Warning: session_start() [function.session-start]: Cannot send session cookie - headers already sent by (output started at /home/dubios/public_html/blog/wp-content/plugins/all-in-one-seo-pack/all_in_one_seo_pack.php:633) in /home/dubios/public_html/blog/wp-content/themes/Flo/header.php on line 18

Warning: session_start() [function.session-start]: Cannot send session cache limiter - headers already sent (output started at /home/dubios/public_html/blog/wp-content/plugins/all-in-one-seo-pack/all_in_one_seo_pack.php:633) in /home/dubios/public_html/blog/wp-content/themes/Flo/header.php on line 18

Ayahuasca. Yage. DMT. Dimetiltriptamină

July 8th, 2008, scris de Flo

Citeam aici, aici şi aici acum ceva vreme despre ayahuasca / yage. Ayahuasca (planta spiritelor) e o licoare portocalie opacă preparată de şamani în jungla Amazonului din tot felul de plante http://www.xpeditionstv.com/X/Peru/images/jungle/ayahuasca-4.jpgrăspândite pe-acolo, plante ce conţin DMT. Ayahuasca e folosită de mii de ani în America de Sud pentru a facilita contactul celor vii cu lumea spiritelor. Bineînţeles că la un moment dat biserica a încercat interzicerea ritualurilor şi a consumului şi bineînţeles că nu prea le-a ieşit (din moment ce vă povestesc azi despre asta). Îţi place că-ţi dezvălui secrete, nu ? Îţi place, daaa, sigur că da ! Îţi plac secretele. Ai vrea să le şti pe toate. Aşa în fine, dar abia acum începe partea interesantă. Tripul ţine vreo juma de oră. Începe cu o borală straşnică. (şamanii spun că asta e partea care-ţi purifică corpul şi că e urmată de cea care-ţi purifică spiritul), continuă cu o senzaţie de bine (deşi tocmai ţi-ai vomitat maţele) şi după asta o iei total razna. Unii văd machine elves, alţii se cred în India (ca mine pe salvie) sau în desene animate. Toţi însă ajung să vadă lumea altfel. Mai în concordanţă cu budismul şi cu tantra, dacă e să mă-ntrebi pe mine. Prea multe coincidenţe. Ok cred că tocmai am făcut pasul cel mare pe calea spre statutul de tree-hugging hippie. Ciudat e că am simţit şi eu multe. Am văzut în primul rând că lumea nu-i ca la ştiri, că e mai mult ca-n poveşti decât ca la ştirile de la ora 5. Am simţit apoi că fac parte din ceva mare. M-am întrebat dacă o să revin vreodată la starea dinaintea primului fum. M-am întrebat dacă e vreo cale prin care să devin din nou iresponsabil şi să nu fiu certat de cei din jur pentru că am pus mâna pe atâta amar de cunoştinţe. Se pare că am reuşit cumva, căci habar nu mai am acum despre ce era vorba. A fost ca un vis din care îţi aminteşti prea multe detalii, dar nu destule. Un vis care te face să te trezeşti cu zâmbetul pe buze şi eventual cu o erecţie masivă, dar care ţi-o fleoşcăie apoi oricum din cauza luptei pe care o duci pentru a-ţi aminti visul. În cazul meu nu putea fi vorba de erecţie, căci nu mă gândeam decât la cum să fac să revin la starea iniţială. În fine, vorbeam aici despre salvia divhttp://www.davidlloydsurfart.com/images/ayahuasca%20for%20web.jpginorum, psihedelicul care mi-a dat mie personal multe motive pentru a gândi mai mult. Multe motive pentru a ignora complet televizorul. Multe motive pentru a nu căuta hotelurile de 4 stele. Multe motive pentru a asculta muzică ciudată. Nu pot să suspectez decât că şi ayahuasca are ceva efecte asemănătoare (deşi trebuie să fie divin să auzi ritualul şamanului în miez de noapte lângă foc în junglă). No.. ştiţi filmele alea cu ritualuri pe la indienii din amazonia în care îşi dau ochii peste cap şi intră în transă şi vorbesc cu spiritele bune şi rele ? Ayahuasca era probabil cauza. E chestie de Dosarele X şi e reală. Există chiar o religie în Brazilia întemeiată de un tip care-a fost cam prea marcat de puterile plantei. Omul afirmă că a primit direct de la Fecioara Maria instrucţiunile cu privire la întemeierea noii religii (un creştinism psihedelico-amazonian). Şi cine poate să-l contrazică sau măcar să nu-l creadă? E schimbătoare de vieţi ayahuasca, şi e în junglă acolo lângă Amazon. Nu că n-ar exista adevărul şi mai aproape de noi…

Şi no.. ştiu o tipă în Peru care are o vecină cu o mătuşă din Iquitos, oraş mai mare ca Braşovul şi amplasat fix în inima junglei în Peru; acolo lângă Iquitos se petrece şi acţiunea din spectaculosul post al lui Habarnam. Şi s-a gândit tipa să-mi trimită prin poştă o sticlă de ayahuasca. Am fost prea entuziasmat vreo două zile, până mi-a spus că e ilegal să trimiţi planta afară din Peru. Aflasem oricum între timp că DMTul e FOARTE ilegal la noi şi că probabil s-ar pedepsi şi posesia de ayahuasca, dar pentru aşa o experienţă chiar eram dispus să-mi asum nişte riscuri. Păcat că nu s-a putut. M-a mai consolat postul tipului de care vorbeam, căci spunea la un moment dat omul acolo că băutura nu-i mare căcat fără ritual (iar despre ritualul ăla nu poate fi vorba pe plaiuri mioritice). Aşa că până când ne-om auzi la un live blogging de lângă Iquitos, Peru, nu pot decât să mă oftic pentru raritatea de drog psihedelic ce-am ratat-o.

Tags: , , ,

27 comentarii, toate unul si unul:

  1. 1. Ioana Says:

    Daca iti plac chestiile astea, recomand seria cartilor lui Carlos Castaneda.Sunt foarte tari si descriu foarte bine toate experientele de care spuneai si tu mai sus.Cu toate ca am asa o vaga banuiala ca le stii :)

  2. 2. Flo Says:

    Nu le stiu, mersi de recomandare, o sa ma uit de dansele :D

  3. 3. NdR Says:

    Try “The spirit molecule”

    :) si nu mai lua de buna tot ce scrie pe net…

  4. 4. Flo Says:

    da, mi-a tot fost recomandata cartea. tre sa pun mana pe ea.
    Cat despre luatul de bun a tot ce scrie pe net… stii levelu 5 ala de care scrie la tine pe blog ? L-am patzit de cateva ori ;) Stiu la ce sa ma astept de la ayahuasca.
    Sunt curios la ce fel de muzica si mai ales atitudine fata de societate te indeamna DMTul ?
    Si hai sa-ti recomand o melodie gen alea de pe blogul tau: Bedouin Soundclash – Hearts In The Night

  5. 5. Dietilamida acidului lisergic Says:

    pai normal ioana , si stie si tu … si daca cosumai Ayahuasca , nu spuneai pe blog :) )… oricum , frumos ai grait voinicul meu :) ) … marfa … chestia asta cu DMT e ca , noi o avem in creier , toti , motiv pt care Visam :D

  6. 6. Dietilamida acidului lisergic Says:

    ….”si STI si tu …” … scz :) ) gandisem ceva si am scris altceva !

  7. 7. NdR Says:

    Da flo sunt de acord cu melodia respectiva , dar da-mi voie sa ilustrez mental si psihedelic un lucy in the sky with diamonds :) ? Classic ? Atunci poate hmmm… o Carmina Burana
    Sau poate chiar un Venetian Snares , Szamár Madár
    si lvl 5-ul , are you so sure :) ?

  8. 8. ioana Says:

    Este destul de pertinent ceea ce scrii…un singur lucru ar mai fi…data viitoare cand consumi o plansa psihotropa, nu te concentra sa revii la starea de dinaintea calatoriei propriu-zise. In acest fel iti vei aminti mult mai bine, iar daca nu iti vei aminti, vei intelege despre ce a fost vorba in respectiva exerienta si care este lucrul care ti s-a transmis (mi-a placut foarte mult cum ai spus ca te-ai simtit ca facand parte din ceva mult mai mare – exact despre asta este vorba). Iar Ayahuasca (la fel ca si toate celelalte plante sacre – parerea mea -) trebuie luate intr-un cadru ritual. Nimic nu se compara cu o ceremonie Ayahuasca, in care esti insotit in calatoria ta de icaro-ul maestroului.
    O carte pe care ti-o recomand este “Shaman – spiritul plantelor” – de Howard G. Charing, tradusa in limba romana de Aurel Mocanu si publicata la editura Elena Francisc Publishing.

  9. 9. sally animus Says:

    Ayahuasca ar fi mare treaba si pe plaiurile mioritice. Problema ritualului lipsa poate fi substituita foarte usor cu formarea settingului. Pana la urma toate psihedelicele sunt mai mult sau mai putin unelte de descoperire a sinelui asa ca trebuie sa iti dai seama ce imprejmuiri ar fi cele mai indicate pentru un trip. O mica corectie as avea totusi… trip-ul dureaza cam 4 ore si nicidecum 30 minute. De acolo vine si probabil amprenta pe care o lasa pe eventualii tripperi. Singurul lucru mai lung de care am auzit sunt tripurile pe cactusi da aia e alta poveste

  10. 10. Flo Says:

    mersi ioana de recomandare, si ma bucur ca sunt oameni psihedelici si in romania. Nu pot sa-mi dau seama in ce fel poate shamanul sa afecteze tripul. Cred ca e o chestiune de indrumare intr-adevar, dar indrumarea nu trebuie sa vina neaparat de la preot/shaman. Citesti 2 3 carti despre religii orientale (asia), mananci 3 ciupercutze hawaiiene in amsterdam, te concentrezi si incerci sa stapanesti excursia si intr-o ora sau asa ceva plutesti deasupra corpului.
    Oare in ce masura conteaza durata tripului? Cat de mult conteaza ca dureaza 10 minute sau 10 ore? Si unde duc toate astea? Ajungem sa ne dam seama ca facem parte toti din univers si ca binele e rau si raul e bine ?
    Sally dacă dai 20Xul cu 50 de lei atunci eu vreau două grame! :D E cu 20 de lei mai ieftin decat tariful standard de pe net.

  11. 11. sally animus Says:

    Pai indrumarea shamanului consta exact in setarea starii de spirit necesara… putin mister, putina dorinta de a strapunge valul… etc. Parerea mea e ca orice enteogen ar trebui luat in natura si eventual seara sau noaptea. E o adevarata simbioza intre un creier care isi pierde filtrele catre realitate unul cate unul si natura pura nealterata de om ( fara beton , fara electricitate ). Da asta e doar parerea mea. Flo da aceea e licitatia mea. Preturile de pe net mi se par cam mari sincer desi probabil e de vina si faptul ca majoritatea cumpara de prin Olanda, adica la mana a 3-a sau a 4-a

  12. 12. doomcookie Says:

    besides all these, stie careva cum se prepara? :D stiu ca e posibil, ca este o combinatie, dar nu stiu unde sa gasesc planta din care sa extrag. si nu stiu multe altele :) )
    sunt curioasa sa vad daca a incercat cineva pana acum, in tara asta, in zilele astea…

  13. 13. Flo Says:

    nu stiu cum se prepara, stiu doar ca ritualul costa mult mai mult decat STICLA de ayahuasca (da, acolo se produce in masa si e ieftina).

  14. 14. NeaCaisa Says:

    Pizdoasa tare ayahuasca asta. Episodul din weeds m’a facut curios. O trecem stuff to do before you die.

  15. 15. Flo Says:

    Stuff to do in Peru sau Brazilia, pentru ca numai acolo e legala si numai acolo o gasesti de cumparat. La noi e drog de mare risc.

  16. 16. liana Says:

    la ayahuasca nu e recomandabil sa te duci in cautare de senzatii tari. primul lucru pe care ti-l explica un saman este ca daca nu stii sigur ca vrei sa bei, mai bine iti vezi de treaba. de altfel, te si refuza, cum s-a intamplat cu cineva cand eram acolo, in jungla. ei insista pe conceptul de Fe – credinta. pe bune, daca vreti doar sa ametiti si sa vedeti fractali sau mai stiu io ce, nu va duceti la ayahuasca, mai sunt si altele. asta nu intra la “divertisment”, decat daca esti pregatit sa infrunti si consecintele unui lucru care nu ti se intampla la timpul lui. ar fi, cum sa spun, ca si cum ai icerca sa deschizi ochii unui pisoi inainte de vreme. se infecteaza si da coltu.

  17. 17. Flo Says:

    In general cand vine vorba de psihedelice nu se recomanda sa vanezi senzatii tari. Nu ca dai coltul, dar cel mai probabil raai la fel de dobitoc cum ai fost si inainte sa iei. Ba te mai si enervezi ca n-ai inteles nimic. Samanii fac foarte bine sa refuze oamenii care nu-s pregatiti.
    Dar mai povesteste!

    Considering Santa Fe’s heritage, it oughtn’t to have been a surprise when a local friend told me he’d taken this elusive intoxicant recently, with a visiting Peruvian shaman, and wouldn’t I like to try it? He had turned into a panther stalking the rainforest (feline-assisted psychotherapy?), had never felt so good, and so on.

    And the vomiting? I asked. He shrugged. Once or twice. No big deal.

    To cut a long story short, he persuaded me. As it happened, I had been working on a novel set partly in Peru, and I thought maybe the influence of a Peruvian shaman and his potions might somehow help, especially since I was stuck, and had advanced little in weeks. I was also pondering whether to apply to extend the teaching job I had in New Mexico, and couldn’t make up my mind. Perhaps a little rainforest synaptic adjustment would shake out some decisive clarity. And on top of that, I was curious.

    First I had to call someone called Ramon.

    “Sure, hey,” Ramon said, like he had been expecting my call. “We’re meeting this Saturday to do some singing.”

    Singing?

    “Sure, we’ll be singing all night,” he said with an odd emphasis, and the penny dropped: code.

    “Don’t eat that day,” he added.

    The whole day?

    So five days later, ravenous and already light-headed with fasting, I found myself standing outside a dance studio in Santa Fe, along with about 40 others, as another watery New Mexican twilight lingered beneath a high glassy sky. We filed in and sat around the walls on blankets. The “ceremony” would go on all night. The shaman and his white-robed helpers went round the room with incense and holy water, and everyone was given a small plastic bowl for the anticipated purge. After that came a glass of a disgusting, gruelly, riverine potion – the tea itself. The lights went out. Some of the assistant shamans started to sing songs. Others mimicked the calls of Amazonian birds so well that the room seemed to echo like the rainforest, and I wondered if the drug was already taking effect.

    The first effect was the appearance out of nowhere of geometric multi-coloured patterns forming and re-forming in time with the songs. I could “see” them whether my eyes were open or closed. They were embarrassingly hippie-kaleidoscopic, but there they were. The “eye of the soul opening”, apparently: seeing in the dark. Then suddenly everything vanished. No singing, no kaleidoscope, no nothing. I felt that I had shot up out of my body and was floating in the midst of black, silvery space. It was silent and still, and I was completely calm. I needed nothing, never had and never would.

    Then I somehow became aware of a ruinous, exhausted tangle of four human limbs far, far below me, slumped on a wooden floor.

    Alas, I knew that somehow I was committed to that body, I had a responsibility to it, and it was drawing me back. The next thing I knew I was back in the room vomiting all over myself, groping for my little bowl.

    I became a motionless lizard coated in many-coloured tiles, as if each cell of my hide were a piece of a mosaic. I couldn’t have moved a muscle if I’d wanted to. Then the nausea came back and I started to get scared. I don’t like being sick at the best of times, but here, each time I felt the nausea, it seemed it would last for ever. In that grossly altered state if something lasted a minute it was an eternity. A deep discomfort sprang up from nowhere, and once again I retched. Then once more, ethereal silence, complete peace.

    I sweated, I groaned and curled up in a ball, trying to get comfortable, I lay down, and moaned to myself. After every seizure of the stomach, perfect peace. Then back the nausea would come.

    The shaman attempted to rouse and fortify me at one point by grabbing my wrists. “Fuerte, fuerte [be strong],” he exhorted me. By then, I longed to sleep. Around me the singing had long since stopped. Instead there was a chorus of violent retching coming from all over the room.

    When the drug began to wear off I looked at my watch and could understand what it said again. Three in the morning. The singing resumed. Slowly, one by one, people stood up and moved about. Some danced gently. It was maybe another hour after that that I felt able to stand. Afterwards a woman said to me: “This is as close as a man can get to knowing what it’s like giving birth.” There had been moments of perfect bliss, which it felt good to have known, but mostly there had been nausea and terror.

    Yet strangely there were pay-offs. Firstly, the relief of having my mind back afterwards. Maybe my mind wasn’t so bad after all. I was exhausted, but also glowing, scoured, somehow clean within. When I walked outside into the dawn air, and saw the pale sky, the green mountains in the distance subtly infused with gold light, I felt like I was 19 again.

    “First time?” a silver-haired old hand asked me afterwards, as I stood blinking in the cold dawn, wondering where I had just been.

    “Yes.”

    “Did you die?” he asked me.

    So that was what had happened. “I thought I’d given birth to an asteroid,” I explained seriously. “Except I was the asteroid.”

    “Uh-huh,” he nodded. “That’s good. We are asteroids.”

    Right.

    Be that as it may – and good or not – that afternoon the novel I was stuck on opened up like an Ordnance Survey map, and I could see the whole plot at last. I covered a giant sheet of A2 with notes and plans.

    Are there shortcuts in this life? Do those ancient tribes of Amazonia know things we don’t? The only things I could be sure of were that with or without ayahuasca’s help, there would be months of hard slog ahead if I was ever going to finish the book; and that I hoped very much never to touch the stuff again.

  18. 18. mak47d9thc Says:

    man fi atent;) du`te la farmacie si vezi k sunt niste pliculetze dalea Tantum rosa ia`ti 2 pliculete sun 40 mii si contin DMT si amestecale intr`o cana cu apa umpluta jumate k are un gust oribil si dupaia asteapta 10 minute sa vezi ce se intampla:)
    eu aveam un fel de aura in jurul corpului si puteam s`o modific dupa cum vroiam eu intzelegi? dupa vreo 10 mn m`am asezat pe o banca cu un prieten , era 3 dimineatza intr`un parc imens din buc. noi singur acolo …cred:-ss….si ce ma uitam eu asa in gol ce sa crezi? am inceput sa vedem oameni era tare rau rau rauuuu real 100% alerga spre noi si la 2-3 metrii a disparut asa brusc…e marfa rau si cum te simti de la ea si ce efecte iti da pt. k nu ai ameteala deloc …si poti sa te controlezi perfect…baga idu meu dak vrei mai multe det. mnml.sound5

  19. 19. Flo Says:

    tantum nu-i dmt.

  20. 20. UrbanShaman Says:

    incearca changa se gaseste la shamanii de la partyurile psy. dmt cristal e ff scump. 1g=200-250e

  21. 21. d Says:

    iti recomand un psihiatru

  22. 22. omu cavernelor Says:

    HA! Ce caterinca ultimu’ comentariu…..in fine…da de cand shamanii “o ard” pe la party-uri ? Imi par ilustrati ca “rasta-manii” aia parati care o ard cu “buboaclat man, want som weed man?”….in fine…io ma dau cu subsemnatu’ aici pentru ca imi sunteti o “adunatura” de simpatici si interesanti, acum v-am gasit cautand informatii despre ayahuasca. Nu-s foarte pe problema cu subiectu’ abordat de voi si nici atat de documentat nu sunt, desi am experimentat cateva tipuri de halucinogene si psihedelice, dar nu despre mine e vorba, io vroiam sa va pun despre un film…bun,bun,bun de tot, despre care voi probabil stiti sic are se gaseste greut spre deloc pe meleagurile noastre. Se numeste BLUEBERRY. Daca va place, sau curiozitatea va impinge sa-l vizionati si va captiveaza da-ti si pentru mine un gand bun in ETER.
    Pa-pa-ap!

  23. 23. mehigh Says:

    va zic cum ii in vreo doua luni…dupa ce ma imbarbatez si prad bani pe lumanari…

  24. 24. lissa Says:

    Cauta filmul Other Worlds de Jan Kounen. Este un documentar autentic, cu samani autentici, facut de un francez care a trait experienta asta, cu o gramada de insighturi foarte interesante din partea unor oameni din avangarda gandirii si artei contemporante – Stanislav Grof, Alex Grey etc… :)

  25. 25. Flo Says:

    trebuie sa fii nitel spart, intr-adevar, ca s-ajungi in orice fel de avangarda. o sa caut. alt link aici.

  26. 26. AlexPsy Says:

    Pfff…tantum rosa contine clorhidrat de benzidamina si este intr-adevar un compus chimic psihedelic. Ceea ce e mai ciudat este ca nu isi face efectul decat noaptea si bineinteles nu poti sa dormi pe tot parcursul cat luna e pe cer . Cat despre substante psihedelice as incerca dmt-ul si ayahuasca , dar si ketamina e bun substituent . Incercati zorele , cressc oriunde . Nu e psihedelic dar are un efect extraordinar . Te face constient in vis si-ti poti aminti fiecare detaliu .Si in vederea scopului folosirii substantelor psihedelice cred ca da , scopul este adancirea cunostiintelor inconstientulu si descoperirea Sinelui . daca treci de pragul acesta poti sa ajungi la cunostiinte uluitoare care pot fi destul de greu de suportat. La fel cum a spus si Nietzsche : ” Cat Adevar esti dispus sa suporti ?”

  27. 27. mehigh Says:

    cica Divine Moments of Truth…ce serios suna

Leave a Reply