Sa spunem ca e doar o alta zi. Ninge afara incetisor, e frig de te caci stafide, ai vrea sa simti ca mai exista si altceva pe lume decat banal si iar banal. Te imaginezi dansand intr-un ring arctic avand reni cu becuri colorate la nas legati de picioare in loc de patine, dansand pe muzica mistica eschimosa plina de vitalitate nordica, prins intr-un vicios cerc al uitarii de sine.

Asta aduce pe moment o picatura de senzational in ziua albastra-gri, dar nici pe departe cat o sa aduca intalnirea neprevazuta ce urmeaza. Caci, prin vreo incertitudine cuantica, dai nas in nas la colt tocmai cu tine insuti, exact asa cum erai acum o secunda, inclusiv cu idei, amintiri, dorinte, ciudatenii identice. Ca si cum ai fugi foarte repede in jurul unui stalp si te-ai ajunge din urma. Ca si cum si intra intr-o gaura neagra si ai fi martorul unor dracii inimaginabile, una din ele fiind intalnirea cu tine insuti.

Mirare mare, panica poate initial, dar reusesti treptat sa intri pe vibe cu tine insuti (ironic, nu?) si sa inchegi o conversatie. Celalalt/cealalta iti spune ca ai ochii ca stelele si ca ar fi fain sa mereti la el/ea acasa si sa va uitati impreuna la un film ce va place de minune la amandoi. Ceva cacat de vizionat cu pizde. SE LASA CU SEX? Si ce-ati vorbi dupa? Ati mai putea sa dati ochii unul cu altul? Te-ai mai uita in oglinda cu aceiasi ochi? Ce-ai vrea sa vorbesti cu tine insuti inainte (dar dupa) o partida de sex?

AAAAAAAA!

Cautam despre yoga pe forumuri si HOPA. Cautam de fapt altceva, si am si gasit ce cautam. Notez aici, poate-o fi de ajutor.

O dată cu trezirea sufletului se sezizează o legătură sufletească tainică ce există între toţi membrii umanităţii. Aceasta face ca umanitatea să fie privită ca o imensă fiinţă, care evoluează la rîndul ei global. Se observă semne ale acestei evoluţii de ansamblu, cum ar fi spiritualizarea materiei. La început trezirea sufletului se manifestă ca o copleşitoare dorinţă de a cunoaşte totul. Trezirea sufletului duce la amplificarea empatiei superioare, cînd putem simţi starea şi gîndurile unei persoane, ca şi cum am fi noi înşine acea persoană. Astfel, prin empatie superioară, ne îmbogăţim foarte mult bagajul de informaţii şi trăirile, preluîndu-le în mod direct din subconştientul colectiv al fiinţelor umane care realizează respectiva stare, fără a mai efectua anumite tehnici speciale. Prin trezirea sufletului are loc amplificarea intuiţiei superioare. Intuiţia superioară este lumina subtilă din profunzimile oricărui lucru şi oricărei fiinţe. Cei care au activată intuiţia spirituală suficient de mult pot extrage adevărurile chiar de la sursa lor, fără să aibă nevoie de surse indirecte. Începutul trezirii sufletului e acela în care simţi că totul devine tot mai coerent, mai unitar. Apare o conexiune din ce în ce mai evidentă între aspecte care pînă atunci erau disparate şi nu aveau sens. Apare o trăire specifică profund transfiguratoare în care sesizezi că totul are o semnificaţie. Această trăire seamănă cu uluitoarele fenomene de sincronicitate în care observi cum se reflectă interiorul în exterior (de exemplu, priveşti un panou şi ceea ce este scris acolo este exact răspunsul de care aveai nevoie). Apare şi un fenomen de armonizare a fiinţei. De exemplu, dacă faci de regulă cel mult 2-3 asane şi meditaţie, ceea ce faci se distribuie totuşi în mod armonios pentru că este preluat de suflet, iar sufletul păstrează întotdeauna armonia de ansamblu, chiar dacă în timpul practicii nu ai acoperit toţi centrii de forţă. Trăirile pe care le ai faţă de ceilalţi devin mai profunde, tinzi spre ceva mult mai adînc din fiecare, şi, mai mult, îi simţi foarte bine pe ceilalţi, le simţi natura lor reală superioară (sufletul), dincolo de ego, apărînd un fel de transfigurare spontană a oricărei fiinţe. Un alt simptom este o maturizare spirituală, o calmare a agitaţiei mentale prin faptul că dobîndeşti discernămînt. În mod spontan iei decizia bună cînd ai de ales între ceva care de multe ori transcende logica minţii obişnuite. Cînd sufletul s-a trezit pe deplin, trăieşti de multe ori spontan stări de conştiinţă cosmică. Eşti cuprins frecvent de fericire intensă şi extrem de rafinată. Este ceva mai adînc, în spatele minţii, pe care îl simţi permanent ca fiind fondul tău lăuntric. Trezirea sufletului îţi dă acel elan interior care nu se înfricoşează de nimic şi te face să reuşeşti mereu, o stare de convingere fără cuvinte că vei reuşi, care nu te părăseşte niciodată. Menirea spirituală se clarifică de asemeni foarte mult.

Orasul asta mare ucide inspiratia. Ori asta ori am iesit eu din lantul vicios-egoist al scrisului pe blog si imi permit acum in premiera, dupa ani de zile, sa stau linistit si sa nu mai scriu nimic. Ba parca numarul cititorilor tot creste cand nu scriu, ca si cum mi-ar multumi in felul asta oamenii pentru ca nu-i mai fut la cap. Ori astea doua ori am fost tinta unul atac energetic MISA, caci dupa cum bine stiti si-au facut diavolii obiceiul sa trimita sageti in oamenii buni si sa le reteze din IQ.

Draga Miruna,

In momentul in care citesti asta trebuie ca-ti dai seama ca nu scriu aici doar despre mine, ba poate chiar din contra, scriu doar despre altii. Sau poate amandoua simultan. Adica no, scriu destul de mult despre mine, dar incerc sa surprind prin asta adevaruri cat mai generale, care sa fie valabile pentru cat mai multi oameni si in cat mai multe situatii. Spuneam, de exemplu, nu demult, ca-s robot sau ca-s prost si insistam cu lux de amanunte. Ma refeream la mine, da, dar in acelasi timp la toata lumea. Regaseam in mine tot ce-am criticat atata vreme la cei din jur, imi dadeam seama ca orice-as scrie despre mine va fi sorbit la un moment dat cu lacomie de vreun cititor ce poarta in cap intrebarile potrivite. Blogul este asadar doar o alta metoda prin care incerc sa ma inteleg si implicit sa inteleg lumea si ce se-ntampla in jurul meu si de ce. Ma ajuta in sensul asta si comentariile cititorilor, asa ca am incercat mereu sa-i pornesc la povesti si la depanat experienta.

De multe ori chestii amuzante, de alte multe ori frustrari scuipate prosteste si necugetat, de inca niste multe ori temeri sau observatii cu adevarat sincere, ma descriu toate, sau, mai bine zis, descriu lumea asa cum am ales s-o vad. Si mai vroiam sa scriu niste cacaturi cu iz de epistola, dar a inceput sa ma doara burta de la orezul ala si trebuie sa cac o parte din el si sa si pis apa ce-am baut-o fara sa ma uit la ceas.

Inchei prin a-ti spune ca nu mi-e rusine cu nimic din ce-am scris aici pe blog, oricat de aiurea ar fi unele articole (daca se pot numi articole), ba chiar is mandru ca am reusit sa trec la inceput peste temeri si scriu acum orice-mi trece prin cap pentru 600 de posibili comentatori-si-poate-oameni-ca-mine-zilnici. Si si daca nu-s ca mine, is buni si ei si frumosi pe undeva pe-acolo, chiar daca nu-i inteleg inca si i-as vrea loviti.

No ca iar am scris despre mine, dar cat de penibil ar fi fost sa ma apuc sa scriu despre tine sau, mai rau, sa public vreun how to, stire sau analiza de cine stie ce cacat electoral? Adica nu ca ar conta daca e penibil sa nu, pentru ca scrisul ramane oricum un super bun tovaras, sau mai degraba o iubita faina, de-aia care nu te face cu ou si cu otet cand nu-i convine vreun rahat banal.

Plus ca faza cu blogul si pizdele ramane orice-ar fi. Romantele-s magnet, stii.

Florin Divin, camera de langa bucatarie 1:36am

Trista, dar cu muzici faine. A record of the delightful piece they’re going to play this evening:

Sunt in Bucuresti de o saptamana si e fain. Am mac de la munca si e si el fain, concurent serios la windows7. La munca e si acolo fain, am sef indian, fac schimburi culturale cu el din cand in cand, povestim despre hinduism sau originea tiganilor.
Am incercat ceva interesant in ultima vreme (pe langa a nu ma masturba catusi de putin si a nu a scrie pe blog – la fel de putin): exercitii de respiratie. Ajunge sa devin constient de propria respiratie ca sa-mi amintesc cine sunt. Sa o observ, fara sa intervin. Chestia asta e comuna la zen si oarece yoga, asa ca m-am gandit, in cautare de ceva de practicat si in fuga de cuvinte goale fiind, sa incerc sa observ respiratia si PAC. A mers, aproape din prima. Ca un trip, ca o rugaciune, ca un cantec fain, ca o activitate ultra captivanta, ca un orgasm (dar fara (cine stie ce) placere). De cate ori imi amintesc acum de respiratie imi amintesc si de dumnezeu. Mai util decat multe.
Alta treaba pe care am incercat-o apoi aici la capitala a fost sa o fac lata. Reusit si asta. Acum mai lipseste doar sa-mi reglez conturile cu munca in vreun fel si mai ales sa ma lipesc de tot felul de gagici dragalase.
Si, in sfarsit, mi-am luat masa neagra de sticla cu fluturasi si dulap textil negru cu roti de la ikea. Plus ca m-am mai dat cu masina, am si condus de la brasov la bucuresti, sunt sofer de cursa lunga.

Bună. Maria este lângă mine, e o fraieră pentru că trage de mine în continuu să dansez cu ea, dar eu nu mă duc pentru că sunt cel mai mare nesimțit și nu știu ce pierd. Acum maria face un semn rap gen gie și râde ca o proastă, dar nu-i nimic, pentru că-i 2010 și nimic nu mai contează.

Ăsta a fost paragragul ei. Acum eu.

Am dansat ce-am dansat, dar mai scrie și pe blog omul. Nu numai dans. Salsa și boogie și faze. Acum Ciprian stă cu capul aplecat și îi vine să borască, dar zice că e ok, că nu vrea lighean. Eu i-am zis, dar el nu, că nu, că-i ok. Dar parcă scapă ceva pe la colțul gurii. Verde.Ciprian ești ok, nu vrei un lighean? Ciprean. Sandu a spus că crede că sunt aproape amuzante liniile astea. Stelele astea nu sunt egale. Hai să zicem toți perle. nu mi-a veit nimic natural sa zic asa ca nu ma fortez pea tare,. nu te supara

La multi ani. Nu mai stiu a cui e ziua, dar a cui e noaptea.

George a facut o poza in ferentari, o s-o pun.

Ciprean s-a dus sa vomite. Revin cu detalii, poate.