Cum am ajuns să ne fie lehamite de dânșii americani, să-i bănuim de conspirații, corupție și alte rele, să vrem să scăpăm de ei, să dăm dreptate dușmanilor Americii? De-abia i-am câștigat ca aliați, de-abia am scăpat de ruși. Ce nu-i bine acum? Ok, e cam așa… I-au învins pe ruși, au pierdut adversarul, au pierdut suportul care îi susținea cu adevărat la cârma lumii, în inimile oamenilor. Au greșit în Irak, și-au pus în cap nu doar întreaga lume musulmană, dar și o șleahtă de tineri, studenți, gânditori, activiști, bloggeri poate, și alte tipuri de oameni influenți care își formează părerile mai repede decât restul și au capacitatea să le propage. Să nu mai povestim aici de Vietnam.
Rusia a fost foarte cool și ea după al 2lea război mondial, dar tot așa, până în momentul în care au făcut o greșeală catastrofală de PR și au intrat cu armata în Ungaria și Cehoslovacia. Și-au ieșit din minți, au folosit asul din mânecă, au câștigat bătălia, au pierdut războiul.
Dar hai să ne limităm la România. Având în vedere că electoratul Indiei crește în fiecare an cu 20 de milioane, cât populația României adică, am să afirm că avem o țară mică. Având în vedere și că am fost poștiți vreme de mii de ani de toți năvălitorii ce-au trecut pe-aici, aș îndrăzni să afirm că ar trebui poate să ne resemnăm, să ne maturizăm, să realizăm că nu abordăm situația tocmai cum ar aborda-o un neam cu coloană vertebrală ce se vrea-n istorie. N-avem tocmai cea mai bună strategie, dar asta nu-i decât o consecință a felului în care vedem realitatea. Suntem egoiști, suntem răi, suntem invidioși. Gândim cu fundul, cum se zice în cercuri înalte.
N-avem nici cea mai faină limbă, n-am avut nici cei mai mișto conducători, n-avem nici cea mai interesantă religie. N-am fost cei mai privilegiați, nici cei mai dezavantajați, nici cei mai viteji, nici cei mai lași. Pe de altă parte, noțiunea de stat a apărut abia odată cu revoluția franceză, adică n-ar trebui să fim prea legați nici de apartenența la stat sau la orice ține de România liberă și democratică, țara pentru care au murit oameni de bună voie la revoluție acum 20 de ani.
Cum putem atunci să fim naționaliști? Cum ne iubim țara? Ducându-ne la vot și uitându-ne la telenovele și știri-telenovele? Da, tresărim când vedem videoul ăla cu invenții românești pe youtube, dar asta nu-i decât o frântură a adevăratei iubiri de neam. Cum pot atâția tineri să se lase purtați de idealuri naționaliste fără să vadă că nu-și ajută țara cu nimic uitându-se la ProTV sau criticând sistemul? Acționează, pur și simplu, într-o direcție greșită, la fel cum au acționat și părinții lor.
Aviz celor cu Basarabia Pământ Românesc: n-o să unim Basarabia sau Bucovina cu România cu forța. Oamenii ăia nu văd nimic fain la România, și îi cam doare-n pulă de istorie, care, apropo, e cu totul altfel din perspectiva rușilor. Și nu-i putem învinovăți cu nimic pentru asta. România nu prea are multe de oferit la momentul prezent și, în afară de reducerea prețului LSDului și al hașului, nu prevăd îmbunătățiri. Vorbesc de drogurile astea două pentru că favorizează creativitatea și bat terenul pentru o posibilă generație de artiști care să ne reprezinte peste hotare cum trebuie.
Naționalismul s-a schimbat și el odată cu restul lumii. Avem nevoie de naționaliști de modă nouă, de naționaliști deștepți și cu inima nepătată, de oameni care își iubesc țara mai mult decât orgoliile șovine. Văd regizori, pictori, actori, scriitori, dji, compozitori, gânditori, filozofi, maematicieni, fizicieni, haiduci, criminali în serie, geneticieni nebuni și tot felul de oameni care pot duce numele țării noastre în lung și-n lat. Și guvernul nu prea are amestec în promovarea peste hotare. Suntem singurii reponsabili pentru propriile destine – și dacă se baza cineva pe vot sau pe schimbarea regimului futeți-i vă rog o palmă de să se trezească.
Ce tot zic aici se numește soft power și e ca o campanie de PR, dar fără planificare, cu inima nepătată așadar, și la nivel național. China investește în prezent 6.6 miliarde de dolari în soft power. Naționalismul nou implică atragerea simpatiei întregii planete asupra țării, implică un exod global de conștiență, simpatie și dragoste. Și chestia asta ar fi vizibilă imediat, în primul rând prin valuri nesfârșite de turiști veniți în căutarea vreunui ideal muzical, filozofic, social, etc.
Așa că haideți băi, creați chestii care s-ajungă la inima lumii, scoateți-le direct din suflet. Muzică de-aici, filme de-aici, atitudine de-aici. Hai să facem asta pentru părinții noștri, pentru noi și pentru urmași. Lăsați naționalismul orb, lăsați ura. Nu suntem ciobani țigani. De fapt cam suntem, dar trebuie să fim și mândri de asta, să facem vreo Mioriță și mai faină decât prima, sau vreo Ciocârlie sau Ciuleandră.
Na, ăsta-i singurul naționalism de fapt. Nu mai e altul. PR la nivel mondial. Creație, artă, marijuana legală, cultură, internet, filme, muzică, filozofie, empatie, spiritualitate, psihedelice, misticism, înțelepciune, dragoste, dăruire. Soft power. Pentru că suntem datori să avem o identitate pe lumea asta, nu pentru că e lumea datoare să-și întoarcă privirile asupra noastră.
