Bune titlurile astea care spun totul despre articol, dar parcă tot mai bune-s alea care nu doar că nu spun nimic, dar mai induc şi-n eroare. Mai bune pentru că pot să aberez liniştit apoi în corpul articolului fără să fiu deranjat de un căcat de titlu care nu-mi dă nicio şansă. Aşa am ajuns să pun un Nu în faţa titlului ca să induc în eroare.
De fapt m-am mutat la Cluj. Locuiesc acum la un băiat viitor avocat Geo, pe care o să-l consult din când în când pe diverse probleme ale mele legale, gen când m-o opri garda dintr-un marş în curu gol prin centru pe la 2 noaptea şi-oi avea buletinul sub un coi transpirat şi la păstrare.
Bag seamă aici că sunt pe rds, ceea ce mă scapă de dezonoarea asta.
Ce să-ţi mai povestesc eu ţie Dragă Jurnalule… îs mulţi unguri aici. Aş putea chiar să încerc să-nvăţ ungureşte dacă nu m-ar fermeca între timp atât de mult culturile arabe şi africane şi dacă n-aş asculta toată ziua radioul ăsta.
N-am ieşit încă la bere, dar am să vă ţin la curent cu ce se întâmplă şi ce nu se-ntâmplă noaptea pe-aici. Poate revin cu ocazia aia şi cu texte mai lungi şi mai frumoase.
E gata de ceva vreme terciul muzical de toamnă, doar că n-am apucat să vă povestesc despre. Am amestecat în el cam tot ce-am mai ascultat în ultima vreme cu bale la gură şi cu ochii stâlciţi de plăcere şi pasiune. Am pus în el toate intenţiile bune cu ajutorul cărora intenţionez să cuceresc într-o bună zi lumea.
Tecând însă la punctul doi de pe ordinea de zi, aş vrea să povestim niţel despre reuşita prelungii mele campanii întru legalizalea marijuanei. Se pare că Băsescu a trecut pe-aici, dar n-a lăsat niciun comentariu, încadrându-se astfel într-o masă de vizitatori pe care îi urăsc, ăia de vin, fură toate ideile geniale şi nu lasă nici măcar un comentariu. Săi purece haia borâtă şi ciungă. Nu ştiu ce-a fost asta, cred că m-am lovit şi la cap când mă rostogoleam julindu-mă groaznic peste tot în norul ăla de praf din urma maşinii din care am sărit de bou ce sunt.
Dezincriminarea consumului de droguri (nu a traficului!) pentru a aduce la suprafaţă consumatorii. Recent s-au deschis în multe oraşe ale ţării (Braşov, Bacău, Galaţi, Hunedoara, Brăila, Iaşi, Bucureşti) magazine care vând produse etnobotanice ce au acelaşi efect ca drogurile ilegale uşoare şi efectele lor sociale nu par a fi vizibile. Consumul de droguri trebuie descurajat, dar cu diferenţele de rigoare între drogurile uşoare şi drogurile tari, în special cele injectabile, precum heroina, care au efecte negative devastatoare. Incriminarea consumului produce efecte secundare grave precum refolosirea seringilor care conduce la transmiterea unor boli grave.
III. Iar aseară ghiciţi ce-am făcut. Am fost la ptrecerea Papaşei şi-a lui Kişpert, o petrecere cu temă. Ne-am îmbrăcat frumos şi ne-am prefăcut pentru câteva minute că suntem oameni serioşi. Apoi ne-am schimbat la loc şi am continuat cu excesele de rigoare. Fetele erau destul de bune însă, poate merită repetat.
IV. doar un patru. Asta cu doar un patru e furată dintr-un film de-a dreptul dobitoc pentru adolescenţi, un film la care nu înţeleg pentru ce m-am zgâit în afară de tipa din rolul principal, care era super bună).
V. ce mă enervează ăştia de la BitDefender cu joburile lor perfecte dar intangibile pentru că nu ştiu C++.
Nu m-am mutat încă, dacă asta vă întrebaţi. Iar dacă nu asta era ce v-aţi întrebat, ci mai degrabă ce filme oi mai fi văzut eu, atunci trebuie să vă informez că mi-au plăcut aşa: ăsta, şi sigur mai erau câteva, dar nu-mi mai amintesc acum de ele. Dar aş vrea să-l văd pe-ăsta:
"Made In Romania" is the story of a producer who is given the chance to realize his dream project; to film an adaptation of an obscure, beautifully written Victorian novel, "The Tides of Reason". Disillusioned after years of making low budget genre films, the producer readily accepts the demands of his less than legitimate financiers. Namely, the production be filmed entirely in Romania to take advantage of a complicated and slightly suspicious tax deal. Shot in documentary style, this behind-the-scenes comedy deftly and inexorably exposes the painful reality of runaway film production. Way off the radar in deepest, darkest, rural Romania the hopelessly disconnected production veers swiftly off the tracks as bizarre personalities, cultural, economic and language issues quickly combine to send the production spiraling into hysteria.
Am găsit toate astea (cu titlu cu tot) într-un jurnal de fetiţă de clasa a 7a. Jurnal verde cu căţeluşi roz pe el şi cu cheiţă. O s-o numim de-acum simplu Fetiţa Zen. Horror ultimul punct, mai ales pentru că le-a cam uitat într-adevăr pe toate (acum e om mare fetiţa).
1. Veţi primi un corp.
Vă place sau nu, va fi al vostru pt întreaga viaţă.
2. Veţi învăţa lecţii.
Sunteţi înscrişi la o şcoală cu informaţii non stop numită VIAŢĂ. În fiecare zi la această şcoală veţi avea ocazia să învăţaţi câte o lecţie. S-ar putea să vă placă lecţiile sau să le consideraţi irelevante sau prosteşti.
3. Nu există greşeli, numai lecţii.
Dezvoltarea este experimentare. Experimentele ratate fac parte din acest proces, tot aşa cum fac parte şi experimentele “reuşite”.
4. O lecţie se repetă până se învaţă
O lecţie va fi prezentată sub mai multe forme până când o veţi învăţa. Numai după aceea veţi putea trece la o altă lecţie.
5. Procesul de învăţare nu se termină niciodată.
Nu există moment al vieţii care să nu conţină o lecţie. Dacă sunteţi viu, atunci aceste lecţii trebuie învăţate.
6. “Acolo” nu este mai bun decât “aici”
Când un “acolo” personal devine un “aici” veţi obţine pur şi simplu un alt “acolo” care va arăta din nou mai bine decât “aici”.
7. Alţii sunt doar imaginea voastră din oglindă.
Nu poţi urî sau iubi ceva la cineva decât dacă această persoană reflectă ceva ce voi iubiţi sau urâţi la voi înşivă.
8. Ce faci cu viaţa ta depinde numai de tine.
Deţii toate uneltele şi resursele de care ai nevoie. Cum le foloseşti rămâne la aprecierea ta. Alegerea îţi aparţine.
9. Răspunsurile tale există în tine.
Răspunsurile la întrebările vieţii se află în tine. Tot ceea ce trebuie să faci este să priveşti. Să asculţi şi să ai încredere.
O utopie gen Venus Project din Zeitgeist Addendum, dar parcă şi mai naturală şi mai faină. Îţi recomand să faci videourile full screen (trebuie pentru asta să dai click pe video, să intri pe pagina de youtube şi să apeşi acolo pe butonul de full screen) şi să pui apoi pe pauză cu spaţiu de fiecare dată când se succed replicile prea repede şi nu apuci să citeşti. Asta dacă nu ştii franceză, bineînţeles. Canalul de youtube aici.
Ce valoare mai are scrisul când scrie toată lumea? Cum alegi oamenii pe care îi citeşti? Şi-aşa n-o să mă schimb în funcţie de ce zici la comentarii, dar îs curios cum alegi puţinii bloggeri pe care îi citeşti. Şi mai sunt curios de ce citeşti bloguri. Bloggerii sunt cei mai proşti oameni, nu ştiai? Frecventează forumuri gen forumul bloggerilor, unde postează cu titluri precum “Cat de interesati sunteti de poker?”, “Putem folosii sutele de sms-uri gratuite de la cosmote pentru twitter?” sau “Primii pasi in promovare”.
Bloggerul e omul care consideră că e necesar să-şi dedice un altar online pe blogspot sau, mai rău, pe domeniu şi hosting cumpărat. El a decis la un moment dat în viaţa lui superioară că e cazul să afle şi ceilalţi că are ceva în cap. Aşa că şi-a tras blog şi a început să scrie că blogul lui e pentru oameni deştepţi, că urăşte proştii, că se ştie pă net şi cu calculatoarele în general. Exact ca mircarii de nu demult, el urmăreşte o glorie pe care n-o mai poate obţine, pentru că izorul e deja secat. Cine PULA mai citeşte bloguri? Eu nu m-aş citi nici pe mine dacă n-aş fi obligat să citesc în timp ce scriu.
Am început cât se poate de prost, am făcut toate greşelile posibile şi acum le văd în toţi care-mi calcă pe urme. Văd ipocrizie, prostie şi fudulie, văd oameni care trag de-o ciozvârtă expirată demult. Şi n-aş scrie în veci de-aşa ceva dacă aş şti că e o finalitate la cârnaţul ăsta blogosferic. Nu e. Sunt la fel de prost cum eram când am început, doar că experienţa mi-a adus pân-acum mai mulţi cititori şi m-a făcut să scriu mai cinstit cu mine însumi.
NU VĂ FACEŢI BLOG. decât dacă puneţi parolă pe el şi nu vi-l citeşte nici dracu. Sau dacă aveţi de gând să aruncaţi serverul în aer la anul nou, în culmea gloriei. Că ăsta ar fi deja sacrificiu, iar sacrificiul nu-i tocmai rău pentru suflet.
