Dupa ce acum 2 seri am sarit intr-o tufa plina de spini dupa o minge in fata Teatrului National (la multi ani M!), dupa ce tot atunci am facut niste chestii si faze, aseara am facut, din nou, chestii si faze.

Am inceput voios cu o prietena Eliza la Motoare si cu 2 beri. Am Z, dar de fapt e S. Era tipul de la Hi-Q in spatele meu la o masa, nuj ce cauta acolo, n-ar fi trebuit sa aiba vreun concert sau ceva? Sau au si vedetele pop viata? Sau pur si simplu s-a prins lumea ca muzica aia-i de cacat si i-a inlocuit cu Inna? Fix tot aia.

Am continuat apoi cu un prieten Andrei si inca 2 tipi si inca 4 beri. De caciula. Foarte fain in hamac pe scena la motoare, chiar mi s-a parut ca vad 2 3 stele, dar eram beat pesemne, caci toata lumea stie ca in Bucuresti nu sunt stele. Doar o luna grasa de se-nveleste cu norii pufosi ca fata mare in noaptea nuntii in clipa cea mare.

Iar spre final am reusit cumva sa ies din pasajul de la Universitate — mai bine i-ar fi zis labirint, nu pasaj. Labirintul de la Universitate. Ca sa luati metroul la Universitate trebuie sa treceti intai prin LABIRINT si sa scapati cu viata din ghearele MINOTAURULUI. Da, e un labirint pasajul ala daca esti beat. Coloanele alea si proiectoarele, lumina, usile de pe margini si numarul excesiv de mare (4) de iesiri posibile, THE HORROR. No, si dupa ce-am scapat de ororile de la Universitate am hotarat unanim eu si cu Andrei sa mergem in ClubA, (citez) ca n-am baut nimic. Am fentat in clubA vigilenta lui Andrei si am lasat bautul mai mult pe seama lui, pentru ca observasem ca aveam chef de hartza, si asta nu poate fi decat semn de alcolizare maximala. Sau semn ca-i plin de retardati in ClubA si ca pute-a mucegai la intrare si nu numai, dar HEI, de-asta iubim cu totii locul ala, nu? Adica eu sigur de-aia, plus pentru pizde. Plus ca l-am gasit acolo pe notoriul PiticiGratis, cu care dialogul a mers cam asa:

Eu: Hei, PiticiGratis, ce onoare sa te gasesc aici!
Gratis: Thfââââî…
(se ridica, zambeste si intinde mana sa dam noroc sau sa i-o pup, nu stiu la ce se gandea, ca s-a intamplat o faza de nu i-a mai permis sa finalizeze gestul:)
Eu: Tu esti cel mai prost, baaa! :D:D
Graits, stuporizat, intors la 180: Ia stai ca acuma chem eu bodyguarzii si-ti arata ei cine-i prost
Eu: Dar stai ca am zis in sensul celalalt, era de bine
(Aici Gratis chiar se intoarce la 180 de grade si continua sa stea singur jos in asteptarea vreunei oportunitati sexuale)

Apoi s-au mai intamplat niste chestii despre care mi-e rusine sa scriu aici la loc public si-am plecat acasa pe 7 carari la 5 dimineata cu melodia asta in cap desi inca n-o auzisem.

Aveam s-o aud abia azi in drum spre club. Drumul il faceam cu intentia de a-i intreba daca au gasit vreun telefon pierdut azi noapte, dar il faceam degeaba. Pula telefon. IAR MI-AM PIERDUT TELEFONUL. Adica mi l-au furat, vreau sa cred ca mi l-au furat. Chiar, ia sa anunt la Orange ca mi s-a furat telefonul. As sari peste partea cu politia, daca mi-e ingaduit. Macar de data asta nu l-am pierdut cu juma de cap cufundat in nisip ca strutii. Head in sand. FMM de telefonie mobila si cu cine-a inventat-o si cu celularele dracu. O sa-mi iau un fix de-ala optzecist si-o sa port firul cret pe post de esarfa si aparatul ca palarie, de sa ma rada lumea.

Plus ca, in cea mai nasoala forma posibila exprimat, am ajuns la munca azi dimineata in ultimul hal si m-au concediat. FACEPALM. De fapt nu m-au concediat fix de-asta, de fapt nici macar nu m-au concediat asa tare, de fapt nici nu s-a intamplat chiar acum ci acum mai multe luni cand m-au mutat pe un proiect de cacat, dar CE MAI ATATEA SCUZE. Caut iar de lucru, tot in Bucuresti, artist neinteles si excentric daca se poate, caci bag seama ca programarea chiar nu s-a lipit de mine si ca am pierdut, dpdv profesional, ani buni. Norocul e ca ma doare fix in pula, pentru ca ingerasul are grija de mine, ca de-obicei. Ma cam baga in cacat uneori, dar per ansamblu is multumit, cred ca-l angajez si intr-o viata viitoare. Hi5 angelic. Plus un video educativ.

Dar a meritat. Mereu merita.

Videoclip nou de la Suie, amintiri vechi din Goblin de la Vama Veche cea porno de anul trecut. Unde gasesc pantaloni salvari ca ai lui Bean? Cam tot de asta vara ii caut.

(more…)

Teknival, in fiecare an, locatii izolate, natura, suflet, rave. Daca anul trecut era asa ceva, acum e asa:

Locatia se anunta probabil cu 2 zile inainte, ca si-n anii trecuti. Abia astept sa dau iar de francezul spaniol arab si bunatatile lui. Ne auzim acolo si ne veselim in pustietate!

[update] ma duc la nunta sora-mii, nu la teknival.

Cică. Vreau demult să-ncep cu Cică. Cică sfârșitul lumii e mai bine zis the end of the world as we know it, care, întâmplător, poate să implice și vreun potop, cometă, super război, extratereștri sau zombie, sfârșit care, și mai întâmplător, poate fi prevestit de randomuri de prin nisip, boabe, stele sau de către vreo eclipsă, DAR să nu cumva să te panichezi, că tot ce contează de fapt e că din când în când se schimbă felul în care vedem lucrurile, fie că vrem fie că nu.

Vine, mai exact, un profet și face o religie nouă. Se cacă pe alea vechi. Profetul e om ca mine și ca tine, dar destinul lui îl face să se trezească de la o vârstă fragedă și să devină atât de conectat la sine încât să schimbe lumea pentru mii de ani. Ăla clar e un sfârșit al lumii, și încă unul destul de brusc și violent pentru cei care se tem de schimbare.

Profeți de-ăștia au fost Zoroastru, Avraam, poate Platon, Iisus, Mahomed, Buddha și mulți alții, și toți au zis aceeași chestie: că dumnezeu e adevărul și a creat lumea printr-un gând sau un cuvânt/metaforă, dar că viețile ni-s profanate de iluzie, maya, minciună, dracu. Și-au mai zis că iadul e starea în care ești când crezi minciuna (când nu te cunoști pe tine, așadar), iar raiul e super ciudat, pentru că dacă te cunoști atunci ești peste dualitate, peste bine și rău, și poți să fii bun sau rău, în funcție de ce-ți spune destinul (vocile?) că ai de făcut.

Îngerii din Kabala, Metafore divine. A se remarca Gevurah printre ele.

Ajungi pe drumul spre sine să citești în orice, nu doar cărți. Esti ispitit de demoni, alte metafore cat se poate de reale. Ajungi să vezi coincidențe și semne, să prețuiești momentele de tăcere a minții, să te bucuri de toate, să levitezi, să muți munții sau să percepi timpul altfel decât liniar. Ce conteaza e să-ți destupi urechile liniștindu-ți mintea, ca să ai urechi de auzit – vorba lui Iisus. Puterile paranormale sunt însă mai mult test decât orice altceva. Ajungi să știi ce vrei, să știi de unde vii și încotro te îndrepți, iar asta e tot ce contează, pentru că atunci când ți-ai împăcat voința cu destinul, doar atunci vei avea timp de odihnă, iar pân-acolo trebuie să (te) cauți. Azi m-am regăsit, așa că scriu repede aproape tot, până nu uit iar.

PS: Calea e le fel de de importanta ca scopul, asadar scopul nu prea scuza mijloacele. Decat daca le scuza. Caci asta-i treaba cu contradictiile: sunt peste tot, si e la fel de anormal sa fie asa pe cat e de normal.

Va povesteam mai demult despre tigani: orgini, istorie, cultura, rasism, xenofobie, intelegere, integrare, de-astea. M-am documentat binisor atunci inainte sa scriu, asa ca n-am mai fost surprins acum cand m-am trezit in mijlocul unei sali de cinema gata sa explodeze dupa proiectia unui documentar facut de o tiganca italiana de 19 ani. Donsoara n-avea ea nicio treaba, nu era prea implicata in conflictul dintre italieni si familia ei, ii ardea mai mult de Woody Allen, regizorul ei iubit (nu Kusturica), in loc sa incerce sa inteleaga de unde atata ura pentru satra sau in loc sa se intrebe ce s-ar putea face in directia unei comuniuni fericite intre nomazi si consumeristi.

No, si in timp ce shukaritza de dansa nu spera decat cele mai pure chestii, si anume sa primeasca raspuns prin posta de la Woody, primaria din orasul unde se stabilisera parintii ei intr-un apartament acum ceva ani a trimis un ordin de evacuare catre satra, in care traiesc inca vreo 90% din tigani, din familia mare adica, cei veniti in anii 60 din Bosnia. Deci ea si parintii ei se aflau printre cei 10% care au ales sa se stabileasca in apartamente, iar ceilalti erau acum evacuati a nu stiu cata oara, chiar de pe pamantul pe care il cumparasera si pe care nu-si permiteau sa traiasca oricum decat in rulote. In rulote pentru ca gadje, italienii adica, au venit cu buldozerele si le-au daramat casele. Despre apa, curent sau wireless evident nici nu se mai pune problema.

Destul de aiurea, dar cica fix asa e. Parlamentarii italieni de la UE dau din gura acolo ca fac si dreg, pentru ca odata ajunsi acasa sa continue sa-si practice agenda  interna xenofoba. Si da, se aplica si pentru romani, nu numai pentru tigani, dar asta e alta poveste. Acum ceva vreme Camorra (mafia din sudul Italiei) a inscenat rapirea unui copil si a pus totul in carca tiganilor. A urmat o revolta spontana in urma careia au fost omorati 3 tigani, iar restul au fugit pe unde-au apucat.

Is constient ca adevarul e pe undeva la mijloc, stiu ca nu-s tocmai tiganii usa de biserica, dar parca mi-s mai indepartate pacatele lor decat monstruozitatile societatii in care am crescut. Iar asta chiar daca stau mai nou in Bucuresti unde, comparativ cu Brasovul spre exemplu, e plin de tigani.

M-au socat 3 chestii la discutia de aseara de dupa proiectie (discutie condusa de producatorul documentarului si de inca un tip implicat nu stiu cum la parlamentul european):

1. Tiganii sunt o critica foarte dura la adresa societatii noastre bolnave. Lanturile groase, dintii de aur si vulgaritatea? O parte a caricaturii.
2. Orice material despre tigani va face oricand valva in Romania si va genera dispute aprinse. M-a socat o tanti culta din sala prin atitudinea ei anti, lucru ce i-a facut pe tinerii iubareti tigani din spatele meu sa sara in sus ca arsi: “ea: ce-are ba asta? el: nu stiu, da stai fa, ce sari asa, ca nu ti-a zis de pizda ma-tii”. Dezbaterile se intind in toate clasele sociale.
3. O domnisoara din sala remarca lipsa oricarei schimbari in ultimii 50 de ani. A vazut ea un film de prin anii 60 despre tiganii italieni si situatia era aceeasi: cam 10% locuiau in apartamente, restul in rulote / corturi. Plus taraboiul de rigoare cu populatia gadjo.

Cred ca am avea noi, gadjo, mai multe de invatat de la tigani decat au avut ei de invatat de la noi. Cred ca ne-ar prinde bine sa mai lepadam mastile si minciunile cu care ne-am invelit, si poate n-ar fi nevoie chiar de razboaie, foamete, boli sau dezastre naturale ca sa ne readuca pe calea buna. Poate ar ajunge sa deschidem ochii si sa redevenim oameni.

Woody nu i-a raspuns. Inca.