare-ar fi rezultatul, nu vom avea de fapt câştigători sau pierzători. Ei se vor contopi, vor empatiza, vor continua ca şi pân-acum, în armonie. Interesant e însă prezentul, aşa c-am scris ditai articolul despre dânsul 
Nu vin aici cu sfaturi elaborate pentru cei care vor să experimenteze cu droguri, căci dânşii nu vor ajunge pân-aici cu cititul oricum, vor fi ocupaţi cu vodka, fumatul, sunatul la salvare, zâmbitul bolnav la camere şi cu referinţele la ortodoxism. Singurul sfat, cel pe care l-am tot dat ar fi să vă informaţi dracului despre substanţele care ajung la creier înainte să le consumaţi. Efectele variază drastic şi între varietăţi de marijuana, d-apăi între droguri diferite!
