Motto: “Uite democraţia………nu mai e democraţia! Unde a fugit democraţia????”

Mulţi dintre voi nu cred că au auzit despre acest tratat, pentru că cei care controlează mass-media nu vor ca voi să ştiţi, iar faptul că aprobarea acestui tratat se întămplă în timpul campioatului european de fotbal NU este o coincidenţă, după cum puteţi să vă daţi seama!

Să vă prezint pe scurt ce se încearcă: francmasoneria de vârf doreşte să instaureze o dictatură mondială, un stat unic planetar cu un unic guvern, o unică armată, o unică religie. Chestia asta după cum observaţi nu e nouă sub soare, pentru că dealungul istoriei multe imperii au încercat să obţină această supremaţie mondială. Singura diferenţă este că acum lupta nu se mai dă pe câmpuri de bătălie cu sabii, puşti sau tancuri, ci chestiile ăstea se fac pe ascuns, fără ca oamenii să ştie, folosind alte arme cum ar fi: frica, manipularea, dezinformarea.

Le-a luat câteva mii de ani ca să-şi dea seama că e prea greu prin luptă, pentru că oamenilor ca să lupte trebuie să le dai un motiv al naibii de bun. Cine şi-ar părăsi nevasta sau prietena de acasă unde-s mancărică,  căldurică şi mai ştiu eu ce ca să moară pe front ca prostu?. În schimb e mult mai uşor pentru ei să stea la televizor, cu mâncarea de la fast-food lângă ei, mânjiţi cu ketchup şi maioneză la gură, iar dictatura mondială să se instaureze pe şustache, şi să se trezească într-o zi că au un chip implantat în mână şi că sunt oi care pasc la McDonalds şi sunt mulse în linişte.

(more…)

"E mai uşor să negi lucrurile, decât să te informezi despre ele." – Mariano Jose de Larra

E mai uşor chiar să afirmi anumite lucruri şi să le iei de bune, decât să te informezi despre ele. Tare mă tem că aproape toată lumea din ziua de azi nu mai gândeşte cu capul lor, ci iau direct ca fiind adevărat ceea ce se aude prin presă sau la televizor. Asta mi se pare o mare problemă a omenirii : lenea de a gândi cu capul tău, superficialitatea şi credulitatea. Şi toate pornesc din ignoranţă, din obişnuinţa de a lăsa pe alţii să gândească pentru tine, pentru că ei sunt prea ocupaţi cu circul care li se oferă zi de zi.

Risc să deviez puţin de la subiect, dar referitor la acest circ, ştiaţi că exact în acest moment, adică in timpul campionatelor Euro2008, UE luptă din greu cu unele state, care nu sunt destul de corupte, pentru adoptarea tratatului de la Lisabona? (tratat prin care constituţiile ţărilor membre ale UE devin NULE?? )Foarte probabil că nu…..pentru că presa este prea ocupată să jongleze cu portocale mecanice. Nu intru în detalii, dar sper că o să scriu un post legat de asta cât mai curând.

De exemplu, am rămas prost când am văzut că unele persoane care au vizionat filmul documentar Zeitgeist (despre care văru a scris un post bun, si bine comentat), chiar au crezut ce se discută în prima parte a filmului, cu toate că 5 minute de navigat pe net în care să cerceteze puţin cele zise, le-ar fi fost de ajuns să-şi dea seama că era o aberaţie totală.

Sfatul meu de încheiere: nu mai afirmaţi, nu mai negaţi orice citiţi vedeţi sau auziţi, până nu vă informaţi voi cu adevărat, pentru că mass media nu face lucrul ăsta pentru noi, ci din contră, doreşte să ne menţină mereu prost informaţi, sau informaţi doar de ce vor Ei şi cu ce vor Ei.

"Toti cei ce ştiu puţin vor să arate pretutindeni ceea ce ştiu." – Benito Jeronimo Feijoo

Şi vorba aia…că dacă fizicul nu te ajută, ar fi bine, dacă nu obligatoriu, să pui mâna pe o carte, cum face prietenul nostru în poza asta, pe care o dedic vărului meu.

(am reuşit să te înspăimânt şi cu poza asta?) )

Poate că maxima asta se leagă mult de persoanele lăudăroase şi de cei care vor să atragă atenţia asupra lor……şi ne întrebăm de ce fac ei chestia asta? Răspunsul meu e că dintr-un sentiment de inferioritate pe care îl au adânc înrădăcinat în sinea lor, iar toate aceste evenimente sunt efortul necontenit al egoului de a se apăra şi de a nu se lăsa descoperit. După mine, lauda apare atunci când tu nu eşti destul de mulţumit cu tine însuţi şi simţi nevoia să fi apreciat de către ceilalţi. Lauda mi se pare o slăbiciune destul de mare, dar trebuie să fim atenţi să nu o confundăm cu sinceritatea în unele cazuri.

Eu am mai observat legat de chestia asta faptul că oamenii care cunosc cu adevărat sunt cei mai tăcuţi. Deşi ei ar trebui să vorbească cei mai mult, nu o fac decât atunci când este  necesar, doar în contextul în care ceilalţi sunt interesaţi de ce ar avea să spună.

Voi încheia cu :

“Omul înţelept, chiar atunci când tace, spune mai mult decât prostul care vorbeşte” – Thomas Fuller
“ Cu cât vorbeşti mai puţin, cu atât mai mult vei fi ascultat” – Abigail van Buren
şi
„Ori taci, ori spune ceva mai bun decât tăcerea!”  – vorbă din popor (hehe, am uzat mai multe maxime în postul ăsta, mi-am încălcat obiceiul )

“Dificultăţile arată omului ceea ce este.” – Epictet

De chestia asta m-am convins în nenumărate rânduri, iar cei ce m-au convins au fost chiar persoanele cele mai apropiate. Probabil mulţi dintre voi aţi fost dezamăgiţi sau uimiţi în nenumărate rânduri, văzând felul în care reacţionează apropiaţii voştrii în condiţii de stres. Şi aţi rămas supăraţi pe ei, i-aţi iertat, sau din contră, aţi rămas plăcut impresionaţi, dar sigur v-aţi schimbat puţin părerea despre ei, pentru că atunci aţi văzut puţin din adevăratul lor caracter: egoism sau altuism, viclenie sau cinste, iubire sau ura.

Şi nu asta e marea problemă. Problema e că noi avem impresia că suntem aşa cum credem noi că suntem, iar atunci când reacţionăm într-un mod urât când ne aflăm în dificultate, ne simţim îndreptăţiţi să reacţionăm aşa, că na……..eram stresaţi, trebuie să ne înţeleagă cei din jur.

În acelaşi timp, nu cunosc nici un caz în care un om să ajungă înţelept sau să se cunoască pe sine însuşi uitându-se la acasă, pro-tv, Eurosport, sau mai rau, la Eurosport 2!! , dar -  spre dezamăgirea tuturor – nici navigând pe bloguri. Ar trebui în schimb, să profităm de momentele grele, de cumpănă ale vieţii şi să tragem concluzii din ele, să fim mai introspecţi şi sinceri cu noi înşine, să recunoaştem când greşim şi să schimbăm ce nu e bun în caracterul nostru.

“Toate cruzimile izvorăsc din slăbiciune.” – Seneca

V-aţi pus vreodata întrebarea de ce sunt unii oameni răi, cruzi, invidioşi, etc.?

Un exemplu este egoismul, specific multor oameni în ziua de azi. De ce sunt oamenii egoişti? Părerea mea e că din frică, din frica de a nu avea ei destul şi poate din invidie – invidia de a nu-i fi altuia mai bine decât îi este lui.

Într-un documentar pe care l-am vazut despre grupul Bilderberg (pentru cei care nu ştiu e gruparea oamenilor malefici care conduc lumea) se spunea că la întrunirile pe care le au, servitorii nu au voie să-i privească în ochi, să le adreseze vreun cuvânt, şi să se apropie de ei decât când sunt solicitaţi şi pe partea mâinii lor mai active (adică pe dreptaci pe dreapta şi stângaci pe stânga). Mă gândeam eu……….ce om trebuie să fi să nu poţi privi pe cineva în ochi? Cred că privirea unui copil i-ar speria mai rău decât un film bun de groază. Câtă frică trebuie să aibă marii conducători pentru ca atunci când e un summit NATO de exemplu să evacueze o capitală doar ca să se simtă ei în siguranţă?  Cât de înspăimântat trebuie să fi ca să umblii doar într-o limuzina mai impenetrabilă decât un tanc Panzer? Le vedeam feţele care exprimau un orgoliu de fier, combinat cu răutate diabolică, dar după expresiile ăstea vedeam în spate multă multă frică. Eu sincer îi compătimesc şi mi-e milă de aceşti oameni dacă îi mai poţi numi aşa, ce s-au îngropat singuri în idealurile lor nebune si malefice.

De aceea, oameni răi, cruzi, duri mi se par cei mai slabi. Aşa zisa tărie a lor de caracter e o mască falsă pentru a nu-şi arăta slăbiciunea, frica, nesiguranţa, ura -  trăiri şi stări în care vor rămâne atunci când vor părăsi această lume. Probabil pentru ei această cruzime le dă impresia de fericire, sau cel puţin se apără pentru a nu fi nefericiţi, dar fericirea adevărată e cel mai uşor dobândită făcându-i fericiţi pe ceilalţi – fapt de mult uitat.