Am inceput voios cu o prietena Eliza la Motoare si cu 2 beri. Am Z, dar de fapt e S. Era tipul de la Hi-Q in spatele meu la o masa, nuj ce cauta acolo, n-ar fi trebuit sa aiba vreun concert sau ceva? Sau au si vedetele pop viata? Sau pur si simplu s-a prins lumea ca muzica aia-i de cacat si i-a inlocuit cu Inna? Fix tot aia.

Am continuat apoi cu un prieten Andrei si inca 2 tipi si inca 4 beri. De caciula. Foarte fain in hamac pe scena la motoare, chiar mi s-a parut ca vad 2 3 stele, dar eram beat pesemne, caci toata lumea stie ca in Bucuresti nu sunt stele. Doar o luna grasa de se-nveleste cu norii pufosi ca fata mare in noaptea nuntii in clipa cea mare.

Iar spre final am reusit cumva sa ies din pasajul de la Universitate — mai bine i-ar fi zis labirint, nu pasaj. Labirintul de la Universitate. Ca sa luati metroul la Universitate trebuie sa treceti intai prin LABIRINT si sa scapati cu viata din ghearele MINOTAURULUI. Da, e un labirint pasajul ala daca esti beat. Coloanele alea si proiectoarele, lumina, usile de pe margini si numarul excesiv de mare (4) de iesiri posibile, THE HORROR. No, si dupa ce-am scapat de ororile de la Universitate am hotarat unanim eu si cu Andrei sa mergem in ClubA, (citez) ca n-am baut nimic. Am fentat in clubA vigilenta lui Andrei si am lasat bautul mai mult pe seama lui, pentru ca observasem ca aveam chef de hartza, si asta nu poate fi decat semn de alcolizare maximala. Sau semn ca-i plin de retardati in ClubA si ca pute-a mucegai la intrare si nu numai, dar HEI, de-asta iubim cu totii locul ala, nu? Adica eu sigur de-aia, plus pentru pizde. Plus ca l-am gasit acolo pe notoriul PiticiGratis, cu care dialogul a mers cam asa:

Eu: Hei, PiticiGratis, ce onoare sa te gasesc aici!
Gratis: Thfââââî…
(se ridica, zambeste si intinde mana sa dam noroc sau sa i-o pup, nu stiu la ce se gandea, ca s-a intamplat o faza de nu i-a mai permis sa finalizeze gestul:)
Eu: Tu esti cel mai prost, baaa! :D:D
Graits, stuporizat, intors la 180: Ia stai ca acuma chem eu bodyguarzii si-ti arata ei cine-i prost
Eu: Dar stai ca am zis in sensul celalalt, era de bine
(Aici Gratis chiar se intoarce la 180 de grade si continua sa stea singur jos in asteptarea vreunei oportunitati sexuale)

Apoi s-au mai intamplat niste chestii despre care mi-e rusine sa scriu aici la loc public si-am plecat acasa pe 7 carari la 5 dimineata cu melodia asta in cap desi inca n-o auzisem.

Aveam s-o aud abia azi in drum spre club. Drumul il faceam cu intentia de a-i intreba daca au gasit vreun telefon pierdut azi noapte, dar il faceam degeaba. Pula telefon. IAR MI-AM PIERDUT TELEFONUL. Adica mi l-au furat, vreau sa cred ca mi l-au furat. Chiar, ia sa anunt la Orange ca mi s-a furat telefonul. As sari peste partea cu politia, daca mi-e ingaduit. Macar de data asta nu l-am pierdut cu juma de cap cufundat in nisip ca strutii. Head in sand. FMM de telefonie mobila si cu cine-a inventat-o si cu celularele dracu. O sa-mi iau un fix de-ala optzecist si-o sa port firul cret pe post de esarfa si aparatul ca palarie, de sa ma rada lumea.

Plus ca, in cea mai nasoala forma posibila exprimat, am ajuns la munca azi dimineata in ultimul hal si m-au concediat. FACEPALM. De fapt nu m-au concediat fix de-asta, de fapt nici macar nu m-au concediat asa tare, de fapt nici nu s-a intamplat chiar acum ci acum mai multe luni cand m-au mutat pe un proiect de cacat, dar CE MAI ATATEA SCUZE. Caut iar de lucru, tot in Bucuresti, artist neinteles si excentric daca se poate, caci bag seama ca programarea chiar nu s-a lipit de mine si ca am pierdut, dpdv profesional, ani buni. Norocul e ca ma doare fix in pula, pentru ca ingerasul are grija de mine, ca de-obicei. Ma cam baga in cacat uneori, dar per ansamblu is multumit, cred ca-l angajez si intr-o viata viitoare. Hi5 angelic. Plus un video educativ.

Dar a meritat. Mereu merita.

Am esuat lamentabil de fiecare data cand am incercat sa muncesc. Tot ce-am reusit a fost sa lucrez. Cu lucratul e cu totul alta poveste, caci fac lucruri, am tot timpul o shusta ceva de invartit, de creat, de pasat in stanga, deascultat, de vazut, de dansat, de trait. Ce-i munca, daca o compar cu toate astea? Si ce-i pedeapsa pentru lene daca o compar cu moartea aia misto? Mai bine lucrez ceva.

Designul tehnologiei web, prin natura sa, permite transferul de informaţie cu costuri zero, duplicarea etc. Dacă vrem o protecţie totală  a comunicării nu putem să o realizăm uşor online. Conectarea la Internet e voluntară, poate că trebuie să ne asumăm limitele acestui mediu. Dacă vrem siguranţă totală, învăţăm: criptăm canalul de comunicare, nu trimitem nimănui mesaje personale, surfăm online anonim (nu permitem nimănui să preia date despre noi), avem propriul server de e-mail şi folosim multe proxy-uri prin care să ne „pierdem urma“, nu facem tranzacţii online. Se poate, dar pierdem avantajele mediului. E ca şi cum ai trimite o scrisoare cu un avion invizibil, care se şterge singură după ce e citită. Nu e fezabil, dar e posibil. Fezabil e să folosim sisteme de operare rezistente atacurilor (e.g. distribuţii de Linux), să avem servicii de comunicare securizate şi criptate (în care compania îşi asumă riscul şi plata daunelor) şi să accesăm (fără a permite stocarea de cookies) doar website-uri „curate“.

, zicea cineva in Dilema Veche. In opinia mea singurul paragraf din articol ce merita discutat, si asta pentru ca ofera ceva tangibil.

Usor? Sa realizam protectia comunicarii online USOR? Nu stim de cine o protejam. Nu stim cine-s baietii buni si care-s rai, nu stim in cine s-avem incredere si in cine nu, nu stim ce-i sigur si ce nu, nu stim in ce stadiu e tehnologia de supraveghere pentru ca e STRICT SECRET. Ce-i usor in a sta sub radarul unui narus? Cum sa accept ca guvernul tarii mele impreuna cu yahoo, facebook sau google m-ar vinde bucurosi oricui da mai mult? Voi face asa: voi evita portofelul electronic, voi plati cash cat de des, voi vorbi criptat la telefon, pe mes, in mailuri si pe forumuri, voi folosi in situatii ilegale conturi de mail de unica folosinta create si accesate prin proxy. Cei patiti cu telefoanele si cu mailurile nu-si mai permit luxul de a ma considera paranoic. Voi crea cate o identitate virtuala diferita de cate ori va fi nevoie de una, iar asta implica adrese ip si mac noi si o masina virtuala bine criptata care sa tina un sistem de operare potrivit scopului si care sa dispara rapid si sigur in cazuri extreme. Am vazut multe pe net, si-s constient ca exista mult mai multe, din care de cateva nici nu-mi inchipui acum ca deja exista.

Tot pe dilemaveche se smiorcaia cineva ca proxy si linux sunt pisici. Si tot acolo mai afirma cineva ca i-au placut CCTVurile din Londra, ca l-au facut sa se simta in siguranta in jungla urbana. Si.. TOT ACOLO… spunea cineva ca Big Brother a expirat odata cu miscarea anarho-libertariana a anilor 90. FALS. Toate-s FALSE. Unii chiar cer sa fie supravegheati si controlati, si nu ma refer la teroristi aici, ci la oi.

Proxyul e un program ce ruleaza pe ceva calculator din vreo tara unde nu prea au acces americanii – ideal Somalia – conectat in permanenta la internet. Scopul lui e sa permita celui care traieste in asa zisa lumea civilizata sa se dea pe web fara un “SUNT OAIE, BAGA-MA IN CHARTURI” imens lucindu-i pe browser.  Lumea civilizata e lumea care tocmai a folosit goana dupa petrol ca scuza pentru rascolirea fundamentalismului islamic si apoi a folosit reactia asta ca scuza pentru legalizarea depasitului Big Brother. Proxyul poate avea grade diferite de transparenta, astfel incat daca nu-l alegi bine te lasa la greu. E plin netul de liste de proxyuri gratis.Vei avea nevoie de un lant de cel putin 2 3 proxyuri din cele mai bune, pentru ca CIA au statii si-in Rio si-n Bucuresti si nu-i doare mana sa acceseze fizic history-ul (logurile) calculatorului care gazduieste proxyul ca sa vada cine facea gargara in secunda in care a inceput haosul.

Nu mi-am propus sa ma pierd in detalii tehnice in articolul asta (poate intr-unul viitor), insa informatia e singura care poate impaca tendinta NWO de a-si baga nasul cu nevoia omului de intimitate. Situatia, din fericire, se regleaza singura:  in momentul critic in care abuzurile vor provoca destula dezumanizare, atunci vom intelege ca nu poti pretinde libertate cand nu vrei libertate. Libertatea necesita orice altceva decat ignoranta. Daca vrei libertate pune mana si informeaza-te, ca nu mai esti in evul mediu, sa te apere boierul de turci. Si mai lasa-l in cacat de ProTV.

Shiva distruge, și ar trebui să-i facem temple. Sataniștii intuiesc, dar nu diseacă metafora destul. Ia să schimb muzica pentru un set de idei complet nou. Gata cu Șiva, sunt pe o plajă în Mexic. Tequila, marijuna, mescalina salsa y ayahuasca. Căci nu degeaba Denzel tăia urechea unuia pe Oye como va în Men On Fire. Adică mi-e destul de clar că nu poți să te duci în Mexic, să fii gangster și să tai urechea unuia pe Valsul Lebedelor. Ar fi un nonsens sincretic intercontinental, ar fi diviziune la zero culturală și ar rezulta și mai multă cultură.

Locatia se anunta probabil cu 2 zile inainte, ca si-n anii trecuti. Abia astept sa dau iar de francezul spaniol arab si bunatatile lui. Ne auzim acolo si ne veselim in pustietate!

[update] ma duc la nunta sora-mii, nu la teknival.

Vine, mai exact, un profet și face o religie nouă. Se cacă pe alea vechi. Profetul e om ca mine și ca tine, dar destinul lui îl face să se trezească de la o vârstă fragedă și să devină atât de conectat la sine încât să schimbe lumea pentru mii de ani. Ăla clar e un sfârșit al lumii, și încă unul destul de brusc și violent pentru cei care se tem de schimbare.

Profeți de-ăștia au fost Zoroastru, Avraam, poate Platon, Iisus, Mahomed, Buddha și mulți alții, și toți au zis aceeași chestie: că dumnezeu e adevărul și a creat lumea printr-un gând sau un cuvânt/metaforă, dar că viețile ni-s profanate de iluzie, maya, minciună, dracu. Și-au mai zis că iadul e starea în care ești când crezi minciuna (când nu te cunoști pe tine, așadar), iar raiul e super ciudat, pentru că dacă te cunoști atunci ești peste dualitate, peste bine și rău, și poți să fii bun sau rău, în funcție de ce-ți spune destinul (vocile?) că ai de făcut.

Îngerii din Kabala, Metafore divine. A se remarca Gevurah printre ele.

Category:	Sephirah:
Above-consciousness	1 Keter-"Crown"
Conscious intellect	2 Chochmah-"Wisdom" 3 Binah-"Understanding"
Conscious emotions	(Primary emotions:) 4 Chesed-"Kindness" 5 Gevurah-"Severity" 6 Tiferet-"Beauty" (Secondary emotions:) 7 Netzach-"Victory" 8 Hod-"Splendor" 9 Yesod-"Foundation" (Vessel to bring action:) 10 Malchut-"Kingship"

Ajungi pe drumul spre sine să citești în orice, nu doar cărți. Esti ispitit de demoni, alte metafore cat se poate de reale. Ajungi să vezi coincidențe și semne, să prețuiești momentele de tăcere a minții, să te bucuri de toate, să levitezi, să muți munții sau să percepi timpul altfel decât liniar. Ce conteaza e să-ți destupi urechile liniștindu-ți mintea, ca să ai urechi de auzit – vorba lui Iisus. Puterile paranormale sunt însă mai mult test decât orice altceva. Ajungi să știi ce vrei, să știi de unde vii și încotro te îndrepți, iar asta e tot ce contează, pentru că atunci când ți-ai împăcat voința cu destinul, doar atunci vei avea timp de odihnă, iar pân-acolo trebuie să (te) cauți. Azi m-am regăsit, așa că scriu repede aproape tot, până nu uit iar.

PS: Calea e le fel de de importanta ca scopul, asadar scopul nu prea scuza mijloacele. Decat daca le scuza. Caci asta-i treaba cu contradictiile: sunt peste tot, si e la fel de anormal sa fie asa pe cat e de normal.