M-am gândit că cel mai fain job pentru mine ar fi să scriu, nu să scriu cod. Aşa că facă ştiţi pe cineva care are nevoie de un scriitor ţăcănit nu ezitaţi să mă informaţi.

Tocmai am terminat de vizionat 3×01 şi 3×02 din Californication, serialul meu preferat azi. Mi-e cel mai aproape de suflet acum pentru cât e de direct, pentru cum spune lucrurilor pe nume, pentru cum provoacă pielea găinii la vederea adevărului servit pe tavă fără ocolişuri şi sub formă cât se poate de amuzantă. Plus că personajul principal e eroul, modelul şi nu în ultimul rând dumnezeul meu. Cu d mic. De ce-om fi atât de copilăroşi toţi încât să ne dăm unii altora aparenţe în loc de esenţă? De ce ne e mai uşor să fim falşi? Nu ştiu, dar mie mi se pare prea mare bătaia de cap, aşa că recunosc: sunt un fraier.

Iar ieri noapte am dansat până n-am mai putut. Dar înainte de asta am intrat prin efracţie undeva şi am umblat ca hoţii. Şi şi mai înainte am băut nişte beri – eu două redds fresh. Am băut berile alea doar după ce-am dansat apatic. Pentru că lipsea berea din creier probabil.

Ieri dimineaţă a fost o dimineaţă grea, m-am trezit cu două fete în pat, mahmur, cu profunda dorinţă de a-mi izbi căpăţâna de perete de nenumărate ori. Nimic sexual, doar că aşa am adormit cu câteva ore înainte: râzând, fumat şi cu două fete şi-un băiat în pat, una din ele nervoasă foc pe mine pentru că mă urăşte şi acum o urăsc şi eu pe ea. Telenovelă 100%, telenovelă caca.

În situaţia asta am ajuns, bineînţeles, după ceva dragoste (3 ani), ceva bere şi un pai. Paiul l-am făcut cu filtru, pentru plămâni sănătoşi, iar băieţii, proşti foc fiind, s-au căcat puţin pe ei că cica thcul nu trece prin filtru. Or fi moleculele prea groase sau FAZE. Faină faza asta cu faze, să zici “sau faze” după orice. Mă duc la pâine sau faze. Şi acum luaţi faza asta, Europa FM, luaţi faza asta amuzantă şi puneţi-o iar pe blogul vostru borât la faza săptămânii, cum aţi făcut şi cu ultima fază pe care am considerat-o destul de amuzantă încât să scriu despre ea. Ce amuzant e flo dubiosul (cu f mic, ce!) cu blogul lui genial şi (de) neînţeles. Căca-m-aş pe toată muzica ce se ascultă în malluri, căca-m-aş pe ea pentru că-i numai bună pentru înconsumerozat încă non consumerişti prin imagini vizuale, olfactive sau auditive. Plus că nu-i genial şi nici greu de înţeles blogul ăsta, adică încerc să-mi exprim nimicnicia în cuvinte cât mai simple, de-asta zic.

Aşa, dar rămăsesem la alaltănoapte, noaptea în care am adormit ţipând şi râzând. Nu c-ar fi fost prima de genul, dar îi a de vine la rând în povestea inversă a la Memento. Destul însă cu povestea, că aşa ajungem la acum o săptămână la Sibiu când am adormit într-o poziţie ciudată şi când am furat ţiglă verde (dintr-o biserică catolică) de o am şi-acum în ghiozdan şi-l face neobişnuit de greu.

Ce-i ăl mai fain la Cluj e, pe lângă libertate bineînţeles, că-i plin de studete cu cururi divine îndesate în pantaloni şi fuste mişto. Din septembrie până-n iunie, dar pe alea din iunie nu vi le recomand, pentru că-s stresate de sesiune. Bine, bolnavii pe care îi excită stresul sunt în elementul lor în iunie, ce să mai zic.

Deşi n-ar trebui, sunt plăcut surprins, să observ că primesc comentarii mai multe la articolele în care descriu ce-am mai făcut, ce-am mai mâncat, ce-am mai căcat, cu cine-am mai umblat, ce-am mai fumat, la ce petrecere am mai fost, cât de greu îmi e prin viaţă, ce planuri de călătorii mai am, cum mă încadrez în criză, etc. De ce-or fi oamenii aşa needy să ştie de vieţile altora când au şi ei atâtea de povestit? Sau, şi mai bine, ce-o fi cu mine de pot să scriu, pe când alţii nu se încumetează nici să citească? Şi cum o fi mai bine? Şi ce-i binele?

Să mergeţi într-o duminică însorită în Sibiu, să închiriaţi o bicicletă şi să vă plimbaţi pe-acolo peste tot. Apoi să parcaţi lângă cafe Wien şi să sorbiţi un vin roşu cu background panoramic şi pian.

Ascultaţi Una Mas Trio! Que pasara îi genială dacă o asculţi în duminica aia însorită pe ţoaclă în Sibiu în căşti şi e şi mai faină dacă te plimbi cu bicicleta printre jeturile de apă din fântâna din Piaţa Mare. Dar să nu uităm de Cuff The Duke – Promises , de Rocky Dawuni – Download The Revolution sau de Röyksopp – Its What I Want, care nu-s nici ele chiar de ici de colo.

Şi mi-am dat seama de unde din subconştient mă atrag ţoalele Adidas:

PS: toate fetele care ştiu spaniolă şi să gătească sunt rugate să mă-nveţe şi pe mine.

FIN

Ştii senzaţia aia de dezgust total de după o palmă strategică aplicată unui cetăţean – preventiv pentru posibila aberaţie ce o poate lansa la apă? Sigur că n-o ştiţi, n-o ştie nimeni.

Revenind însă, trebuie să vă povestesc despre o seară psihedelică în Sibiu. Dă-i cu absint, dă-i cu mj, dă-i cu salvia divinorum, dă-i iar cu salvie şi pac. Cine e Florin ăsta care şade în mijlocul grupului? De ce Florin, de ce nu Jack? Sparrow? Ia uite la el ce tactici are, cum le fură ăstora atenţia ca să se dea cu ea pe la subraţ cu plăcere. Uite la el cum nu mai e mândru, cum nu mai are nici o speranţă şi nici o aşteptare. Uite-l cum moare. F-L-O-R-I-N. Eu nu-s florin, eu îs energie pură şi am să mă ridic la fraţii mei, neuronii de deasupra. Îl las pe Florin în urmă să zacă în mijloc. Îs curios totuşi ce s-ar întâmpla de-ar lua acum Florin un pumn în nas. Ia să-l las să cadă din pat şi să se lovească, să văd de mă trage durerea înapoi sau dacă-mi permit să zbor în continuare. Nuuu, lăsaţi-l să cadă din pat, nu vedeţi că-i spart? Nu-l ridicaţi, nu râdeţi, nu-i amuzant. E realitate. Oamenii sparţi n-au ce căuta în paturi oricum, ei tre să zacă pe jos, acolo unde le e locul. Şi-aşa.. e doar un corp. Şi a rămas mult dedesubt. Aici sus e destul de ciudat. Sunt un punct conectat cu alte miliarde de puncte. Sunt un neuron al universului, da, asta sunt. Am şi-un corp pe care-l las majoritatea timpului să-şi satisfacă pornirile egoiste, dar acum îs ok, nu mă mai interesează. Ah, a căzut din pat. Perfect. Sunt tot aici. Puternic tripul. Ce? Să mergem în oraş la o bere? Haideţi, dar în care oraş? Vin, fraţilor, pentru că vă iubesc mult şi vă înţeleg nevoia de a schimba constant atenţie şi energie, dar cum îl ridic eu pe Florin de jos? Hai să mai stăm puţin, şi dup-aia luăm toate puburile la rând.

Apoi m-am trezit şi am luat-o spre primul bar. Corner. Portarul şi-a dat seama după cum ne uitam cruciş la tvul din hol, taximetristul ne-a mirosit duhoarea de marijuana de la o poştă (ei ştiu, ai dracului), maţele cer fără milă mâncare. Mergeţi la Panini? Vreau şi eu un sandwich. Poate până reveniţi cu mâncarea ne dăm seama de ce lipseşte Alaska de pe harta aparent veche de pe perete. Cel mai probabil pe vremea aia n-o cartografiase nimeni încă. Alaska şi tainele ei…

Şi uite-aşa de colo colo prin Sibiu toată noaptea, din bar în bar. A mai trecut efectul ierburilor, am observat că e o fată nouă în grup, am şi exclamat asta cu voce tare uimind-o în mod negativ, după cum aveam a afla mai târziu. Dar nu-i nimic, m-am apucat să le povestesc fetelor despre problemele legate de deţinerea de coaie, cu comparaţie prea detaliată între boxeri şi chiloţi mai strâmţi. Tot atunci am înţeles de ce stau băieţii crăcănaţi şi fetele nu. Băieţilor le transpiră uneori coaiele şi se lipesc de picior, dar fetele n-au coaie. E totul logic, să trecem mai departe, mulţumesc pentru atenţie, dar poate nu trebuia.
Mileuri galbui atârnate peste răpiri din serai într-un subsol – e Kitsch Party. Lumea-i îmbrăcată ca-n anii 80 şi ţopăie veselă pe Genius şi Andre, dar inima mi-e cât un purice. Dacă se întoarce taximetristul după noi? A, nu se mai întoarce, i-am plătit şi am plecat fiecare în direcţia lui acum mai bine de 3 ore. Hei, uite un covrig uscat pe masa noastră! Era aici când am venit, deci e al nimănui, deci e al meu şi-al lui Luchiţă. Hai omule, dă-l pe gât, nu te mănâncă, e doar un covrig uscat şi început deja de altcineva.

Petrecere apoi mai departe la Forumul German (oarece partid pe la Sibiu se pare), voie bună, baloane, brezel. Muzică fantastică, sau aşa mi se pare. Macarena şi E.M.I.L. merg de minune după beri nenumărate. Căci cine-a mai pomenit bere cu 2 (DOI) lei doza? Păcat de ea s-o laşi aşa ne băută. Şi no, eu abia m-am aprins aici cu povestitul, aş mai avea, că s-au mai întâmplat câteva în seara psihedelică de la Sibiu, dar cu ce rost? Ce rost au toate? Skip. Am ajuns la căminul unde avem camere rezervate (35 lei / noapte) cu taxiul. De mirare, dar paranoia arde încă. Dacă dă năvală portarul peste noi spărgând uşa în urma mea? Ia s-o încui, chiar dacă asta n-o să-l oprească de la a o sparge. Somn uşor. Alarmă. Bună dimineaţa. Chiar bună, fără pic de mahmureală, ca după o noapte în care N-AM BĂUT băutură spirtoasă con savor de tequila. Soare, veselie, glume, tren, optimism, Şelimbăr (unde ştim cu toţii ce-a făcut Mihai Viteazul), tripuri vizuale uşoare, reminiscenţe de ieri. Pe weekendul viitor, când vom ţopăi pe ritmuri de Psychofreud la Braşov.

Ca să fie clar, prin loc de party rebel se înţelege o hală sau un club în care se strâng pentru o vreme în fiecare sâmbătă toţi hipioţii din zonă (şi toţi studenţii petrecăreţi veniţi acasă din Cluj, Timişoara sau Bucureşti) ca să socializeze, să bea cocktailuri cu nume ca-n Vamă şi să ţopăie pe muzică de-ţi ridică părul pe spate de mişto ce e. Spun pentru o vreme pentru că de la un moment dat se fute treaba: bătăi, droguri, raiduri, tulburare a liniştii publice şi alte chestii d-astea amuzante într-un fel, şi tipice subculturii din care facem parte.

Clubul se află în Centrul Civic (am avansat, nu mai îngheţăm într-o sală de uzină din periferie) pe strada Paltiniş vizavi de biserica de lemn, prin gang, în fosta parcare subterană. Ei bine ăsta se numeşte Suburban, prmite lasere şi ultraviolete (oh goodie), fum, bere cu 3.5 lei şi (citez) multe altele. PLM. Se deschide sâmbăta viitoare cu un party ce se vrea de zile mari:

Cine nu s-a mutat acu 2 zile în Braşov a mai petrecut sigur pe seturile lui Snow şi ale localilor Proton Kid şi Nufojah. Ne auzim poate pe-acolo.

Am coborât ieri după 3 ture cu placa prin Postăvaru înapoi în Braşov şi-am poposit la două beri într-unul din cele mai populare puburi din centru. Eram singuri în cămăruţă şi vorbeam despre ce dracu facem de rev când apare un om abătut cu ochii sparţi şi zâmbete haotice. Îl interesa cine-a scris Colţ Alb şi era cel puţin intrigat de faptul că s-a apucat Karl May să scrie romane western gen Winetou din moment ce el n-a călcat niciodată în America. A rămas apoi tăcut cu capul pe masă şi-a dispărut în negurile timpului. Venind însă cu nările revigorate de aer proaspăt de-afară de la un telefon, ce să vezi. Nişte băieţi ce veniseră între timp la o masă alăturată nu se sfiau deloc de la a parfuma camera cu miros mentolat înţepător de iarbă bună îndesată într-un joint. Subiect de articol. Neştiind acum care dintre bere sau marijuana sau snowboard e mai popular, am dat cu banul şi am să încerc să scriu totul despre canabis în rândurile de mai jos.

De ştiut

Acum 15.000 de ani o buruiană timidă în nordul Afganistanului, cânepa a fost folosită de-atunci (începând cu chinezii, care o numeau ma) pentru fibră (funii, haine), şi în paralel recreativ sau în ritualuri religioase. A fost folosită şi răspândită în întreaga Asie (bhaang, Ma, gaanjaa, porkanchaa), în Europa (hamppu, maconha, konoplia, hind, canapa, hamp, hanf, chanvre), Africa (dagga, Kif, hasheesh kenneb), în Americi (mota, weed, hemp, marijuana, marihuana, mariguana, troncho, huiro, paco, porro) sau Orientul Mijlociu (hashish qinnib). Canabisul este în prezent cel mai folosit drog ilegal din lume.

E clasificat drept halucinogen uşor cu proprietăţi sedative şi, conform tendinţei globale de a fugi de spiritualitate, marijuana şi-a cam pierdut sensul sacru. Fumat sau mâncat extinde uşor conştienţa  (încă) şi micşorează durerea. E folosit de mii de ani recreativ sau ca leac băbesc. Poliţia română, spre deosebire de poliţia din majoritatea statelor din Europa, n-are tocmai cea mai bună părere despre el, căci consideră canabisul deog de mare risc şi dacă te prinde fumând te înfundă la ani grei de închisoare. Motiv în plus de paranoia în locuri publice pentru săracii rebeli.

Indica, una din cele două subspecii principale, e cea mai puternică şi e folosită în prepararea haşului şi a ierburilor mai tari. Indica ajunge la 2 3 metri înălţime, are muguri purpurii, frunze grase şi de un verde închis şi miros puternic. Sativa, folosită tradiţional la fabricarea frânghiilor, ajunge la înălţimi mari, are frunze subţiri verzi deschise, muguri roşiatici şi un miros dulce de ceva fructe. Fumată, provoacă o mai mare conştiinţă de sine şi un high cerebral, faţă de somnolenţa şi moleşeala provocată de indica. Mare parte din ierburile de pe “piaţă” sunt încrucişări între cele două specii.

Ingredientul activ (care afectează creierul) este delta-9-tetrahydrocannabinol,  mai scurt THC.

Canabisul vine în două forme: iarbă, frunze uscate şi/sau muguri de femelă, sau haşiş/ciocolată (arabă iarbă), bucăţi compresate de răşină extrasă din plantă, ca o plastilină maro mai tare. Marijuana conţine în mod normal între 1 şi 5% THC, dar tehnicile moderne de creştere au mărit procentul la 10-15%. Foarte mult thc. Te fute big time. Haşişul e după definiţie mai puternic (până la 26%), dar se vinde pe stradă de-obicei slab, amestecat cu chestii. Dacă iarba şi devine tot mai puternică în zilele noastre, haşul şi-a păstrat concentraţia (4-5% în medie), deci canabisul a devenit mai puternic, dar în acelaşi timp n-a devenit.

Efecte

Canabisul induce o euforie relaxată şi visătoare. Acţionează repede. Primele efecte apar la fumat de-obicei în câteva secunde şi sunt urmate de apogeu, care începe în câteva minute şi ţine vreo 45 de minute, lăsând şi el locul declinului – până la 90 de minute. Poţi simţi o stare generală de bunăstare, relaxare şi euforie, poţi crăpa de râs sau poţi să vrei să te ascunzi sub covor de frică. Poţi experimenta visarea introspectivă, dragoste mai mare faţă de muzică, somnolenţă sau distorsionare a timpului. Efectele pot fi subtile, chiar inexistente pentru începători (şi nu pentru că nu ştiu să ţină-n piept).

Din punct de vedere fizic, simptome comune ar fi ochii injectaţi, gura uscată, ritmul cardiac sporit, tulburările memoriei de scurtă durată, imposibilitatea de a învăţa chestii noi  şi de a executa acţiuni complexe. Canabisul creşte rata bătăilor inimii, dar descreşte presiunea sângelui (ca schimbarea vitezei la o maşină). Utilizatorii frecvenţi devin imuni la efectul ăsta. Canabisul e faimos pentru stimularea apetitului (izbugniri scurte de foame extremă – “the munchies”). Rezolvi un frigider întreg şi tot ţi-e foame.

Canabisul are două ingrediente active: thc şi cbd (canabidiol), amândouă canabioide. Creierul fabrică propriul canabioid, anandamida, despre care se crede că e implicat în senzaţia de durere, în memorie şi în sistemul imunitar. Raţia thc-cbd determină tipul şi puterea efectului. Ca şi cu vinurile stilate, speciile distincte de canabis dau aromă şi high diferit.

Dacă mănânci canabis poţi fi surprins de un trip în adevăratul sens al cuvântului. Ficatul metabolizează THCul într-o substanţă de 3 ori mai psihoactivă. Canabisul luat oral dă o experienţă puternică, aproape psihedelică, foarte enervantă dacă nu eşti pregătit. Efectele vin mai greu (o oră două) şi ţin cam 4 ore.

La capitolul “efecte de după” trebuie menţionat că poţi rămâne de la marijuana puţin buimac şi uituc. În funcţie de cât ai fumat şi de tip şi putere, efectele uşoare pot fi simţine după ore bune sau chiar zile de la consum.

Până acum, nu au putut fi demonstrate modificări organice majore pe termen lung. Riscurile pentru sănătate sunt apreciate, în ansamblu, a fi mai mari decât cele care apar în cazul tabagismului. Cercetările au evidenţiat modificări hepatice, pulmonare (conţinutul de gudron al substanţei inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) şi mai ale ales psihotice. Comunicările despre modificări ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar şi la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental până în prezent.

Pericole

Canabisul are toxicitate scăzută şi n-a omorât pe nimeni, DAR e greşit să afirmi că e cu totul inofensiv.

Fumatul e nesănătos, iar fumatul de canabis nu face excepţie. Fumul de canabis e mai toxic decât cel de tutun, fumătorii de iarbă trag de-obicei mai mult fum şi-l ţin mai mult în piept şi, mai general spus, un joint e de 4 ori mai nociv pentru gât şi plămâni decât tutunul, DAR se fumează mult mai puţine jointuri decât ţigări, şi la intervale mult mai mari. Mai nasol e când combini iarba şi tutunul, spun studiile recente. Dacă eşti fumător hardcore de marijuana amestecată cu tutun (mai mult de 10 jointuri pe zi) îţi creşti semnificativ şansele de a face cancer la plămâni.

Un efect comun în special printre utilizatorii neexperimentaţi e apariţia sentimentelor negative, a paranoiei, panicii, anxietăţii şi a sentimentului că mai ai foarte puţin de trăit. Asta dispare în câteva ore sau şi mai repede, dacă eşti susţinut de cineva (muzică faină, floricele, bancuri etc). Sunt şi raporturi despre utilizatori experimentaţi ce ajung să nu se mai poată bucura de experienţă, întrucât canabisul mai generează doar paranoie şi atacuti de anxietate. Într-un studiu recent 15% din cei care au fumat iarbă au raportat sentimente confuze sau paranoia, şi peste 27% au experimentat anxietatea ca efect obişnuit sau ocazional. În jur de 30% au dat experienţele negative ca motiv pentru că s-au lăsat de canabis.

În legătură cu canabisul şi schizofrenia avem o grămadă de dezinformare. Se ştie că utilizarea frecventă de canabis poate provoca apariţia episoadelor schizofrenice la cei care au deja boala, dar nu există dovezi care să lege fumatul de iarbă cu apariţia din senin a schizofreniei. Fumătorii hardcore de canabis pot da în psihoză toxică de lungă durată, care implică halucinaţii ce pot fi diagnosticate incorect şi periculos ca schizofrenie. Dacă ai probleme cu capul atunci orice drog luat în exces îţi va agrava starea.

Dependenţă şi toleranţă

Marijuana nu provoacă nici pe departe dependenţa provocată de tutun sau alcool, dar e greşit să spui că nu formează obiceiuri. Mulţi utilizatori compară obiceiul zilnic de a se face praf pe iarbă cu dependenţa de cafeină. Dependenţa de canabis e reală, dar numai într-o minoritate semnificativă de utilizatori frecvenţi.

În jur de 9% din utilizatori devin dependenţi, deşi unele studii estimează că probleme cu controlul canabisului au 1 din 2 fumători. Din 70 de milioane de americani fumători de ganja, 2 milioane bagă în fiecare zi.

Toleranţa apare repede, după câteva doze, şi dispare tot aşa după câteva zile de pauză. Utilizatorii frecvenţi au nevoie de o doză de 8 ori mai mare decât ceilalţi. Sunt high, dar nu atât de high ca ceilalţi. Efectul pentru care nu există toleranţă este stimularea apetitului.

Renunţarea: dacă eşti fumător frecvent de canabis (în fiecare zi) şi te opreşti brusc, o să experimentezi oboseală, iritabilitate, agitaţie uşoară, insomnie, greaţă, tulburări de somn, transpiraţie şi vise intense. Simptomele sunt destul de uşoare şi durează între 2 şi 4 zile.

Dependenţa fizică de substanţele active din canabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Chestiunea dependenţei psihice este dificil de apreciat şi depinde de definiţia termenului. Tiparele comportamentale ce apar în prezent în urma consumului de cannabis corespund definiţiei de “drug dependence” (dependenţă de droguri) formulată de OMS: “Dependenţa psihică şi/sau fizică a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu.” Majoritatea consumatorilor iau haşiş sau marijuana aproximativ o data-de două ori pe săptămână, de regulă într-un “peisaj social” în care, în trecut, ar fi fost obişnuit consumul de alcool. De regulă, această categorie de consumatori poate abandona consumul de canabis fără a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe săptămâni/luni. Creşte însă numărul consumatorilor care fumează zilnic şi al căror ritm de viaţă, sentiment de siguranţă şi stare generală este sensibil tulburată fără droguri. La astfel de consumatori, renunţarea după o lungă perioadă de abuz poate duce la nelinişte, alterarea stării psihice şi tulburări de somn. Timpul de înjumătăţire al THC la persoanele neobişnuite cu haşişul este de 50 până la 60 de ore, în timp ce la persoanele obişnuite scade la aproximativ jumătate. Această observaţie sugerează o toleranţă semnificativă în cazul consumului cronic al substanţei.

Amestecul cu alte droguri

Nu prea există studii legate de efectul psihoactivelor combinate, dar, pe baza experienţelor unora, se pot trage aici câteva concluzii. Oameni diferiţi vor răspunde în feluri diferite la diferite droguri şi combinaţii. Efectele pot fi periculoase pentru tine, deşi canabisul nu e cunoscut ca cea mai proastă variantă pe lista de combinat. Alcoolul face amândouă drogurile mai puternice. Te poţi descurca cu ele la doze mici, dar va cauza la doze mai mari (de iarbă şi/sau alcool) vomă, ameţeală, oboseală, tensiune scăzută şi paranoia. Depinde aşadar de cât erai de beat şi cât de tare a fost fumul. Cu ecstasy, marijuana extinde experienţa E. Calmează pornirile puternice şi ajută la revenire. Face ecstasyul mai psihedelic. Ketamina amplifică anumite efecte ale canabisului, în special tripurile cu ochii închişi şi tunelele mentale. Luată cu ciuperci, iarba va amplifica ciudăţenia experienţei. Cu jointuri cu tutun ajungi la dependenţă (de tutun), şi cam atât.

Teste antidrog

După utilizare solitară sau ocazională THCul poate fi detectat în sânge în următoarele 3, maxim 5 zile. Un fumător frecvent e susceptibil de a fi prins de un test antidrog până la 12 săptămâni de la ultimul fum (caz extrem, căci media e 25-27 de zile). Canabisul poate fi detectat mult timp după din pricină că se ascunde în ţesuturile grase şi se scurge constant prin sânge şi apoi urină afară din corp în decurs de săptămâni.

Fumatul pasiv de canabis poate provoca rezultate pozitive false la testele de urină la până la 4 zile după expunere, deşi cei care fumează pasiv au concentraţii mai mici în urină. Dacă locuieşti în Anglia şi (vrei să) crezi că ai fost detectat pentru că ai fumat marijuana pasiv atunci poţi să ceri un test mai permisiv, conceput pentru a separa fumătorii pasivi de ceilalţi.

N-am reuşit să cuprind TOT aici, ar mai fi tare multe de zis, şi în concluzie nu mi-am îndeplinit scopul întocmai, dar vreau să cred că am aici unul din cele mai complete “referate” despre marijuana de pe punct ro. Vă invit în încheiere să gândiţi înainte să încercaţi ORICE nu e în general aprobat de societate şi ştept părerile voastre, experienţe personale, poveşti, păreri pro şi contra, whatever. O discuţie interesantă despre marijuana aici, nişte info aici.

Smoking marihuana is more fun than drinking beer,
But a friend of ours was captured and they gave him thirty years
Maybe we should raise our voices, ask somebody why
But demonstrations are a drag, besides we’re much too high
And I’m sure it wouldn’t interest anybody
Outside of a small circle of friends (cântecel)

Patrice – Soulstorm (la Bucureşti pe Arenele Romane) – iunie 2008

Am pornit cu voie bună dis de dimineaţă pe la 3 dup-amiaza. Am băut pe tren, am vorbi pe tren, am mirosit cacatul de langa Bucureşti pe tren, am băut la concert, am băut toata noaptea după concert, am dansat la concert şi după concert în old schoolul Club A. Multă bere de toate neamurile (accent pe redds) şi-un absint. De veselie c-a fost aşa de fain, de-aia.

Văzusem înainte pe net un concert live din Paris şi rămăsesem uimit de cât de bine sunau acolo piesele, dar de la cântarea de la Arenele Romane nu prea aveam aşteptări. Eram obişnuit cu abordarea de căcat a organizatorilor autohtoni şi cu zgârcenia publicului aşa că, ştiind chiar că avem o ţară plină de fani Patrice, mă aşteptam să găsesc Arenele goale şi pe Patrice cântând prima şi ultima melodie. Da de unde. Se pare că tipul şi-a luat treaba foarte în serios şi nu doar că nu ne-a înşelat aşteptările, dar s-a ridicat mult deasupra lor. Şi a mai pomenit la sfârşit şi de ideea centrală a tantrei “there’s no yesterday and no tomorrow”. Asta chiar înainte de Everyday Good. Faină treaba. Ne vedem cred la Manu Chao pe 6 iulie (90 de lei biletu pe duminica de Bestfest).