Ați avut, stimabili, vreodată senzația că societatea toată-i FUTUTĂ LA CAP? Mi se-ntâmplă să gândesc așa, mai ales când ajung să empatizez cu diverse victime ale sistemului.

Frizerul care mi-a furat pleata, spre exemplu, e un moșulache nostalgic după vremuri comuniste. Acum nu mai are curaj să iasă seara pe stradă de frică să nu-i dea poliția în cap și să-i dea apoi și amendă pentru că n-are buletinul sau destui bani la el. Zice că pe vremuri nu avea libertate, dar avea liniște, și nu-l contrazic. Nu i-ar fi convenit, totuși, să-și vadă nepoții duși la lucru la vreun canal pentru că au visat să scrie gânduri libere pe vreun blog. M-a tuns fain însă, și pentru că am conversat cu el nici nu mi-a cerut tarif de coafor, chit că aveam părul măricel și de-obicei plătesc mai mult.

Prietenul Andrei povestea cum, belind ochii la geam într-o noapte în casa lui din centrul Brașovului, a văzut cum un tip era snopit în bătaie de niște unii, de față cu poliția comunitară. Nu vă neliniștiți însă, poliția veghează. Au intervenit prompt și l-au amendat pe nenorocitul ăla că n-avea buletinul la el, sau ceva de genul. Puteau să-i dea amendă pentru că strică peisajul central cu rănile și cu sângele lui șiroind pe stradă. Sau pentru că nu are grijă și ia bătaie. Ar fi fost la fel de penibil.

Țiganii sunt primele victime ale globalizării în România, pentru că sunt mai săraci, mai mulți, mai urâți, mai temuți și mai izolați ca niciodată. Greșeala tot a sistemului e, pentru că-i ignorant și prost gândit. Oamenii ăștia ar trebui să aibă tot atâta acces la cultură pe cât au românii, cam cum s-a întâmplat cu negrii în America. Copiem o grămadă din vest, de ce să nu copiem și felul în care au îndulcit americanii problema rasismului? Mă uitam azi la țigani cum se înghesuie într-un tren pentru țigani, cum cară dulapuri și oglinzi vechi, cum se îmbulzesc în vagoanele ce-i transportă acasă, casă așezată convenabil pentru români alături de alte bojdeuci de țigani, într-un cartier de țigani aflat la o distanță convenabilă de Brașov. Și nu mai au ce căuta în orașul de la poalele Tâmpei, acolo-i loc doar pentru albi, care o duc omenește și plâng amintirea comunismului. Iar legătura cu globalizarea este… Well, n-ați fi zis, dar globalizarea cauzează accentuarea diferențelor dintre clasele sociale, dintre români și țigani în cazul nostru. Unii devin mai bogați, alții mai săraci. Perspectivele se îngustează oricum însă, pentru că sunt și clase superioare care trebuie să profite de pe spatele tuturor.

Dar mă doare-n pulă, eu am muzica și dragostea. Nova Tunes 2.0 vă recomand, a apărut recent și are vreo 3 melodii faine. Și, apropo de pulă, am făcut cursă în pula goală sâmbătă noaptea. C-așa-i în filme și no.. trebuie făcută și-asta măcar odată-n viață. Ăsta a fost articol de-ăla de mi-e nu știu cum să îl încadrez în categorii potrivite, să-i dau taguri și să-i pun un titlu de bun simț.

Dar hai, de ce the fuck nu, e vorba doar de scratchuri pentru că doar despre asta e vorba, adica nu despre orice altceva decât scratchuri, ci doar de scratchuri. Scratchuri în sus, scrachuri în jos, viața întreagă se reduce la scratchuri. Scratchurile ne fac fericiți, scratchurile ne lasă cu gura căscată, scratchurile ne șoptesc de partea întunecată a Lunii. Scratchurile se potrivesc cu alte scratchuri de minune, spre deosebire de oameni, care nu se prea potrivesc cu alți oameni decât dacă iubesc toți scratchurile. Sau dacă le urăsc. Dac-ai găsit femeia perfectă și te gândești că faci nepoți cu ea trebuie neapărat s-o-ntrebi NEAPĂRAT, cu riscul de a face rânză la pulă de la inactivitate, de scratchuri. Dacă nu-i plac vezi de una care să vibreze odată cu ele.

Am scos headerul, mă piş pe el. Să nu mă înţelegi greşit George, chiar mi-a plăcut headerul o vreme şi îţi mulţumesc neţărmurit pentru el, dar mi se pare mai simplu aşa. Plus că nu am capul ATÂT de mare. Aş putea să mă piş la propriu, cum povestea cineva că a făcut pe un televizor la un chef imediat după ce a zis mă piş pe el televizor, dar mi s-ar strica monitorul şi dup-aia ar trebui să scriu pe bâjbâite… şi ştim cu toţii ce înseamnă asta.

Mi-e frică să scriu, deschid din când în când programul doar pentru a-l închide în câteva minute pentru că mi-am găsit ocupaţii mai puţin nobile, cum ar fi toate alea care nu necesită aşa mult intelect şi inspiraţie precum scrisul. A fost foarte fain aici pentru că eram fumat şi se lega totul, venea de la sine, dar apropo de fumat: mi se pare că e nevoie să menţionez anume că nu fumez decât din an în paşte. Unii cititori au dedus că eu îs vreun pothead, când de fapt adevărul nu-i nici aşa nici aşa. Extrag adevăr de unde-apuc, fie că-i vis sau realitate, reverie sau constienţă, nu mofturesc. Greu e până scriu introducerea că apoi vine totul de la sine.

A fost ziua mea joi, mulţumesc pentru urări, am făcut 24 de ani. Cea mai degenerată zi a tuturor timpurilor mele. Cu vreo două zile înainte am stat la intrare în Diverta (poate) vreo 2 ore înfulecând şi râzând la culme de fumat. Am plecat dimineaţa spre Bucureşti, am băut pe tren, am râs, am băut la capitală, am râs, am vâslit pe Cişmigiu, am ras, am făcut “duş” în centrul lacului, am baut pe Teatrul National  (doamne, cât mai urăsc ghilimelele, parantezele şi propoziţiile care încep cu “urăsc” !!! şi semnele exclamării în grupuri şi prea multe şi-uri şi cratimele excesive). Am băut apoi mai departe în Suburbia la Parov Stelar la concert. Unii (soră-mea) au cedat şi-au băut apă chioară. Aberaţiile le-a asigurat acolo şi oboseala, nu doar berea. A fost după cum urmează: de căcat până la 1 (L’Orchestre de la roche trebuiesc evitaţi CU ORICE PREŢ), fain de la 1 la 3, nasol iar după 3 (saxofonistul a dispărut, hazul s-a dus şi el, Parov a dat-o pe haus). Taximetristul merită pomenit şi el, pentru că era NEBUN. Dus cu pluta complet. În mijlocul arăturii cerebrale. Prăjit, stat cu capul prea mult în cuptorul cu microunde. Ars la siguranţe. Fugit de la reanimare. Încurcat la muzicuţe. Cu neuronii pe garduri. Sau mai clasicul tâmpit la cap. “UFO frate!”. Vin a-li-e-nii. Parov Stelar PS: n-am băut CHIAR în halul ăla, dar nici departe. Mai mult berică.

După Bucureşti am mai băut şi vineri seara în Braşov în Cafe Central (unde îi barmaniţă coana Ruxi) şi în Panam, unde, se pare, n-ai voie (citez) să fumezi căcat, că pute. Romul de 80 de grade (strot) e băutura dracului, se uită de sus la absint, tequila sau vodkă. Nu şi la haşişul care te face să tuşeşti.

Scriam nu de mult despre frameuri. Se pare că am aberat în termeni de fizică cuantică. Realitatea chiar e formată din şiruri de frameuri. Sunt cam 10^23 de asemenea frame-uri intr-o secunda, spunea ieri cineva. Dar atunci ce e timpul? Ce-i spaţiul? Câte versiuni ale mele există? Suspectez eu că în viitorul nu prea îndepărtat fizica se va uni cu filosofia în primul rând, şi apoi cu restul ştiinţelor, mai ales alea de uman. Asta doar dacă nu ne autodistrugem, bineînţeles.

Dar să revenim dar la Plictoasele Aventuri Ale Lui Florin NU În Africa De Nord, Unde Poate Ar Fi Preferat El Să I Se Desfăşoare Plicticoasa Serie De Aventuri – o altă carte pe care o vor citi în viitorul începărtat copiii în şcoli, când voi fi eu mort şi sărbătorit în fiecare an pe 14 mai şi voi avea o statuie în centrul Bucureştiului cu joint în mână – jointul şi fumul amândouă din piatră. Vor citi asta în loc de Moara cu noroc, bineînţeles, căci marijuana e noul vin, iar pipa e noua carafă/ulcică.

Am fost sâmbătă la nuntă unde m-am simţit cam singur (iar patetic), chiar înconjurat de cupluri cum eram. A trebuit să-mi iau tălpăşiţa repejor, după vreo ŞAPTE ORE adică, şi să mă duc în costum la BSE. Nu doar că am dansat până dimineaţa pe ritmuri turbate, dar am şi transpirat ca porcul. Eram singurul la costum, dar nu singurul transpirat. Ăă, dar nu, nu sună bine. Se spune din cele mai vechi timpuri că patrula suge pula, şi nu degeaba. Au venit şi au dat muzica atât de încet la un moment dat că nici nu mai auzeai ritmul, confundai beatul cu basul şi invers. Bulversie totală. Nici nu ştiu dacă există cuvântul, dar ar trebui, că nu sună tocmai rău.

În încheiere am să râd din nou de fangirls virgine ale lui jeg (floricică roşie aici), care folosesc prea mult punctul, respectiv virgula. Ceva gen: M-a pişcat. O albină. De cur. A nimerit într-un. Hemoroid. S-a umplut toată. De puroi. Săracele, albine îs pline. De puroi şi. Sânge. Andi vezi că aici intri şi tu, dar nu eşti chiar cea mai penală. Te întrece detaşat domnişoara.

Carmen: what about your country?
Flo: country of old and stupid people
Flo: who depend on the past or future
Flo: and wouldn’t ever change anything
Flo: because they’re not only old and stupid, but they don’t have balls either
Carmen is typing a message.
Flo: I’m not one of them, I don’t give a shit about my country. Unless we’re invaded by hungarians or russians or someone
Flo: but that never happens nowadays
Flo: which is kinda cool though, because we don’t die like we used to
Flo: am I weird ?
Flo: we have interesting music and history
Flo: and moldovan girls are uber hot
Flo: always wearing high heels and stuff
Flo: is peru different ?
Flo: there always are advantages and disadvantages

A început aşa şi-a ajuns aşa. S-a dus dracului blogul lui Pascu şi totodată cea mai vrednică sursă de informare underground-alternativ-culturală braşoveană. Suntem iar în epoca de piatră, o să promovăm iar eventurile la bere cu motocicliştii în Britania.

Îl inchid. Pai pentru ca nu mai am timp, pentru ca nu mai merita, pentru ca Brasovul e “un sat de munte” cum zicea un amic, pentru ca nu sunt evenimente, pentru ca nu e public, pentru ca sunt prea multi cocalari, pentru ca nu se pastreaza trecutul si frumusetile orasului, pentru ca nu sunt facultati de arta, pentru ca nu sunt artisti locali, pentru ca nu sunt sprijinite ideile, pentru ca nu sunt bani, pentru ca nu ies bani, pentru ca cei 1000 de vizitatori pe saptamana nu se transforma intr-o mie de activisti, intr-o mie de party people, intr-o mie de golani, pentru ca vestile se dau pe mess, pentru ca nu sunt vesti, pentru ca suntem inerti, pentru ca nu avem viata de noapte, cluburi, ceainarii, galerii, biblioteci, muzee, cafenele literare si orice exista in orasele cochete, pentru ca nu ai ce face in Brasov ca turist, pentru ca in Cluj, Sibiu, Timisoara se poate, pentru ca suntem prea egoisti. Dar eu imi pastrez speranta si o sa apar sub alte forme (de ex BFF sau Shinigami sau poate chiar Brashow)…

Îs totuşi împăcat. Am aflat de pe brashow.ro de librăria okian şi de nişte partyuri faine la care am şi fost şi, nu în ultimul rând, am aflat că mai sunt oameni interesaţi de muzică faină, teatru, partyuri şi pălăvrăgeală în oraşul nostru materialist.

Dă doamne nişte facultăţi de uman, să nu mai fim chiar pleava ţării.

Cât despre radioalternativ.ro… Am fost de la început de partea lor şi mă mir şi-mi pare nespus de rău că s-a lăsat domnul Valentin aşa. Făcea treabă bună, dar sunt sigur că nu stă degeaba şi chiar de-a pierdut bătălia, continuă războiul. Valabil şi pentru Răzvan.

Şi de ce să fiu egoist, hai că vă las cu box.net-ul brashow.ro.

Haideţi să vă povestesc cum am ajuns să ţin partea Palestinei, conştiend fiind că în război dreptatea nu-i de partea nimănui. De data asta se pare că majoritatea atrocităţilor şi încălcărilor legilor internaţionale ale războiului vine din partea Israelului. Unii din conducătorii lor au luat scrierile radicale din Talmud de bune şi s-au apucat să inventeze motive a la Bush pentru a sacrifica animalele arabe aruncătoare de rachete din jurul graniţelor. Cunosc evrei hipioţi, cunosc evrei de treabă, de fapt ce mai… nu ştiu nici un evreu naşpa. Toţi iubesc şi respectă viaţa, toţi sunt prietenoşi. La fel şi arabii/musulmanii. Cum s-a ajuns aici? Încotro se îndreaptă tot căcatul ăsta?

900 de palestinieni au fost măcelăriţi în ultimele zile în Gaza. Au murit şi 10 soldaţi şi 3 civili israelieni. După ce-au căzut bombele şi-au dărâmat casele omorând familii întregi şi lăsând oameni încă în viaţa sub dărâmături, Israel a făcut clar faptul că nu lasă Crucea Roşie în zonă distrugând o ambulanţă. Aşa că supravieţuitorii de sub dărâmături au murit de foame acolo privind cum încep să le putrezească fraţii sau părinţii. Mai bine aşa, oricum, decât să mori după 3 săptămâni de convulsii şi vomă cauzate de un gaz  misterios pe care l-au tot testat israelienii în ultimii 10 ani ici şi colo şi care se vrea gaz standard lacrimogen ce miroase mai frumos şi te leşină în câteva secunde.

Interesant e că liderii Israelului au avut nevoie să-şi fabrice un pretext pentru a intra în Gaza (la fel cum Bush a minţit de armele de distrugere în masă pentru a invada Irakul a 2a oară), căci se pare că serviciile secrete israeliene ştiau că rachetele sunt lansate din Gaza de către grupări teroriste rebele şi nu de Hamas. Şi şi mai interesant mi se pare că nu toţi evreii susţin ofensiva din Gaza, ba unii o compară chiar cu holocaustul.

Temă pentru acasă aici şi aici. Şi un ppt interesant aici.

PS: Shalom şi Salam înseamnă amândouă PACE şi au sunat iniţial la fel într-o limbă străveche. Doar că am uitat de unde-am plecat.

PS2: În caz că nu ştii încă (din pricină că locuieşti în America şi n-au ajuns şi n-or să ajungă niciodată ştirile astea la tine), întreaga lume (dar da, mai ales aia islamică) iese în stradă şi protestează pentru oprirea măcelului din Gaza şi eliberarea Palestinei. Iar şalurile alea albe cu pătrăţele negre de la gâturile activiştilor sunt menite a sublinia suportul pe care încearcă ăştia să-l aducă palestinienilor.

PS3: Când ieşim în stradă şi la Braşov?

Bine v-am regăsit, frăţiori!

• Sunt mai mult decât onorat să observ că am colindat acum o vară aceleaşi străzi pe care a filmat Manu Chao clipul ăsta.
• Revul viitor va fi poate mai legal.
• Celor de la Coca Cola nu le-a ajuns că nu există Moş Crăciun, dar au făcut-o şi mai lată şi i-au schimbat culoarea în roşu.
• Am fost aseara la party şi m-a muşcat un neo nazist metrosexual de umăr cu scopul de a-mi lua carnea. Poate trebuia să-i explic mai bine cum a fost cu Hitler şi să-i crăp capul după asta, dar n-am procedat tocmai aşa. Slăbuţă oricum mişcarea nazistă la Braşov încă. Le-o mai creşte însă numărul dacă se afundă şi mai tare România anul ăsta în criza economică, şi atunci ferească sfântu! Sărăcia, lipsa de ocupaţie şi frustrarea cauzează violenţă, iar violenţa cauzează şi mai multă violenţă.
• Văru a fost la Budapesta şi a petrecut revul pe un vapor ancorat pe Dunăre ţopăind pe Parov Stelar live. Mi-a confirmat şi el părerea că Budapesta e un oraş fără poliţie şi cu un centru istoric plin de borâturi şi dâre de pişat la 5 dimineaşa după desele nopţi de chef. Îl invidiez profund, dar spre alinarea mea am auzit aseară că vin Parov Stelar în Cluj pe 27 ianuarie. Şi dacă tot suntem la Parov Stelar tre să vă spun că a lansat în 2008 un ep pizdă, Libella Swing. Swing electro mişto, cum era de aşteptat. Şi încă ceva…
  

  Parov Stelar aka Marcus Füreder traieste si compune in Linz, Austria. A devenit tot mai cunoscut si apreciat pentru beat-urile sale underground si pentru vocile feminine expresive si languroase care descriu sound-ul sau. Trademark-ul Parov e un amestec delirant de jazz, downtempo si breakbeat, pe un fond sonor care combina bucati clasice de pian si saxofon cu post retro si eighties pop. Un fel de post retro metro electro.

• Zoso avea alte aşteptări de la mine. Eu oricum sunt măgulit că avea aşteptări.
• Iarbă + vodkă = hyper nesănătos, scandalos, revoltător şi memorabil.
• Ska-P mai aveau o melodie faină pe lângă alea (aia) de le (o) ştiam. Se numeşte Mestizaje şi merge fain la chef.
• Suburban-ul din Braşov se ridică la înălţimea aşteptărilor, îşi face treaba de minute. Bere ieftină, muzică şi grafuri de copchii care s-au jucat prea mult Half Life, beaturi pestriţe, de la dubstep la breakbeat sau fierăstraie. Decorul e exact cum ar trebui să fie într-un club underground. O parcare subterană cu ţevi ciudate pe tavan, cu câteva desene pe pereţi (mergeau mai multe, ca în Shrooms de exemplu ) şi cu lume cunoscută şi voie bună.
• Pe blogoree sunt tot mai mulţi blogaţi (as in Blogatu, da da). Blogul omului ăstuia a devenit simbolul blogului de căcat, iar blogaţii sunt cei care îl citesc şi îi calcă pe urme. Plin forumul de ei. Le-am zis să citească o carte.
• Ca încheiere am să vă povestesc cum am reuşit să nu postez nici un articol aici toată vacanţa. M-am jucat GTA4, am stat cu Irina, am mâncat cozonac, am băut şi fumat ca porcul şi respectiv rastafarianul. Am şi cântat la chitară, la fel cum făcea Manu Chao înainte să îi recomande prietenii să lanseze un album. Ai mei încă-s nervoşi că nu cânt cântece de munte, dar o dau pe brazdă încet încet şi se obişnuiesc cu zdrăngănelile fără noimă.
• Ca şi mai încheiere vă recomand un film şi două melodii. Filmul e despre nişte manifestaţii anti globalizare din Seattle de prin 1997 şi are o melodie genială în soundtrack. Cealaltă melodie e de la Beatles, I’m Looking Through You. Din Ghost Town. Demnă de soundtrackul Garden State =P~
• Cea mai cea mai încheiere: mulţumesc tuturor pizdelor (şi aici nu mă refer doar la fete) care îmi citesc blogul pentru că m-au citit în 2008, şi promit că anul ăsta îl fac şi mai fain.