in diverse situatii banale in care habar n-am ce pula sa fac? Asta e singura intrebare, fie ea si destul de ironica, ce ma mai scoate din rahat. Iisus, Buddha, Sartre sau vreun orice alt iluminat liber cu adevarat de toate. Pe ei i-ar durea in pula, dar cu iubire pentru situatie. La fel si Dru Klein.

El, ca si Buddha, ar arde-o linistit sub copacul paradisului cu paiu-n coltul gurii si cu mintea in cotet, unde-i e locul. Adica nici nu se mai pune problema s-ajung din Babylon in Zion cand ma intepenesc mult prea des in epifanii deraiate. Nu ca Zion asta ar fi destinatia, ca habar n-am unde-ar trebui sa fiu si, mai grav, daca ar trebui sa fiu undeva, dar parca nici sa ma consum cu toate labarelile n-are sens. De-aia le-am zis, cu ani in urma deja, labareli. Pentru ca duc cu gandul la masturbare, pentru ca SUNT masturbare mentala. Orice gand e. Orice virgula, orice semn de punctuatie, orice metafora, orice cuvant, orice consoana, orice vocala, orice gand, orice miscare, orice gand, orice repetitie, orice progres, orice zambet, toate-s masturbare mentala, toate-s reguli, toate-s moarte. Nu exista progres, nu exista stagnare, dar sigur exista labareala.

Acestea fiind spuse, sper ca am trezit tot cititorul la o viziune mai larga asupra masturbarii. Laba e doar o fatada, e acoperirea legala a unui fenomen foarte complex, fenomen pe care unii l-au numit, inconstienti, ego. Egoul e laba pura, e laba in toata frumusetea ei, e laba spirituala. Si noi, porcii capitalisti, suntem cei mai mari labari. Mai mari chiar decat musulmanii fanatici care ne-au numit porci capitalisti. Ne place s-o frecam la nivel filosofic, ne place rebel, ne place remixat, social, moral, bine, iubaret. Ne place sa ne frecam de toate pana imbatranim si murim. Ni se pare ca-i mai usor asa decat sa ne intrebam what would Jesus do.

El sigur n-ar omori pe nimeni in numele tatalui sau, sigur nu l-ar contrazice pe Buddha, si mai mult ca sigur ca nu s-ar lua la harta cu Mahomed sau cu Osho. Ar povesti ei cate ceva, dar nimic profund, doar despre mancare, femei, dansuri, inspiratie, foc interior si alte d-astea.

Ma intreba cineva cum mai stau cu fetele. Hai ca va spun eu cum stau cu fetele. Stau PERFECT.

Ma intreba cineva de ce tin post. Tin pentru ca am pacate de spalat.

Ma intreba cineva de ce-s atat de prost. Is pentru ca uit cine sunt. Daca vreti sa ma ajutati cu ceva, aici as cam avea nevoie de ajutor. Si as mai avea nevoie de un service auto ieftinut pe langa Unirii. Si de ceva drum de-asemenea ieftin spre africa de nord sau orientul mijlociu.

(Cozmin:) – yo Gicu wazzup, ati mai jucat FIFA?

(Gicu:) – Da, chiar ieri am bagat unu fain cu Silviu.

(Cozmin:) – Si cine-a rupt pe cine?

(Gicu:) – Trebuie sa se mai antreneze Silviu putin, inca n-a prins chiar bine jocul, nu-i sigur pe el.

(Cozmin:) – Aaaa, deci i-ai

• spart rozeta
• retezat zambetu
• ars macaroana
• inzecit rusinea
• pocnit chiuveta
• intrerupt motorina
• indoit traiectoria
• torpilat scutul
• schimbat convingerile
• piscat farurile
• miscat combinezonul
• dezrobit umilinta
• convertit eprubeta
• chestionat furculita
• aprins claia
• indoit peZmetu
• udat chibritul
• scormonit talanga
• asuprit plebea
• aprins biblioteca
• destramat imperiul
• batut pisica
• incins apetitul
• inundat resedinta
• stins fitilu
• scobit in izbeliste
• desfiintat Libraria Nationala de FIFA
• zdrobit varza
• fugarit ultimul mohican
• omorat purcelu
• stricat baioneta
• detonat podu
• oprit chinul
• biciuit pahiderma
• criticat insasi esenta
• ingurgitat zelul
• sterilizat pasarica

(Gicu:): – Da.

Regizat de: excelenta sa Florin Si Mai Cum, regizoras de duminica.
Scenariul: tot Florin
Au interpretat: Gicu – Marius Sorescu; Cozmin – Patricel Sandu-Onomatopeu.

Ar trebui sa fie norme: barbatii de pana-n 25 de ani sa aiba voie la boxeri largi, iar ceilalti doar la stramti. Sa ne reglementam pulile! Sa legiferam sufletele! Sa punem norme in pasiune si in arta! Sa ne agatam de reguli artificiale, sa ne fie frica de ploile de vara, sa detestam gustul de lapte proaspat de la vaca si sa-l iubim pe-ala degresat. Sa admiram haosul, dar sa ne fie frica de el. Sa tinem delfinii in delfinarii si sa-i omoram pe toti prin intristare, fix cum l-am omorat pe, dumnezeu sa-l ierte, Flipper. Am crescut toti cu Flipper, dar la final am ales sa nu auzim decat de bine. Am ales sa nu aflam ca Flipper a murit de tristete intr-un delfinariu obosit.
Sa dam vina pe exterior pentru dereglari din interior, sa le amestecam fara nicio noima ca niste puberi inconstienti. Sa bagam regula-n puberi, sa le dam legi si moralitate, sa-i controlam prin istorie, sa-i crestem in minciuna. Viata-i ca un vis umed, pentru ca-i ca un vis si pentru ca mai si ploua din cand in cand si e umezeala. In viata, that is. Exact cum zicea Iggy in The Passenger: “la la la la lalalala”, 4 si 4, balanta perfecta, singurul deziderat posibil. Dorinta de progres, lipsa fricii de esec, dragostea de adevar, scopuri si mijloace pure. Amestecati asta timp de 4 minute si apoi adaugati ouale si drojdia si lasati la dospit 13 minute. 13, numar imprevizibil, dar merita sa-ncercam, nu? Iar daca ne-om arde stim macar ca ne-am ars cu stil. Stil.. asta n-avem. Suntem ditai planeta de ciobani spirituali. Oierii lumii ascunse de dincolo.
Iar substantele care scot in evidenta erorile visului? sa le facem ilegale, sa le spunem copiilor ca asa a vrut dumnezeu sa fie, ilegale. Cand s-or prinde ei ca totul e la misto o sa fie prea tarziu pentru bietele-le suflete, or sa fie ancorati in lumea noastra batrana si lacoma, n-or sa mai vrea sa stie de alternative.
Sunt om, iar faptul ca sunt constient de asta ma intituleaza la 2 pagini in manualele de istorie de peste 100 de ani. Sau la anonimat, la moarte, fericire, dragoste, suferinta, epifanii, exces.

Morbid, dar uneori cand aflu c-a murit cineva ma umplu de energie, ma bucur ca sunt inca in viata, ma identific cu cel mort, imi imaginez ce-a putut fi in capul lui cu cateva momente inainte sa moara, simt mirarea lui si poate resemnare. Mai complicat cu  apropiatii. Mi se instaleaza atunci nodul in gat, suspin, ma incrunt, creste nodul, parc-ar vrea sa fuga-n jos pe obraz si-o lacrima. O ajuta mult sa mai planga si altii in jur, Frumos cand nu mor eu deci, dar asta doar cand nu reusesc sa ma identific cu omul, pentru ca mi-era prea indepartat de-obicei. Odata ce incep sa simt nu-mi mai arde de trait nicio secunda in plus. Nici de murit, dar nici de trait.

Cat despre dragoste.. e greu tare. Cu atat mai greu cand nu mai am prietena si o dau in virginitati obosite de mi se face si mie scarba de mine insumi din cand in cand. Alternez intre doua chestii opuse si nu pot sa le gasesc numitorul comun nicicum. Stiu ca daca le-as uni cumva as reusi sa trec peste ele, dar nu stiu cum. E cam asa: pe de o parte relatia vazuta ca un contract in urma caruia are fiecare cate ceva de castigat (siguranta, placere), iar pe de cealalta parte relatia vazuta ca ceva divin, perfect, in care amandoi daruiesc fara sa le pese de nimic. NIMIC. Vreau si eu sa nu-mi pese daca ei ii pasa, sa-i dau tot si sa nu-mi fie frica, sa fiu doar pentru ea si sa nu conteze daca ea e sau nu e. Stiu ca pornesc de la o ipoteza gresita din moment ce ma simt destul de bun incat sa merit asa ceva, dar nici macar a fi constient de asta nu ma ajuta sa rezolv prea nefututa problema.

Si va dati seama ca mai e o treaba. Ar fi fost aiurea sa fie doar doua, ca la mort. Trebuia sa fie trei, asa ca uite-o si pe-a treia: ce-i mai masculin, sa porti boxeri (larguti, zburdalnici) sau chiloti (banana hammock, stramti, siguri)? Eu is de partea boxerilor, din cei NE STRAMTI, repet, dar sunt destui baieti care inclina spre stramturi. Asadar ce sa fie?

O night
Oh Why, my love
My love, why
My Love why are you like that (cruel) when I love you so?

Why
My love, Why
My love, why are you like that, when I love you?
My love, why are you like that, when I love you?

Why?
I, I know that you love me
Why, oh the time that passes

My soul
Oh where is the justice, your honour the judge?
Oh there is no mercy at your hands
My torment, to you is nothing.

Oh why?
My love, why like that?
When I love you so?

You made me love you
Why, why, why
My master
Oh Why
Oh my love
One day you will face your fate and ask for mercy from my
inspiration
Oh my soul
I have mourned, mourned, mourned
There is no mercy at your hands
And my torment, to you is nothing.

Azi m-au sunat de la SRI. Vroiau sa-mi dea license to kill bad guys si fuck bad girls si nu numai. Vroiau sa ma infiltreze la Chisinau sub acoperire, pareau disperati, aveau nevoie de un om competent. Am fost insa nevoie sa-i refuz, caci ma contactatasera deja CIA prin intermediul unui pinguin cyborg cu plete. Nu se prea potrivea pinguinul pe meleaguri bucurestene, dar parea promitator, la modul ca promitea multe. Imi promitea sa ma scape de frica de:

1. ambiguitate si discurs criptic, prin care obisnuiesc sa cultiv un sentiment de nesiguranta in cei din jur
2. nepunctualitate cronica si de faptul ca uit lucruri constant, cateva din metodele pe care le folosesc pentru a-mi exercita controlul si a-i pedepsi pe apropiatii in care de fapt nu prea am incredere
3. teama de competitie
4. groaza de dependenta (de senzatii, de droguri, de oameni, etc)
5. teama de intimitate generata de furie reprimata
6. frica de atasament
7. dragostea de haos , de situatii si numere aleatorii
8. nevoia constanta pentru noi si noi scuze in legatura cu  la dezastrul de la prea multele joburi
9. si multe altele

Listand insa astea am inceput sa chestionez motivele pentru care m-ar vrea tocmai pe mine SRIul sau CIAul, si le chestionez atat de puternic incat am sa-i refuz pe toti, am sa refuz si caile lor decadente si-am sa ma refugiez in Africa Subsahariana, unde curge timpul altfel.

Need I remind you, 007, that you have a license to kill, not to break traffic laws.

PS: asa, acum ca l-am scris astept sa ma aprecieze si pe mine cineva, ca doar n-oi fi eu mai prost.