Trista, dar cu muzici faine. A record of the delightful piece they’re going to play this evening:

Sunt in Bucuresti de o saptamana si e fain. Am mac de la munca si e si el fain, concurent serios la windows7. La munca e si acolo fain, am sef indian, fac schimburi culturale cu el din cand in cand, povestim despre hinduism sau originea tiganilor.
Am incercat ceva interesant in ultima vreme (pe langa a nu ma masturba catusi de putin si a nu a scrie pe blog – la fel de putin): exercitii de respiratie. Ajunge sa devin constient de propria respiratie ca sa-mi amintesc cine sunt. Sa o observ, fara sa intervin. Chestia asta e comuna la zen si oarece yoga, asa ca m-am gandit, in cautare de ceva de practicat si in fuga de cuvinte goale fiind, sa incerc sa observ respiratia si PAC. A mers, aproape din prima. Ca un trip, ca o rugaciune, ca un cantec fain, ca o activitate ultra captivanta, ca un orgasm (dar fara (cine stie ce) placere). De cate ori imi amintesc acum de respiratie imi amintesc si de dumnezeu. Mai util decat multe.
Alta treaba pe care am incercat-o apoi aici la capitala a fost sa o fac lata. Reusit si asta. Acum mai lipseste doar sa-mi reglez conturile cu munca in vreun fel si mai ales sa ma lipesc de tot felul de gagici dragalase.
Si, in sfarsit, mi-am luat masa neagra de sticla cu fluturasi si dulap textil negru cu roti de la ikea. Plus ca m-am mai dat cu masina, am si condus de la brasov la bucuresti, sunt sofer de cursa lunga.

Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud piesa asta la maxim 

   mi se dau ochii peste cap de mă uit cu albul și îmi vine să mă bușesc în toate babele cu sufletul levitând la 2 metri deasupra, fericit, plutind pe armonii sonore de toate culorile și turațile, cum făceam pe Black Sun Empire când eram încă la modă. Când aud east and west east and west east and west god bless east east east and west east east god bless parcă mi-e rușine că mă cheamă Florin și că-s om printre oameni. Iar băiatul ăsta Freq Nasty vine la Cluj pe 12 decembrie, dacă vă interesează. O să pună cu TRG, băietul românaș de la oraș cu piesa asta

. Cred că de data asta chiar e sex drugs and dubstep. Că da, sexul și drogurile îs constanta de când lumea, iar genul variază flagrant cu vremurile, de la fluier la sintetizator. O să fie ca un weekend hippie plin de happeninguri psihedelice. O să fie doar cu puțin mai decent decât un concert cu Luna Amară la Arad sau un urlat la luna plină cu haita prin pădure.

Îmi iau mașina: Golf 3 din 95 la 1400 pe benzină, negru, înmatriculat, 2200 de euro. Ca să nu mai stau 9 ore pe borâtul ăla de tren care ar trebui să facă 5, dar face dublu, căci pesemne că i s-au muiat șinele sub pizda sângerândă. CFR!

Și m-am angajat, oficial acum, sunt în lanțurile lui The Man pentru a nu știu câta oară deja, contribui activ la mersul colectiv cu capul înainte și cu ochii închiși. Strâng bani de mașină, de mâncare și de umblat prin lume.

Mă duc acum imediat la Student Parade, care, deși sună nemaipomenit de cheesy la modul vocal trance (EWW), nu mă atrage câtuși de puțin, nici măcar prin djul din Groove Armada care o să pună melodiile lor una faina una nu așa faină. Mă duc spre voie bună vineri seara. Cu oameni. Și consider că e trist că a trebuit să menționez asta.

Mâine mă duc să-l văd pe Băsescu dacă mă scol la 10 jumate, și o să impersonez un Lee Harvey mai prostuț, doar ca să văd cât de repede mă pun gorilele la pământ. Sau poate o să mă trezesc totuși la 11, dacă totul decurge ok la student PARADE. Auzi, Parade. Parc-am fi în anii 90 în Berlin când a început Love Parade, așa se poartă struții ăștia belicoși. Parcă ei ar plămădi aici destinele lumii, parc-ar turna istoria pe vynil aici în Cluj la căcatul lor de Parade cu 2 camioane, cu nume de italieni și spanioli și cu un dj expirat deja internațional. Măcar or fi piți să mai clătescă și băeatu okyu. Dar ce mai atâta vorbă. Fie ce-o fi. Dă-i înainte Florine cu Groove Armada.

Poate vă interesează linkurile ăsta și ăsta.

Pentru manifestări neplăcute recomandăm consultarea unui șaman.

Uite autorule 1Leu, te promovez, imi place cum ai umplut riddimul, n-ai irosit 1 minut din viață ca să-mi lași offline pe mes, ai reușit man rastafari one love selassie I jah bless. Nu-mi place așa mult negativul pe care l-ai ales, dar e fain oricum s-auzi limba noastră dulce pe ritmuri de reggae. Și mă imaginez acum rulând un pai și ascultând reggae românesc. Un pai din bunăvoința ta, ca mulțumire pentru că te-am adus la urechile dubioșilor de pretutindeni.

Mă duc până pe buca cealaltă pe scaun ca să mă uit la un film. Că pân-acum am zăbovit doar pe-o bucă, atât am fost de încordat pân-am scris faza cu paiul și cu berea. A, de bere nici n-am scris încă. Mă duc și la o bere imediat. Sau… nu știu… cum să zic. Nu vă țineți respirația până iau eu berea.

Iar acum c-ați trecut de testul textului plicticos, hai să vă povestesc de viața mea interesantă. M-am angajat cu 500 de euro pe lună, am băut bere nelimitată luni seara cu 15 lei, am băut altă bere cu altă ocazie dar nu nelimitată, n-am futut. Și mi-e dor de Saxa, cățeaua, și de casă în general; moderat de tare, ar fi putut fi mult mai rău. Atât. Hai să vă las cu piesa lu my man jah bless rastafari 1Leu king of kings and lord of lords.

Nu-mi vine încă să cred că nu deosebeam Metallica de Nirvana și Nirvana de Sepultura când eram mic. Eram atât de ignorant încât îmi plăceau reclamele pentru că aveau muzică faină, deși intuiam cât de cât modul în care acționează asupra subconștientului și felul în care mă transformau într-o legumă consumeristă fără creier.

Parcă n-aș vrea să cred nici că m-am apucat să fac laba la 14 ani, după prea multe rubrici de educație sexuală din Bravo, și n-am reușit să mă las nici până-n ziua de azi. Dau bere la toată lumea în ziua în care mă las de labă, JUR.

Și ce era cu blugii ăia strâmți pe care-i purtam cu atâta încredere? Unde mă credeam în liceu, la începutul anilor 00 sau ceva? Și de ce eram așa bădăran cu fetele și antisocial în general cu toată lumea din afara grupului meu geek?

Dac-aș fi acum oleacă luat de vreun psihedelic aș vorbi la persoana a 3a despre Florin, dar, cum nu-s, am să continui pe tonul ăsta de singur în fața calcului într-o sâmbătă cu lună plină de Halloween. Îs sigur că în vreun articol viitor o să mă întreb și de ce-am petrecut seara asta perfectă posac, fără prieteni, fără nimic, într-o seară cu lună plină de Halloween. De ce, Florin, DE CE?

Mă tot întreb, de când am văzut lumea într-o cutie de chibrituri pe salvie, cine-s eu. Cine-am fost și unde-am ajuns? Am progresat vreun pic? Are totul vreun sens? Și ce-o fi fost în capul lui Kurt Cobain când și l-a spulberat cu shotgunul? Nu vă temeți, eroul vostru favorit activist anarhist psihonaut hipiot n-o să încerce așa faze doar ca să-l iubească pe vecie în totalitate toate toantele… turbat t t t.

BIS! About a Girl trebuie că e cea mai tare piesă a lor. Chit că mi-a plăcut mereu mai mult Lake On Fire, dar chiar și asta se încadrează în tema articolului: m-am schimbat, m-am schimbat mult. Nu-mi mai place Lake On Fire, îmi place mai mult About a Girl. Vroiam să scriu și că-mi place mai mult luna plină decât 9 seara-n toiul verii, dar nu-i așa, asta nu s-a schimbat și n-o să se schimbe niciodată. Nimic mai fain decât începutul de petrecere pe înserate. Și, cum ziceam și mai demult, nimic mai odios ca răsăritul după chef, când te prinde soarele cu ochii deschiși și te face prin durere să regreți că ai ochi.

Foarte tare Kurt, cred că a futut teribil de mult la viața lui scurtă. Și apropo de futut, să-l observați atent pe Barney din How I Met Your Mother. Fantastic om. Beau singur, da, Ciucaș beau, și scriu aici, și-o să cânt imediat ce mă ridic de pe scaun, la chitară. Știu că nu știți să răspuneți la întrebare nici pentru voi înșivă, dar poate mă ajută și pe mine cineva cu un răspuns la întrebarea asta: Cine e Florin?

M-am despărțit de o săptămână de Irina, după 3 ani de stat cu dânsa. A zis mereu să nu scriu despre ea pe blog, și nici nu scriu, adică scriu, dar doar din perspectiva mea, chestii ce țin de mine, nimic ce-ar putea s-o supere; cred. A fost frumos multă vreme, cam până la sfârșit aș zice, dar cumva cumva am reușit și-am scăpat și de ea. Mi-am găsit și scuze: că-i egoistă, că-i rea, că are numai defecte. Am reușit și mi-am întors și prietenii împotriva ei, chestie care de ce să mint, am mai făcut-o și cu alte ocazii. Așa fac, la asta mă pricep, pe asta m-am axat mereu: relații lungi, sfârșit abrupt. Vinovat, dacă e vreunul, cred că tot eu sunt, pentru că tot ce pățesc pățesc din vina mea. Dar mă doare-n pulă, și de-o fi să mor singur măcar am trăit frumos și am făcut de toate și pese tot, ca un călător adevărat, ce nici de-ăsta nu prea sunt.

PS la paragraful de mai sus: gagici, să nu săriți acum toate pe mine vă rog frumos. Decât dacă vreți să bem bere prea multă și să vomităm prin parcuri.

V-aș mai povesti despre cum e viața la Cluj și cum nu mi-am găsit de lucru nici la o lună după ce-am debarcat aici cu salvia mea-ntr-o mână și cu chitara-n spate, dar v-aș plictisi. Și dacă nu, atunci m-aș plictisi pe mine, și nu vrem asta.

Ah, știu de ce n-am ieșit azi, pentru că ies mâine cu prieteni. Halloween fain.

[update] Mix de La Résistance:

Îi mai știți pe frații Oprișan, băieții care au redefinit noțiunea de băiat de cartier și ne-au adus cuvântul oprișănie? Sau pe Raluk de la.. Timișoara parcă? Sau pe prea mulții lor frați întru distrugerea a tot ce-i frumos pe lume? Sigur că-i știți, vă provoacă diaree noaptea, vă fac să sperați la timpuri mai bune. Ei bine băieții ăștia Krisowelony au dat și ei lovitura cu noul superhit Nici un înger. Așezați-vă comod în fotoliu, luați popcornul, aduceți bâta, s-aveți cu ce vă bate copiii sau femeia după. Sună bine, se vede bine, să-i dăm bătaie:

PS: recomand cu căldură dansul de la 3:22