Sunt ca lenesul cu posmagii din poveste, o sa sfarsesc spanzurat, dar macar am trait corect. Sunt la munca si nu muncesc. Daca nu-mi convine ce-am de facut nu fac, chiar daca o sa mor de foame. Nu mi-e frica de moartea de foame, caci imi imaginez morti si mai nasoale, cum ar fi sa mori ingropat de viu intr-un sicriu plin cu viermi mari si flamanzi, ingropat intr-o masa de pamant care cade liber de la 30km inaltime. Astfel, daca nu mori de groaza instantaneu, nu mori mancat de viermi, nu mori nici de panica claustrofoba sau sufocat sau din pricina impactului, atunci sigur mori dizolvat in lava vulcanica in care a cazut masa de pamant in care era sicriul plin de viermi si tu. Adica eu. Aia moarte! Asadar de ce-as munci eu? Munca implica rutina, responsabilitate, proiectii in viitor si trecut, iar eu acum nu stiu d-astea.
Am esuat lamentabil de fiecare data cand am incercat sa muncesc. Tot ce-am reusit a fost sa lucrez. Cu lucratul e cu totul alta poveste, caci fac lucruri, am tot timpul o shusta ceva de invartit, de creat, de pasat in stanga, deascultat, de vazut, de dansat, de trait. Ce-i munca, daca o compar cu toate astea? Si ce-i pedeapsa pentru lene daca o compar cu moartea aia misto? Mai bine lucrez ceva.
Designul tehnologiei web, prin natura sa, permite transferul de informaţie cu costuri zero, duplicarea etc. Dacă vrem o protecţie totală a comunicării nu putem să o realizăm uşor online. Conectarea la Internet e voluntară, poate că trebuie să ne asumăm limitele acestui mediu. Dacă vrem siguranţă totală, învăţăm: criptăm canalul de comunicare, nu trimitem nimănui mesaje personale, surfăm online anonim (nu permitem nimănui să preia date despre noi), avem propriul server de e-mail şi folosim multe proxy-uri prin care să ne „pierdem urma“, nu facem tranzacţii online. Se poate, dar pierdem avantajele mediului. E ca şi cum ai trimite o scrisoare cu un avion invizibil, care se şterge singură după ce e citită. Nu e fezabil, dar e posibil. Fezabil e să folosim sisteme de operare rezistente atacurilor (e.g. distribuţii de Linux), să avem servicii de comunicare securizate şi criptate (în care compania îşi asumă riscul şi plata daunelor) şi să accesăm (fără a permite stocarea de cookies) doar website-uri „curate“.
, zicea cineva in Dilema Veche. In opinia mea singurul paragraf din articol ce merita discutat, si asta pentru ca ofera ceva tangibil.
Usor? Sa realizam protectia comunicarii online USOR? Nu stim de cine o protejam. Nu stim cine-s baietii buni si care-s rai, nu stim in cine s-avem incredere si in cine nu, nu stim ce-i sigur si ce nu, nu stim in ce stadiu e tehnologia de supraveghere pentru ca e STRICT SECRET. Ce-i usor in a sta sub radarul unui narus? Cum sa accept ca guvernul tarii mele impreuna cu yahoo, facebook sau google m-ar vinde bucurosi oricui da mai mult? Voi face asa: voi evita portofelul electronic, voi plati cash cat de des, voi vorbi criptat la telefon, pe mes, in mailuri si pe forumuri, voi folosi in situatii ilegale conturi de mail de unica folosinta create si accesate prin proxy. Cei patiti cu telefoanele si cu mailurile nu-si mai permit luxul de a ma considera paranoic. Voi crea cate o identitate virtuala diferita de cate ori va fi nevoie de una, iar asta implica adrese ip si mac noi si o masina virtuala bine criptata care sa tina un sistem de operare potrivit scopului si care sa dispara rapid si sigur in cazuri extreme. Am vazut multe pe net, si-s constient ca exista mult mai multe, din care de cateva nici nu-mi inchipui acum ca deja exista.
Tot pe dilemaveche se smiorcaia cineva ca proxy si linux sunt pisici. Si tot acolo mai afirma cineva ca i-au placut CCTVurile din Londra, ca l-au facut sa se simta in siguranta in jungla urbana. Si.. TOT ACOLO… spunea cineva ca Big Brother a expirat odata cu miscarea anarho-libertariana a anilor 90. FALS. Toate-s FALSE. Unii chiar cer sa fie supravegheati si controlati, si nu ma refer la teroristi aici, ci la oi.
Proxyul e un program ce ruleaza pe ceva calculator din vreo tara unde nu prea au acces americanii – ideal Somalia – conectat in permanenta la internet. Scopul lui e sa permita celui care traieste in asa zisa lumea civilizata sa se dea pe web fara un “SUNT OAIE, BAGA-MA IN CHARTURI” imens lucindu-i pe browser. Lumea civilizata e lumea care tocmai a folosit goana dupa petrol ca scuza pentru rascolirea fundamentalismului islamic si apoi a folosit reactia asta ca scuza pentru legalizarea depasitului Big Brother. Proxyul poate avea grade diferite de transparenta, astfel incat daca nu-l alegi bine te lasa la greu. E plin netul de liste de proxyuri gratis.Vei avea nevoie de un lant de cel putin 2 3 proxyuri din cele mai bune, pentru ca CIA au statii si-in Rio si-n Bucuresti si nu-i doare mana sa acceseze fizic history-ul (logurile) calculatorului care gazduieste proxyul ca sa vada cine facea gargara in secunda in care a inceput haosul.
Nu mi-am propus sa ma pierd in detalii tehnice in articolul asta (poate intr-unul viitor), insa informatia e singura care poate impaca tendinta NWO de a-si baga nasul cu nevoia omului de intimitate. Situatia, din fericire, se regleaza singura: in momentul critic in care abuzurile vor provoca destula dezumanizare, atunci vom intelege ca nu poti pretinde libertate cand nu vrei libertate. Libertatea necesita orice altceva decat ignoranta. Daca vrei libertate pune mana si informeaza-te, ca nu mai esti in evul mediu, sa te apere boierul de turci. Si mai lasa-l in cacat de ProTV.
Cauza mi-e nobilă, puterea mi-e pură, am dreptate, pot sa fac orice cu voi și nu doar că pot, dar am să și fac, pentru că m-ați pus aici atât de sus ca să am grijă de voi. Dar cât va dura până va aunge cineva la disperare, va deschide ochii, va vedea că nu mai poate exista pe același pământ cu mine și-mi va tăia macaroana?
Cât pot oare, ca cetățean al unei națiuni democratice, să țin ochii închiși? A fost avantajos pân-acum să-i țin închiși, m-am făcut că plouă, m-am mințit că-i bine și am ajuns pân-aici, încă respir. Dar cu ce cost! Curg frustrările din mine, depind de chestii, sunt plin de obiceiuri, admir, detest, iubesc, urăsc, apreciez, îmi dau cu părerea, respir până mor și apoi ce? Ce-am rezolvat? Pentru ce toate astea, pentru ce m-am născut aici dacă nu să schimb lumea? Ce rost poate să aibă viața asta dacă nu să fut lumea în așa hal încât să-i las pe toți cu gura căscată și cu motive de gândire?
Are sens și moartea, până la urmă, dar nu mai devreme și nici mai târziu decât ar trebui să fie. Și are cu atât mai mult sens cu cât vine ca semn de punctuație (nu punct) într-o viață frumoasă.
Vine până la urmă. dacă ai noroc, o vreme în care trebuie să deschizi ochii și atunci renunți la tot ca să-ți urmezi calea, și să distrugi ordinea veche, tarabele din templu. Căci ordinea nu-i mai bună decât haosul. Haosul naște ordine, regulile nasc haos. Dragostea ură, ura iubire. Lenea pasiune, pasiunea lene. Cocalarii se fut și aduc pe lume șamani, călugării tibetani ajung vânzători de suflete. Dacă ești cât trebuie de bine vezi că nu există limite, și nu doar la nivel abstract, ci și fizic. Nici măcar între nivelul abstract și cel fizic nu-i limită, căci atunci metafora devine tangibilă și realitatea devine metaforă. Simbolul cuprinde tot ce are-n spate, timpul e marea iluzie, iar cuvântul e tot ce conteaza, pentru că el a fost la început și tot el e și-acum.
În concluzie, în contextul în care, din fericire, ochii se deschid singuri și nu ține de egourile noastre bolnave să-i ținem închiși cât mai mult, aștept cu nerăbdare vremea în care tot ce-i acum sfânt va fi profan, tot ce-i acum profan va fi sfânt și în care lumea o să se fută pe stradă din bun simț.
Va povesteam mai demult despre tigani: orgini, istorie, cultura, rasism, xenofobie, intelegere, integrare, de-astea. M-am documentat binisor atunci inainte sa scriu, asa ca n-am mai fost surprins acum cand m-am trezit in mijlocul unei sali de cinema gata sa explodeze dupa proiectia unui documentar facut de o tiganca italiana de 19 ani. Donsoara n-avea ea nicio treaba, nu era prea implicata in conflictul dintre italieni si familia ei, ii ardea mai mult de Woody Allen, regizorul ei iubit (nu Kusturica), in loc sa incerce sa inteleaga de unde atata ura pentru satra sau in loc sa se intrebe ce s-ar putea face in directia unei comuniuni fericite intre nomazi si consumeristi.
No, si in timp ce shukaritza de dansa nu spera decat cele mai pure chestii, si anume sa primeasca raspuns prin posta de la Woody, primaria din orasul unde se stabilisera parintii ei intr-un apartament acum ceva ani a trimis un ordin de evacuare catre satra, in care traiesc inca vreo 90% din tigani, din familia mare adica, cei veniti in anii 60 din Bosnia. Deci ea si parintii ei se aflau printre cei 10% care au ales sa se stabileasca in apartamente, iar ceilalti erau acum evacuati a nu stiu cata oara, chiar de pe pamantul pe care il cumparasera si pe care nu-si permiteau sa traiasca oricum decat in rulote. In rulote pentru ca gadje, italienii adica, au venit cu buldozerele si le-au daramat casele. Despre apa, curent sau wireless evident nici nu se mai pune problema.
Destul de aiurea, dar cica fix asa e. Parlamentarii italieni de la UE dau din gura acolo ca fac si dreg, pentru ca odata ajunsi acasa sa continue sa-si practice agenda interna xenofoba. Si da, se aplica si pentru romani, nu numai pentru tigani, dar asta e alta poveste. Acum ceva vreme Camorra (mafia din sudul Italiei) a inscenat rapirea unui copil si a pus totul in carca tiganilor. A urmat o revolta spontana in urma careia au fost omorati 3 tigani, iar restul au fugit pe unde-au apucat.
Is constient ca adevarul e pe undeva la mijloc, stiu ca nu-s tocmai tiganii usa de biserica, dar parca mi-s mai indepartate pacatele lor decat monstruozitatile societatii in care am crescut. Iar asta chiar daca stau mai nou in Bucuresti unde, comparativ cu Brasovul spre exemplu, e plin de tigani.
M-au socat 3 chestii la discutia de aseara de dupa proiectie (discutie condusa de producatorul documentarului si de inca un tip implicat nu stiu cum la parlamentul european):
Tiganii sunt o critica foarte dura la adresa societatii noastre bolnave. Lanturile groase, dintii de aur si vulgaritatea? O parte a caricaturii.
Orice material despre tigani va face oricand valva in Romania si va genera dispute aprinse. M-a socat o tanti culta din sala prin atitudinea ei anti, lucru ce i-a facut pe tinerii iubareti tigani din spatele meu sa sara in sus ca arsi: “ea: ce-are ba asta? el: nu stiu, da stai fa, ce sari asa, ca nu ti-a zis de pizda ma-tii”. Dezbaterile se intind in toate clasele sociale.
O domnisoara din sala remarca lipsa oricarei schimbari in ultimii 50 de ani. A vazut ea un film de prin anii 60 despre tiganii italieni si situatia era aceeasi: cam 10% locuiau in apartamente, restul in rulote / corturi. Plus taraboiul de rigoare cu populatia gadjo.
Cred ca am avea noi, gadjo, mai multe de invatat de la tigani decat au avut ei de invatat de la noi. Cred ca ne-ar prinde bine sa mai lepadam mastile si minciunile cu care ne-am invelit, si poate n-ar fi nevoie chiar de razboaie, foamete, boli sau dezastre naturale ca sa ne readuca pe calea buna. Poate ar ajunge sa deschidem ochii si sa redevenim oameni.
Azi m-au sunat de la SRI. Vroiau sa-mi dea license to kill bad guys si fuck bad girls si nu numai. Vroiau sa ma infiltreze la Chisinau sub acoperire, pareau disperati, aveau nevoie de un om competent. Am fost insa nevoie sa-i refuz, caci ma contactatasera deja CIA prin intermediul unui pinguin cyborg cu plete. Nu se prea potrivea pinguinul pe meleaguri bucurestene, dar parea promitator, la modul ca promitea multe. Imi promitea sa ma scape de frica de:
ambiguitate si discurs criptic, prin care obisnuiesc sa cultiv un sentiment de nesiguranta in cei din jur
nepunctualitate cronica si de faptul ca uit lucruri constant, cateva din metodele pe care le folosesc pentru a-mi exercita controlul si a-i pedepsi pe apropiatii in care de fapt nu prea am incredere
teama de competitie
groaza de dependenta (de senzatii, de droguri, de oameni, etc)
teama de intimitate generata de furie reprimata
frica de atasament
dragostea de haos , de situatii si numere aleatorii
nevoia constanta pentru noi si noi scuze in legatura cu la dezastrul de la prea multele joburi
si multe altele
Listand insa astea am inceput sa chestionez motivele pentru care m-ar vrea tocmai pe mine SRIul sau CIAul, si le chestionez atat de puternic incat am sa-i refuz pe toti, am sa refuz si caile lor decadente si-am sa ma refugiez in Africa Subsahariana, unde curge timpul altfel.
Need I remind you, 007, that you have a license to kill, not to break traffic laws.
PS: asa, acum ca l-am scris astept sa ma aprecieze si pe mine cineva, ca doar n-oi fi eu mai prost.
