El, ca si Buddha, ar arde-o linistit sub copacul paradisului cu paiu-n coltul gurii si cu mintea in cotet, unde-i e locul. Adica nici nu se mai pune problema s-ajung din Babylon in Zion cand ma intepenesc mult prea des in epifanii deraiate. Nu ca Zion asta ar fi destinatia, ca habar n-am unde-ar trebui sa fiu si, mai grav, daca ar trebui sa fiu undeva, dar parca nici sa ma consum cu toate labarelile n-are sens. De-aia le-am zis, cu ani in urma deja, labareli. Pentru ca duc cu gandul la masturbare, pentru ca SUNT masturbare mentala. Orice gand e. Orice virgula, orice semn de punctuatie, orice metafora, orice cuvant, orice consoana, orice vocala, orice gand, orice miscare, orice gand, orice repetitie, orice progres, orice zambet, toate-s masturbare mentala, toate-s reguli, toate-s moarte. Nu exista progres, nu exista stagnare, dar sigur exista labareala.

Acestea fiind spuse, sper ca am trezit tot cititorul la o viziune mai larga asupra masturbarii. Laba e doar o fatada, e acoperirea legala a unui fenomen foarte complex, fenomen pe care unii l-au numit, inconstienti, ego. Egoul e laba pura, e laba in toata frumusetea ei, e laba spirituala. Si noi, porcii capitalisti, suntem cei mai mari labari. Mai mari chiar decat musulmanii fanatici care ne-au numit porci capitalisti. Ne place s-o frecam la nivel filosofic, ne place rebel, ne place remixat, social, moral, bine, iubaret. Ne place sa ne frecam de toate pana imbatranim si murim. Ni se pare ca-i mai usor asa decat sa ne intrebam what would Jesus do.

El sigur n-ar omori pe nimeni in numele tatalui sau, sigur nu l-ar contrazice pe Buddha, si mai mult ca sigur ca nu s-ar lua la harta cu Mahomed sau cu Osho. Ar povesti ei cate ceva, dar nimic profund, doar despre mancare, femei, dansuri, inspiratie, foc interior si alte d-astea.

Ma intreba cineva cum mai stau cu fetele. Hai ca va spun eu cum stau cu fetele. Stau PERFECT.

Ma intreba cineva de ce tin post. Tin pentru ca am pacate de spalat.

Ma intreba cineva de ce-s atat de prost. Is pentru ca uit cine sunt. Daca vreti sa ma ajutati cu ceva, aici as cam avea nevoie de ajutor. Si as mai avea nevoie de un service auto ieftinut pe langa Unirii. Si de ceva drum de-asemenea ieftin spre africa de nord sau orientul mijlociu.

(Gicu:) – Da, chiar ieri am bagat unu fain cu Silviu.

(Cozmin:) – Si cine-a rupt pe cine?

(Gicu:) – Trebuie sa se mai antreneze Silviu putin, inca n-a prins chiar bine jocul, nu-i sigur pe el.

(Cozmin:) – Aaaa, deci i-ai

• spart rozeta
• retezat zambetu
• ars macaroana
• inzecit rusinea
• pocnit chiuveta
• intrerupt motorina
• indoit traiectoria
• torpilat scutul
• schimbat convingerile
• piscat farurile
• miscat combinezonul
• dezrobit umilinta
• convertit eprubeta
• chestionat furculita
• aprins claia
• indoit peZmetu
• udat chibritul
• scormonit talanga
• asuprit plebea
• aprins biblioteca
• destramat imperiul
• batut pisica
• incins apetitul
• inundat resedinta
• stins fitilu
• scobit in izbeliste
• desfiintat Libraria Nationala de FIFA
• zdrobit varza
• fugarit ultimul mohican
• omorat purcelu
• stricat baioneta
• detonat podu
• oprit chinul
• biciuit pahiderma
• criticat insasi esenta
• ingurgitat zelul
• sterilizat pasarica

(Gicu:): – Da.

Regizat de: excelenta sa Florin Si Mai Cum, regizoras de duminica.
Scenariul: tot Florin
Au interpretat: Gicu – Marius Sorescu; Cozmin – Patricel Sandu-Onomatopeu.

Cat despre dragoste.. e greu tare. Cu atat mai greu cand nu mai am prietena si o dau in virginitati obosite de mi se face si mie scarba de mine insumi din cand in cand. Alternez intre doua chestii opuse si nu pot sa le gasesc numitorul comun nicicum. Stiu ca daca le-as uni cumva as reusi sa trec peste ele, dar nu stiu cum. E cam asa: pe de o parte relatia vazuta ca un contract in urma caruia are fiecare cate ceva de castigat (siguranta, placere), iar pe de cealalta parte relatia vazuta ca ceva divin, perfect, in care amandoi daruiesc fara sa le pese de nimic. NIMIC. Vreau si eu sa nu-mi pese daca ei ii pasa, sa-i dau tot si sa nu-mi fie frica, sa fiu doar pentru ea si sa nu conteze daca ea e sau nu e. Stiu ca pornesc de la o ipoteza gresita din moment ce ma simt destul de bun incat sa merit asa ceva, dar nici macar a fi constient de asta nu ma ajuta sa rezolv prea nefututa problema.

Si va dati seama ca mai e o treaba. Ar fi fost aiurea sa fie doar doua, ca la mort. Trebuia sa fie trei, asa ca uite-o si pe-a treia: ce-i mai masculin, sa porti boxeri (larguti, zburdalnici) sau chiloti (banana hammock, stramti, siguri)? Eu is de partea boxerilor, din cei NE STRAMTI, repet, dar sunt destui baieti care inclina spre stramturi. Asadar ce sa fie?

O night
Oh Why, my love
My love, why
My Love why are you like that (cruel) when I love you so?

Why
My love, Why
My love, why are you like that, when I love you?
My love, why are you like that, when I love you?

Why?
I, I know that you love me
Why, oh the time that passes

My soul
Oh where is the justice, your honour the judge?
Oh there is no mercy at your hands
My torment, to you is nothing.

Oh why?
My love, why like that?
When I love you so?

You made me love you
Why, why, why
My master
Oh Why
Oh my love
One day you will face your fate and ask for mercy from my
inspiration
Oh my soul
I have mourned, mourned, mourned
There is no mercy at your hands
And my torment, to you is nothing.

1. ambiguitate si discurs criptic, prin care obisnuiesc sa cultiv un sentiment de nesiguranta in cei din jur
2. nepunctualitate cronica si de faptul ca uit lucruri constant, cateva din metodele pe care le folosesc pentru a-mi exercita controlul si a-i pedepsi pe apropiatii in care de fapt nu prea am incredere
3. teama de competitie
4. groaza de dependenta (de senzatii, de droguri, de oameni, etc)
5. teama de intimitate generata de furie reprimata
6. frica de atasament
7. dragostea de haos , de situatii si numere aleatorii
8. nevoia constanta pentru noi si noi scuze in legatura cu  la dezastrul de la prea multele joburi
9. si multe altele

Listand insa astea am inceput sa chestionez motivele pentru care m-ar vrea tocmai pe mine SRIul sau CIAul, si le chestionez atat de puternic incat am sa-i refuz pe toti, am sa refuz si caile lor decadente si-am sa ma refugiez in Africa Subsahariana, unde curge timpul altfel.

Need I remind you, 007, that you have a license to kill, not to break traffic laws.

PS: asa, acum ca l-am scris astept sa ma aprecieze si pe mine cineva, ca doar n-oi fi eu mai prost.

Asta aduce pe moment o picatura de senzational in ziua albastra-gri, dar nici pe departe cat o sa aduca intalnirea neprevazuta ce urmeaza. Caci, prin vreo incertitudine cuantica, dai nas in nas la colt tocmai cu tine insuti, exact asa cum erai acum o secunda, inclusiv cu idei, amintiri, dorinte, ciudatenii identice. Ca si cum ai fugi foarte repede in jurul unui stalp si te-ai ajunge din urma. Ca si cum si intra intr-o gaura neagra si ai fi martorul unor dracii inimaginabile, una din ele fiind intalnirea cu tine insuti.

Mirare mare, panica poate initial, dar reusesti treptat sa intri pe vibe cu tine insuti (ironic, nu?) si sa inchegi o conversatie. Celalalt/cealalta iti spune ca ai ochii ca stelele si ca ar fi fain sa mereti la el/ea acasa si sa va uitati impreuna la un film ce va place de minune la amandoi. Ceva cacat de vizionat cu pizde. SE LASA CU SEX? Si ce-ati vorbi dupa? Ati mai putea sa dati ochii unul cu altul? Te-ai mai uita in oglinda cu aceiasi ochi? Ce-ai vrea sa vorbesti cu tine insuti inainte (dar dupa) o partida de sex?

AAAAAAAA!

O dată cu trezirea sufletului se sezizează o legătură sufletească tainică ce există între toţi membrii umanităţii. Aceasta face ca umanitatea să fie privită ca o imensă fiinţă, care evoluează la rîndul ei global. Se observă semne ale acestei evoluţii de ansamblu, cum ar fi spiritualizarea materiei. La început trezirea sufletului se manifestă ca o copleşitoare dorinţă de a cunoaşte totul. Trezirea sufletului duce la amplificarea empatiei superioare, cînd putem simţi starea şi gîndurile unei persoane, ca şi cum am fi noi înşine acea persoană. Astfel, prin empatie superioară, ne îmbogăţim foarte mult bagajul de informaţii şi trăirile, preluîndu-le în mod direct din subconştientul colectiv al fiinţelor umane care realizează respectiva stare, fără a mai efectua anumite tehnici speciale. Prin trezirea sufletului are loc amplificarea intuiţiei superioare. Intuiţia superioară este lumina subtilă din profunzimile oricărui lucru şi oricărei fiinţe. Cei care au activată intuiţia spirituală suficient de mult pot extrage adevărurile chiar de la sursa lor, fără să aibă nevoie de surse indirecte. Începutul trezirii sufletului e acela în care simţi că totul devine tot mai coerent, mai unitar. Apare o conexiune din ce în ce mai evidentă între aspecte care pînă atunci erau disparate şi nu aveau sens. Apare o trăire specifică profund transfiguratoare în care sesizezi că totul are o semnificaţie. Această trăire seamănă cu uluitoarele fenomene de sincronicitate în care observi cum se reflectă interiorul în exterior (de exemplu, priveşti un panou şi ceea ce este scris acolo este exact răspunsul de care aveai nevoie). Apare şi un fenomen de armonizare a fiinţei. De exemplu, dacă faci de regulă cel mult 2-3 asane şi meditaţie, ceea ce faci se distribuie totuşi în mod armonios pentru că este preluat de suflet, iar sufletul păstrează întotdeauna armonia de ansamblu, chiar dacă în timpul practicii nu ai acoperit toţi centrii de forţă. Trăirile pe care le ai faţă de ceilalţi devin mai profunde, tinzi spre ceva mult mai adînc din fiecare, şi, mai mult, îi simţi foarte bine pe ceilalţi, le simţi natura lor reală superioară (sufletul), dincolo de ego, apărînd un fel de transfigurare spontană a oricărei fiinţe. Un alt simptom este o maturizare spirituală, o calmare a agitaţiei mentale prin faptul că dobîndeşti discernămînt. În mod spontan iei decizia bună cînd ai de ales între ceva care de multe ori transcende logica minţii obişnuite. Cînd sufletul s-a trezit pe deplin, trăieşti de multe ori spontan stări de conştiinţă cosmică. Eşti cuprins frecvent de fericire intensă şi extrem de rafinată. Este ceva mai adînc, în spatele minţii, pe care îl simţi permanent ca fiind fondul tău lăuntric. Trezirea sufletului îţi dă acel elan interior care nu se înfricoşează de nimic şi te face să reuşeşti mereu, o stare de convingere fără cuvinte că vei reuşi, care nu te părăseşte niciodată. Menirea spirituală se clarifică de asemeni foarte mult.

Draga Miruna,

In momentul in care citesti asta trebuie ca-ti dai seama ca nu scriu aici doar despre mine, ba poate chiar din contra, scriu doar despre altii. Sau poate amandoua simultan. Adica no, scriu destul de mult despre mine, dar incerc sa surprind prin asta adevaruri cat mai generale, care sa fie valabile pentru cat mai multi oameni si in cat mai multe situatii. Spuneam, de exemplu, nu demult, ca-s robot sau ca-s prost si insistam cu lux de amanunte. Ma refeream la mine, da, dar in acelasi timp la toata lumea. Regaseam in mine tot ce-am criticat atata vreme la cei din jur, imi dadeam seama ca orice-as scrie despre mine va fi sorbit la un moment dat cu lacomie de vreun cititor ce poarta in cap intrebarile potrivite. Blogul este asadar doar o alta metoda prin care incerc sa ma inteleg si implicit sa inteleg lumea si ce se-ntampla in jurul meu si de ce. Ma ajuta in sensul asta si comentariile cititorilor, asa ca am incercat mereu sa-i pornesc la povesti si la depanat experienta.

De multe ori chestii amuzante, de alte multe ori frustrari scuipate prosteste si necugetat, de inca niste multe ori temeri sau observatii cu adevarat sincere, ma descriu toate, sau, mai bine zis, descriu lumea asa cum am ales s-o vad. Si mai vroiam sa scriu niste cacaturi cu iz de epistola, dar a inceput sa ma doara burta de la orezul ala si trebuie sa cac o parte din el si sa si pis apa ce-am baut-o fara sa ma uit la ceas.

Inchei prin a-ti spune ca nu mi-e rusine cu nimic din ce-am scris aici pe blog, oricat de aiurea ar fi unele articole (daca se pot numi articole), ba chiar is mandru ca am reusit sa trec la inceput peste temeri si scriu acum orice-mi trece prin cap pentru 600 de posibili comentatori-si-poate-oameni-ca-mine-zilnici. Si si daca nu-s ca mine, is buni si ei si frumosi pe undeva pe-acolo, chiar daca nu-i inteleg inca si i-as vrea loviti.

No ca iar am scris despre mine, dar cat de penibil ar fi fost sa ma apuc sa scriu despre tine sau, mai rau, sa public vreun how to, stire sau analiza de cine stie ce cacat electoral? Adica nu ca ar conta daca e penibil sa nu, pentru ca scrisul ramane oricum un super bun tovaras, sau mai degraba o iubita faina, de-aia care nu te face cu ou si cu otet cand nu-i convine vreun rahat banal.

Plus ca faza cu blogul si pizdele ramane orice-ar fi. Romantele-s magnet, stii.

Florin Divin, camera de langa bucatarie 1:36am

Sunt in Bucuresti de o saptamana si e fain. Am mac de la munca si e si el fain, concurent serios la windows7. La munca e si acolo fain, am sef indian, fac schimburi culturale cu el din cand in cand, povestim despre hinduism sau originea tiganilor.
Am incercat ceva interesant in ultima vreme (pe langa a nu ma masturba catusi de putin si a nu a scrie pe blog – la fel de putin): exercitii de respiratie. Ajunge sa devin constient de propria respiratie ca sa-mi amintesc cine sunt. Sa o observ, fara sa intervin. Chestia asta e comuna la zen si oarece yoga, asa ca m-am gandit, in cautare de ceva de practicat si in fuga de cuvinte goale fiind, sa incerc sa observ respiratia si PAC. A mers, aproape din prima. Ca un trip, ca o rugaciune, ca un cantec fain, ca o activitate ultra captivanta, ca un orgasm (dar fara (cine stie ce) placere). De cate ori imi amintesc acum de respiratie imi amintesc si de dumnezeu. Mai util decat multe.
Alta treaba pe care am incercat-o apoi aici la capitala a fost sa o fac lata. Reusit si asta. Acum mai lipseste doar sa-mi reglez conturile cu munca in vreun fel si mai ales sa ma lipesc de tot felul de gagici dragalase.
Si, in sfarsit, mi-am luat masa neagra de sticla cu fluturasi si dulap textil negru cu roti de la ikea. Plus ca m-am mai dat cu masina, am si condus de la brasov la bucuresti, sunt sofer de cursa lunga.

Ăsta a fost paragragul ei. Acum eu.

Am dansat ce-am dansat, dar mai scrie și pe blog omul. Nu numai dans. Salsa și boogie și faze. Acum Ciprian stă cu capul aplecat și îi vine să borască, dar zice că e ok, că nu vrea lighean. Eu i-am zis, dar el nu, că nu, că-i ok. Dar parcă scapă ceva pe la colțul gurii. Verde.Ciprian ești ok, nu vrei un lighean? Ciprean. Sandu a spus că crede că sunt aproape amuzante liniile astea. Stelele astea nu sunt egale. Hai să zicem toți perle. nu mi-a veit nimic natural sa zic asa ca nu ma fortez pea tare,. nu te supara

La multi ani. Nu mai stiu a cui e ziua, dar a cui e noaptea.

George a facut o poza in ferentari, o s-o pun.

Ciprean s-a dus sa vomite. Revin cu detalii, poate.