Să-ţi spun despre greşelile cu care pornesc majoritatea bloggerilor, greşeli pe care trebuie apoi să le ducă în cârcă prea mult, până-şi permit să nu mai depindă de factorii care le-au cauzat la început şi, implicit, să poată recunoaşte că au greşit şi că e loc destul de mai bine. Să le luăm pe rând în ordinea în care apar în viaţa unui blog(ger).

Prima ar fi frica de a fi criticat şi uneori imposibilitatea de a face faţă criticilor, cât de impertinente ar fi ele. Asta poate avea rădăcini adânci şi prea ascunse în capul bloggerului, SAU poate apărea din pricina lipsei de experienţă. Să-l luăm drept exemplu pe zoso, care-i criticat de.. un om din doi să zicem. În fine, un procent foarte mare. Tipul are problemele lui mai mult sau mai puţin venite în urma celebrităţii, e demn de amintit în orice discuţie despre blogging (inclusiv în asta şi uite de ce:), dar ştie să se descurce cu criticile şi scrie mai departe ca-n prima zi, neafectat de critici şi de frustrările lor. În folosul lui scrie, căci e ăl mai popular din ţară (ca blogger) şi pe deasupra face 1000 de euro pe lună din reclame. Personal nu mă atrag banii ăia prea mult, am un job, am de ales între a avea sau nu reclame pe blog. Şi am ales deja. Greu la început să iei criticile în piept şi să scoţi ce-i mai bun din ele, dar nu imposibil. Uşor să cazi pradă lor şi să ajungi să te laşi de blogging (sau să nici nu începi), dar merită să încerci să treci peste faza asta. Destul acum despre frica de critici. Să trecem la problemaurmătoare de pe ordinea de zi

Desigur că după un paragraf grăsun despre frustrările cauzate bloggerului de critici merge unul despre ţigănia proaspăt numită monetizare. Personal nu simţeam nevoia pentru aşa un cuvânt în limba română, dar au avut nevoie de el masele de bloggeri dornici să se îmbogăţească peste noapte. Nici nu i-aş numi bloggeri de fapt, pentru că îmi fac astfel singur neamul de râs. Hai să le spunem afacerişti rataţi sau, după preferinţă, întreprinzătorii pulii. Afaceriştii ăştia sunt rataţi pentru că nu văd că din blogging nu se pot face prea mulţi bani în România, nu văd că pentru a ajunge să ai maşină neagră şi lucioasă trebuie să faci ALTCEVA decât să (nu) scrii toată ziua fără pic de talent şi curaj pe un blog cu nume ales în scopuri SEO. Să-i eliminăm de-aici pe cei care nu stăpânesc limba română şi arta plasării cratimelor şi să discutăm despre cei care au cât de cât o cultură în background. Ei sunt ca mine şi ca tine, ei vor nişte bani de buzunar obţinuţi uşor de pe urma blogului. Ei se dedică prea mult obţinerii banilor, îşi umplu blogul cu bannere şi (mai trist)  adsense. Nu-s încă destul de maturi/experimentaţi încât să vadă că blogul poate fi mult mai mult decât o sursă de 2 3 bănuţi. Blogul le poate propulsa imaginea, poate spune ţării-ntregi despre ei şi convingerile lor, poate influenţa tot mai mult pe măsură ce trece timpul şi creşte numărul de cititori deştepţi.

Am descoperit recent adând înrădăcinată în mine ultima problemă de care pomenesc azi şi totodată pricina articolului. Problemă e foarte răspândită în blogosferă şi m-a bântuit mult prea mult, ca şi cele două de mai sus dealtfel. Prea mulţi bloggeri scriu impersonal şi rece, prea mulţi uită să se implice (că doar e mai comod să-ţi ascunzi gândurile, dar atunci te mai numeşti oare blogger?), uită să promoveaze dialogul şi formarea unei comunităţi în jurul lor.Se ocupă cu mărunţişuri şi uită să-şi promoveze imaginea şi indirect viziunea asupra lumii şi puterea de a schimba ceva. Dacă umpli blogul (de exemplu) cu articole care descriu în detaliu pula şi aventurile ei prin lume, blogul ăla ajunge inevitabil să fie frecventat în principal de curve şi poponari. Dar să nu intrăm în detalii. Atragi o nişă, dar trebuie apoi s-o satisfaci sau să dispari, să laşi pe altul care îşi exprimăideile mai uşor. Dacă blogul ţi-e personal/general şi scrii despre cât de mult îţi plac Morandi, (rişti să) atragi fanii Morandi, să primeşti comentarii de la ei, să te trezeşti în interacţiune cu respectivele maimuţe fără creier. Ideea e că trebuie să-i respecţi pe fiecare-n parte, să răspunzi comentariilor (pertinente sau nu), să întreţii discuţia şi, în primul rând, să scrii cât mai frumos. S-au strâns în jurul tău pentru că se identifică cu tine şi pentru că le place cum şi ce scrii. NU pentru că iubesc să dea click pe reclame handicapate, nu pentru că eşti om bun sau rău (cum pula mea să simplifici aşa mult lucrurile?) şi nici pentru că scrii ca o virgină în seara nunţii. Le plac noutăţile, dar asta nu înseamnă că trebuie să ciordeşti toată ziua ştiri de pe google news. Le plac filmuleţele, dar pentru asta chiar nu-i nevoie să le bagi pe gât virale expirate. Acum câteva luni am început să văd cititorii, am început să mă întreb ce-are fiecare-n cap, ce aşteaptă de la mine şi cum de-a ajuns aici. Am renunţat la generalizări şi la multe stereotipuri, am uitat de gloata proastă şi avidă de poante amuzante de pe google. Oamenii vin aici pentru că le place cum şi ce scriu, şi vin doar cei care-mi seamănă în vreun fel. Felicitări Florin!

Mai multe detalii aici de la jeg (care e putin cam radical mi se pare).

Care-o fi următoarea greşeală pe care o s-o descopăr întâi în mine şi apoi în restul blogosferei?

Tags: blogosfera, de cacat, incompetenti

This entry was posted on Saturday, June 21st, 2008 at 11:13 am and is filed under Net. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.