Vedeți dacă nu mă urmați pe mine? Ne trezim iar cu președinte, politică, globalizare, consumerism, corupție, capitalism, împrumuturi fmi și faze. Atâta cer de la societatea asta, să-și amintească de vremurile vechi când n-avea nevoie să-i fie împuiat capul cu reclame ca să știe cum să funcționeze mai bine. N-avea nevoie nici de bani, d-apăi de produs. Nu prea trăiau pe-atunci oamenii ca să mănânce, să cumpere, să impună principii sau să ordone. Îi durea-n pulă, făceau parte din vreo breasla, aveau zeii lor sexi și neîndurători, aveau griji mai practice decât alea legate de politică, naționalism, religie și alte de-astea. Mai simplu și mai brutal, dar mai complex de fapt, mai tolerant și mai conectat la rădăcini, așa era my friend pe care-mi place să-l numesc “omul de demult”.

Așa am ajuns să ne plângem c-a ieșit Băse deși nu l-a votat nimeni dintre toți cunoscuții. Dar cum pula să nu-l voteze nimeni? Nu recunoașteți, dar știu eu că acolo în cabină v-a alunecat mâna spre PD, pentru că de-aia există campanii eficiente și manipulare, ca să fie aduse masele pe făgașul dorit de către cel care plătește. Și iată-ne că, deși știm majoritatea că banii de campanie au venit tot din buzunarele noastre, ne lăsăm prostiți în masă și votăm tot cu my man cheliosul. Respect pentru el, căci știe cum funcționează sistemul și profită destul de transparent de asta. Iei banul de unde poți, îl bagi în advertising/pr, industria manipulării, și ieși iar președinte.

Am fost tare pe poziție și am reușit să nu mă duc la vot, în pofida mumei spumegânde la gură de teoria reinstaurării dictaturii dacă nu mă duc eu să pun ștampila măcar intenționat greșit. Adică de ce s-o pun până și greșit dacă nu țin neapărat să mai existe stat, granițe și politică? Votați voi, ăștia de vă pasă, ăștia de nu mirosiți încă decăderea omului rău care jonglează creierele urmărind foloase imediate, egoiste  și primitive.

Atât vă cer însă, amintiți-vă de stră stră etc moșul vostru preferat de sex masculin. Ar râde dumnealui și cu curul de voi dacă v-ar vedea cum stați cuminți și înghițiți șmecleu de la oameni plătiți să vă dea muie advertising style, plătiți de alți oameni care au deja prea mulți bani și nu mai vor decât putere, care și puterea aia te ștergi tot la cur cu ea, ca si cu banii. HA HA, ce amuzant.

Mă duc să mă cac. Am mai progresat între timp, mi-a mai revenit bărbăția, le fac iar mai rar și mai groscioare, am din nou un sens. Căci nu aduce anul ce aduce clipa în care scapi torpila. Fie omul cât de mic, după masă cac-un pic. Bate rahatul între buci cât e cald. Nu spune “m-am căcat” până nu scapi râcăcău-n hău. A căca este omenesc. Ceea ce-i este permis lui Jupiter nu-i este permis şi unui bou.

Proverbul ăsta latin de la urmă este atât de bun încât nu mai suferă loc de modificare în spiritul căcării bărbătești. Romanii știau, după cum se vede, tainele universului.

Nuj, pe vremuri când mă căcam chiar simțeam că trăiesc. Mă scremeam câte juma de oră doar ca să-i scot capul, munceam pentru rezultat, asudam, aveam un scop. Răcneam ca un împușcat în burtă, simțeam chinurile facerii, înțelegeam femeia și universul întreg. Și ieșea doar capul. Apoi, după înc-o jumătate de oră, îmi sângera și mă ustura tot curul, iar în wc zăcea răpus monstrul, numai bun de cartea recordurilor. Ca un baton de-ăla cu cocos de ciocolată de casă, dar fără cocos. Și în esență și fără ciocolată. Simțeam atunci bucuria primordială și neîntinată de civilizație pe care o simțeau probabil și primii vânători în Africa, bucuria care îi făcea să lupte cu mamuții.

Așa era pe vremuri, da eram și eu bărbat.

Adineauri am ieșit biruitor de la baie, dar numai luptă n-a mai fost. De parcă a cedat deșteptul, adică bucata aia de rahat, și s-a făcut mai mică și așezată mai des în timp. Mai sănătoasă căcarea acum, ar zice unii, dar eu știu, știu că nu mai sunt bărbat. Un bărbat trebuie să lupte, altfel n-are sens. Unde-i sângele de altă dată?

Na, acum mai vreți să votați manipulanții ăia de la tv? Oilor. Alegeți singura cale posibilă, urmați-mă pe mine.

de m-a zdrobit la cap în halul ăla.

Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud piesa asta la maxim 

   mi se dau ochii peste cap de mă uit cu albul și îmi vine să mă bușesc în toate babele cu sufletul levitând la 2 metri deasupra, fericit, plutind pe armonii sonore de toate culorile și turațile, cum făceam pe Black Sun Empire când eram încă la modă. Când aud east and west east and west east and west god bless east east east and west east east god bless parcă mi-e rușine că mă cheamă Florin și că-s om printre oameni. Iar băiatul ăsta Freq Nasty vine la Cluj pe 12 decembrie, dacă vă interesează. O să pună cu TRG, băietul românaș de la oraș cu piesa asta

. Cred că de data asta chiar e sex drugs and dubstep. Că da, sexul și drogurile îs constanta de când lumea, iar genul variază flagrant cu vremurile, de la fluier la sintetizator. O să fie ca un weekend hippie plin de happeninguri psihedelice. O să fie doar cu puțin mai decent decât un concert cu Luna Amară la Arad sau un urlat la luna plină cu haita prin pădure.

Îmi iau mașina: Golf 3 din 95 la 1400 pe benzină, negru, înmatriculat, 2200 de euro. Ca să nu mai stau 9 ore pe borâtul ăla de tren care ar trebui să facă 5, dar face dublu, căci pesemne că i s-au muiat șinele sub pizda sângerândă. CFR!

Și m-am angajat, oficial acum, sunt în lanțurile lui The Man pentru a nu știu câta oară deja, contribui activ la mersul colectiv cu capul înainte și cu ochii închiși. Strâng bani de mașină, de mâncare și de umblat prin lume.

Mă duc acum imediat la Student Parade, care, deși sună nemaipomenit de cheesy la modul vocal trance (EWW), nu mă atrage câtuși de puțin, nici măcar prin djul din Groove Armada care o să pună melodiile lor una faina una nu așa faină. Mă duc spre voie bună vineri seara. Cu oameni. Și consider că e trist că a trebuit să menționez asta.

Mâine mă duc să-l văd pe Băsescu dacă mă scol la 10 jumate, și o să impersonez un Lee Harvey mai prostuț, doar ca să văd cât de repede mă pun gorilele la pământ. Sau poate o să mă trezesc totuși la 11, dacă totul decurge ok la student PARADE. Auzi, Parade. Parc-am fi în anii 90 în Berlin când a început Love Parade, așa se poartă struții ăștia belicoși. Parcă ei ar plămădi aici destinele lumii, parc-ar turna istoria pe vynil aici în Cluj la căcatul lor de Parade cu 2 camioane, cu nume de italieni și spanioli și cu un dj expirat deja internațional. Măcar or fi piți să mai clătescă și băeatu okyu. Dar ce mai atâta vorbă. Fie ce-o fi. Dă-i înainte Florine cu Groove Armada.

Poate vă interesează linkurile ăsta și ăsta.

Pentru manifestări neplăcute recomandăm consultarea unui șaman.

Uite autorule 1Leu, te promovez, imi place cum ai umplut riddimul, n-ai irosit 1 minut din viață ca să-mi lași offline pe mes, ai reușit man rastafari one love selassie I jah bless. Nu-mi place așa mult negativul pe care l-ai ales, dar e fain oricum s-auzi limba noastră dulce pe ritmuri de reggae. Și mă imaginez acum rulând un pai și ascultând reggae românesc. Un pai din bunăvoința ta, ca mulțumire pentru că te-am adus la urechile dubioșilor de pretutindeni.

Mă duc până pe buca cealaltă pe scaun ca să mă uit la un film. Că pân-acum am zăbovit doar pe-o bucă, atât am fost de încordat pân-am scris faza cu paiul și cu berea. A, de bere nici n-am scris încă. Mă duc și la o bere imediat. Sau… nu știu… cum să zic. Nu vă țineți respirația până iau eu berea.

Iar acum c-ați trecut de testul textului plicticos, hai să vă povestesc de viața mea interesantă. M-am angajat cu 500 de euro pe lună, am băut bere nelimitată luni seara cu 15 lei, am băut altă bere cu altă ocazie dar nu nelimitată, n-am futut. Și mi-e dor de Saxa, cățeaua, și de casă în general; moderat de tare, ar fi putut fi mult mai rău. Atât. Hai să vă las cu piesa lu my man jah bless rastafari 1Leu king of kings and lord of lords.