Dupa ce acum 2 seri am sarit intr-o tufa plina de spini dupa o minge in fata Teatrului National (la multi ani M!), dupa ce tot atunci am facut niste chestii si faze, aseara am facut, din nou, chestii si faze.

Am inceput voios cu o prietena Eliza la Motoare si cu 2 beri. Am Z, dar de fapt e S. Era tipul de la Hi-Q in spatele meu la o masa, nuj ce cauta acolo, n-ar fi trebuit sa aiba vreun concert sau ceva? Sau au si vedetele pop viata? Sau pur si simplu s-a prins lumea ca muzica aia-i de cacat si i-a inlocuit cu Inna? Fix tot aia.

Am continuat apoi cu un prieten Andrei si inca 2 tipi si inca 4 beri. De caciula. Foarte fain in hamac pe scena la motoare, chiar mi s-a parut ca vad 2 3 stele, dar eram beat pesemne, caci toata lumea stie ca in Bucuresti nu sunt stele. Doar o luna grasa de se-nveleste cu norii pufosi ca fata mare in noaptea nuntii in clipa cea mare.

Iar spre final am reusit cumva sa ies din pasajul de la Universitate — mai bine i-ar fi zis labirint, nu pasaj. Labirintul de la Universitate. Ca sa luati metroul la Universitate trebuie sa treceti intai prin LABIRINT si sa scapati cu viata din ghearele MINOTAURULUI. Da, e un labirint pasajul ala daca esti beat. Coloanele alea si proiectoarele, lumina, usile de pe margini si numarul excesiv de mare (4) de iesiri posibile, THE HORROR. No, si dupa ce-am scapat de ororile de la Universitate am hotarat unanim eu si cu Andrei sa mergem in ClubA, (citez) ca n-am baut nimic. Am fentat in clubA vigilenta lui Andrei si am lasat bautul mai mult pe seama lui, pentru ca observasem ca aveam chef de hartza, si asta nu poate fi decat semn de alcolizare maximala. Sau semn ca-i plin de retardati in ClubA si ca pute-a mucegai la intrare si nu numai, dar HEI, de-asta iubim cu totii locul ala, nu? Adica eu sigur de-aia, plus pentru pizde. Plus ca l-am gasit acolo pe notoriul PiticiGratis, cu care dialogul a mers cam asa:

Eu: Hei, PiticiGratis, ce onoare sa te gasesc aici!
Gratis: Thfââââî…
(se ridica, zambeste si intinde mana sa dam noroc sau sa i-o pup, nu stiu la ce se gandea, ca s-a intamplat o faza de nu i-a mai permis sa finalizeze gestul:)
Eu: Tu esti cel mai prost, baaa! :D:D
Graits, stuporizat, intors la 180: Ia stai ca acuma chem eu bodyguarzii si-ti arata ei cine-i prost
Eu: Dar stai ca am zis in sensul celalalt, era de bine
(Aici Gratis chiar se intoarce la 180 de grade si continua sa stea singur jos in asteptarea vreunei oportunitati sexuale)

Apoi s-au mai intamplat niste chestii despre care mi-e rusine sa scriu aici la loc public si-am plecat acasa pe 7 carari la 5 dimineata cu melodia asta in cap desi inca n-o auzisem.

Aveam s-o aud abia azi in drum spre club. Drumul il faceam cu intentia de a-i intreba daca au gasit vreun telefon pierdut azi noapte, dar il faceam degeaba. Pula telefon. IAR MI-AM PIERDUT TELEFONUL. Adica mi l-au furat, vreau sa cred ca mi l-au furat. Chiar, ia sa anunt la Orange ca mi s-a furat telefonul. As sari peste partea cu politia, daca mi-e ingaduit. Macar de data asta nu l-am pierdut cu juma de cap cufundat in nisip ca strutii. Head in sand. FMM de telefonie mobila si cu cine-a inventat-o si cu celularele dracu. O sa-mi iau un fix de-ala optzecist si-o sa port firul cret pe post de esarfa si aparatul ca palarie, de sa ma rada lumea.

Plus ca, in cea mai nasoala forma posibila exprimat, am ajuns la munca azi dimineata in ultimul hal si m-au concediat. FACEPALM. De fapt nu m-au concediat fix de-asta, de fapt nici macar nu m-au concediat asa tare, de fapt nici nu s-a intamplat chiar acum ci acum mai multe luni cand m-au mutat pe un proiect de cacat, dar CE MAI ATATEA SCUZE. Caut iar de lucru, tot in Bucuresti, artist neinteles si excentric daca se poate, caci bag seama ca programarea chiar nu s-a lipit de mine si ca am pierdut, dpdv profesional, ani buni. Norocul e ca ma doare fix in pula, pentru ca ingerasul are grija de mine, ca de-obicei. Ma cam baga in cacat uneori, dar per ansamblu is multumit, cred ca-l angajez si intr-o viata viitoare. Hi5 angelic. Plus un video educativ.

Dar a meritat. Mereu merita.

Videoclip nou de la Suie, amintiri vechi din Goblin de la Vama Veche cea porno de anul trecut. Unde gasesc pantaloni salvari ca ai lui Bean? Cam tot de asta vara ii caut.

(more…)

Teknival, in fiecare an, locatii izolate, natura, suflet, rave. Daca anul trecut era asa ceva, acum e asa:

Locatia se anunta probabil cu 2 zile inainte, ca si-n anii trecuti. Abia astept sa dau iar de francezul spaniol arab si bunatatile lui. Ne auzim acolo si ne veselim in pustietate!

[update] ma duc la nunta sora-mii, nu la teknival.

Cauza mi-e nobilă, puterea mi-e pură, am dreptate, pot sa fac orice cu voi și nu doar că pot, dar am să și fac, pentru că m-ați pus aici atât de sus ca să am grijă de voi. Dar cât va dura până va aunge cineva la disperare, va deschide ochii, va vedea că nu mai poate exista pe același pământ cu mine și-mi va tăia macaroana?

Cât pot oare, ca cetățean al unei națiuni democratice, să țin ochii închiși? A fost avantajos pân-acum să-i țin închiși, m-am făcut că plouă, m-am mințit că-i bine și am ajuns pân-aici, încă respir. Dar cu ce cost! Curg frustrările din mine, depind de chestii, sunt plin de obiceiuri, admir, detest, iubesc, urăsc, apreciez, îmi dau cu părerea, respir până mor și apoi ce? Ce-am rezolvat? Pentru ce toate astea, pentru ce m-am născut aici dacă nu să schimb lumea? Ce rost poate să aibă viața asta dacă nu să fut lumea în așa hal încât să-i las pe toți cu gura căscată și cu motive de gândire?

Are sens și moartea, până la urmă, dar nu mai devreme și nici mai târziu decât ar trebui să fie. Și are cu atât mai mult sens cu cât vine ca semn de punctuație (nu punct) într-o viață frumoasă.

Vine până la urmă. dacă ai noroc, o vreme în care trebuie să deschizi ochii și atunci renunți la tot ca să-ți urmezi calea, și să distrugi ordinea veche, tarabele din templu. Căci ordinea nu-i mai bună decât haosul. Haosul naște ordine, regulile nasc haos. Dragostea ură, ura iubire. Lenea pasiune, pasiunea lene. Cocalarii se fut și aduc pe lume șamani, călugării tibetani ajung vânzători de suflete. Dacă ești cât trebuie de bine vezi că nu există limite, și nu doar la nivel abstract, ci și fizic. Nici măcar între nivelul abstract și cel fizic nu-i limită, căci atunci metafora devine tangibilă și realitatea devine metaforă. Simbolul cuprinde tot ce are-n spate, timpul e marea iluzie, iar cuvântul e tot ce conteaza, pentru că el a fost la început și tot el e și-acum.

În concluzie, în contextul în care, din fericire, ochii se deschid singuri și nu ține de egourile noastre bolnave să-i ținem închiși cât mai mult, aștept cu nerăbdare vremea în care tot ce-i acum sfânt va fi profan, tot ce-i acum profan va fi sfânt și în care lumea o să se fută pe stradă din bun simț.

Pe data viitoare.

Sa spunem ca am scapat niste rahat (roz, de cozonac, de mancare) pe jos si apoi am calcat in el. Se pune noroc sau nu? Cum functioneaza superstitiile? Poti sa schimbi sensul unui cuvant cheie si mearga superstitia in continuare? Ca si cum ar exista ceva piese negre numite pisici la masini. Pisica neagra ar fi o piesa la masina deci, si la un moment dat o pisica de-asta neagra ar aluneca de unde ai pus-o si s-ar rostogoli in dreapta ta. Aia ce-ar fi, noroc, ghinion sau nimic? Nu stiu ce sa mai cred, nu stiu cum sa-mi mai traiesc viata, AJUTOR, INNEBUNESC.

Iar scrisul e ca ploaia: cade din cer. Pana la urma, pentru ca la inceput e mai mult ca lava: scuipata incinsa din pamantul negru. Cum ajung picaturile sa se transforme din picaturi de lava in picaturi de apa asta chiar nu stiu. Ce stiu insa e ca zilele astea se desfasoara un festival de film foarte fain aici in capitala. Mai sunt 2 zile de proiectii si… alege sa-ti pese!, cum zic posterele oneworld. N-as fi zis eu asa ceva, nu-mi surade niciodata calea ce implica implicare in implicare.

As vrea sa am mai multe sa va spun, dar nu prea. Viata merge inainte, atat. Nicio alta constanta. Nu stiu cum, nu stiu de ce, nu stiu cine-a gandit-o asa, nu stiu nici macar daca a gandit-o, la cat e de absurda. Vad doar ca merge. Nu vad, simt. Lucrurile sunt si-atat. Nu poti sa te intrebi cine e de vina pentru luna plina, la fel cum n-are sens nici sa-l judeci pe Hitler sau sa traiesti in Japonia.

Ma iubiti si ma urati pentru ce scriu aici, dar de ce? Asta am vrut initial, dar acum nu mai pot decat sa ma mir. Sa stau cu chitara mea frumoasa-n brate si sa ma mir. Sa planific mai departe calatorii in locuri cu dune, valuri si palmieri si sa ma mir. Sa visez ca fac elicopterul cu nasul in sanii unei tipe frumoase si sa ma mir. Sa-mi ingalbenesc plamanii cu medicament pentru suflet, sa filtrez alcoolul din bere, sa flirtez cu toate chestiile concrete, abstracte, posibile si mai ales imposibile si sa ma mir.

PS: Sfat de la un mosneag vesel, dar cam pe duca: baiete, in viata tre sa mananci, sa bei si sa futi bine. Tipic sfatul, si l-am mai primit de cateva ori de la alti mosnegi de genul, dar tot imi place manifestul hedonismului.

ALT PS:

Bunicul o gasea prea vaicareata. Omul acesta drept nu se dadea inapoi sa-i ajute pe nevoiasi, dar nu-i placea sa-i cheme sub acoperisul lui. Era si timpul: domnisoara Marie-Louise ma demoraliza. Credeam ca salariile sunt proportionale cu meritul si mi s-a spus ca era merituoasa: si atunci de ce era asa de prost platita? Cand faci o meserie esti demn si mandru, fericit ca lucrezi: de vreme ce ea avea norocul sa lucreze opt ore pe zi, de ce vorbea despre viata ei ca despre o boala fara leac? Cand le povesteam aspiratiile ei, bunicul incepea sa rada: era prea urata ca sa-si poata gasi un barbat. Eu nu radeam: poti oare sa te nasti condamnat? Daca asa stateau lucrurile insemna ca ma mintisera: ordinea lumii ascundea dezordini de neindurat. Tulburarea mea se risipi de indata ce au indepartat-o. Mi-au gasit profesori mai potriviti. Atat de potriviti ca i-am uitat pe toti.

Asta a fost jupanul Sartre, iar asta-i nu chiar cu totul altceva: