Vedeți dacă nu mă urmați pe mine? Ne trezim iar cu președinte, politică, globalizare, consumerism, corupție, capitalism, împrumuturi fmi și faze. Atâta cer de la societatea asta, să-și amintească de vremurile vechi când n-avea nevoie să-i fie împuiat capul cu reclame ca să știe cum să funcționeze mai bine. N-avea nevoie nici de bani, d-apăi de produs. Nu prea trăiau pe-atunci oamenii ca să mănânce, să cumpere, să impună principii sau să ordone. Îi durea-n pulă, făceau parte din vreo breasla, aveau zeii lor sexi și neîndurători, aveau griji mai practice decât alea legate de politică, naționalism, religie și alte de-astea. Mai simplu și mai brutal, dar mai complex de fapt, mai tolerant și mai conectat la rădăcini, așa era my friend pe care-mi place să-l numesc “omul de demult”.

Așa am ajuns să ne plângem c-a ieșit Băse deși nu l-a votat nimeni dintre toți cunoscuții. Dar cum pula să nu-l voteze nimeni? Nu recunoașteți, dar știu eu că acolo în cabină v-a alunecat mâna spre PD, pentru că de-aia există campanii eficiente și manipulare, ca să fie aduse masele pe făgașul dorit de către cel care plătește. Și iată-ne că, deși știm majoritatea că banii de campanie au venit tot din buzunarele noastre, ne lăsăm prostiți în masă și votăm tot cu my man cheliosul. Respect pentru el, căci știe cum funcționează sistemul și profită destul de transparent de asta. Iei banul de unde poți, îl bagi în advertising/pr, industria manipulării, și ieși iar președinte.

Am fost tare pe poziție și am reușit să nu mă duc la vot, în pofida mumei spumegânde la gură de teoria reinstaurării dictaturii dacă nu mă duc eu să pun ștampila măcar intenționat greșit. Adică de ce s-o pun până și greșit dacă nu țin neapărat să mai existe stat, granițe și politică? Votați voi, ăștia de vă pasă, ăștia de nu mirosiți încă decăderea omului rău care jonglează creierele urmărind foloase imediate, egoiste  și primitive.

Atât vă cer însă, amintiți-vă de stră stră etc moșul vostru preferat de sex masculin. Ar râde dumnealui și cu curul de voi dacă v-ar vedea cum stați cuminți și înghițiți șmecleu de la oameni plătiți să vă dea muie advertising style, plătiți de alți oameni care au deja prea mulți bani și nu mai vor decât putere, care și puterea aia te ștergi tot la cur cu ea, ca si cu banii. HA HA, ce amuzant.

Mă duc să mă cac. Am mai progresat între timp, mi-a mai revenit bărbăția, le fac iar mai rar și mai groscioare, am din nou un sens. Căci nu aduce anul ce aduce clipa în care scapi torpila. Fie omul cât de mic, după masă cac-un pic. Bate rahatul între buci cât e cald. Nu spune “m-am căcat” până nu scapi râcăcău-n hău. A căca este omenesc. Ceea ce-i este permis lui Jupiter nu-i este permis şi unui bou.

Proverbul ăsta latin de la urmă este atât de bun încât nu mai suferă loc de modificare în spiritul căcării bărbătești. Romanii știau, după cum se vede, tainele universului.

Nuj, pe vremuri când mă căcam chiar simțeam că trăiesc. Mă scremeam câte juma de oră doar ca să-i scot capul, munceam pentru rezultat, asudam, aveam un scop. Răcneam ca un împușcat în burtă, simțeam chinurile facerii, înțelegeam femeia și universul întreg. Și ieșea doar capul. Apoi, după înc-o jumătate de oră, îmi sângera și mă ustura tot curul, iar în wc zăcea răpus monstrul, numai bun de cartea recordurilor. Ca un baton de-ăla cu cocos de ciocolată de casă, dar fără cocos. Și în esență și fără ciocolată. Simțeam atunci bucuria primordială și neîntinată de civilizație pe care o simțeau probabil și primii vânători în Africa, bucuria care îi făcea să lupte cu mamuții.

Așa era pe vremuri, da eram și eu bărbat.

Adineauri am ieșit biruitor de la baie, dar numai luptă n-a mai fost. De parcă a cedat deșteptul, adică bucata aia de rahat, și s-a făcut mai mică și așezată mai des în timp. Mai sănătoasă căcarea acum, ar zice unii, dar eu știu, știu că nu mai sunt bărbat. Un bărbat trebuie să lupte, altfel n-are sens. Unde-i sângele de altă dată?

Na, acum mai vreți să votați manipulanții ăia de la tv? Oilor. Alegeți singura cale posibilă, urmați-mă pe mine.

Stăteam adineauri cu colegul Adi pe balcon, el la o ţigară iar eu la vorbă, pălăvrăgeam despre filmele văzute peste weekend şi espre procesoare pe 64 de biţi, când ce să vezi. Apare în cadru o tanti cu un bubico negru, creţ, mic şi urât în lesă. Şi căţelul se apleacă cu labele din spate şi lasă un căcăţel cât o căcărează de oaie în spate cadou pentru stăpână.

Nu mi-aş fi imaginat ce avea să urmeze dacă nu mă avertiza Adi: “stai să vezi că acum scoate lopăţica şi-l pune la pachet”. El zis, ea făcut. Doar că a folosit o punguţă specială în loc de lopăţică. Punguţa se pune pe mână ca o mănuşă, iei căcatul cu ea, o dai jos întorcând-o pe dos şi reţinând rahatul în fostul exterior ce-i acum interior şi apoi pui pacheţelul la gunoi sau în poşetă dacă nu.

Exagerez acum, căci ştiam de mult că se obişnuieşte să culegi căcatul pudelilor de pe jos şi să-l păstrezi pentru zile sumbre, dar chestia cu punga chiar m-a frapat. Culegi rahatul de pe jos ca să nu jenezi ceilalţi trecători cu viziunea lui (că de puţit nu pute), îl pui într-o pungă şi-l arunci la gunoi aşa împachetat în plastic. Căcatul e biodegradabil şi dispare singur într-o zi două în improbabila posibilitate de a nu fi curăţat de gunoieri, dar ofensează doamnele de 50 de ani care nu înţeleg prin civilizaţie decât lipsa căcatului de pe trotuare. Cât de mult însă ne ofensează pe noi toţi chestia asta acum că există o mică industrie menită să satisfacă nevoile celor care-şi plimbă câinii prin locuri publice, o industrie care produce tot felul de lopăţele, găletuşe, făraşe, perii şi pungi din plastic, din materiale care se degradează de cel puţin vreo 30 de mii de ori mai greu decât căcatul?

Nu doar că-i o mare ipocrizie să strâmbi din nas când vezi un căcăţel mic pe trotuar, dar… chiar nu-i natural, pentru că se contribuie la distrugerea echilibrului planetar normal prin grămada de materiale nebiodegradabile generată de activitatea asta “evoluată”. Şi acum hai să recunoaştem, câţi dintre noi n-am crescut la ţară printre baligi rămase în urma ciurdei? Câţi nu manevrăm căcăţoaie mai babane decât alea de pudel zilnic la baie?

Ideea mai profundă din spatele manifestului meu e că adesea regulile pe care le creem ca să ne ţinem sub control şi să ne apărăm de noi înşine pot să ne omoare. Şi ipocrizia la fel. Şi bunele intenţii la fel. Trebuie doar să citim mai mult, să ne autoeducăm şi să fim mai conştienţi şi mai atenţi la ce-avem în jur.

De ani tot aud pe la tv sau pe net dirty sanchez in sus, dirty sanchez in jos. Prin episoade Southpark, in emisiuni cu neo-hipioti fumati , pe situri vesele sau prin filme. Am ajuns sa ma intreb destul de serios ce inseamna, asa ca am cautat pe google si am gasit imediat raspunsul. Dirty sanchez e cel mai handicapata chestie posibila. Tipul ii deseneaza mustatza cu rahat partenerei sub nas (in timpul felatiei eventual), dupa ce a bagat in prealabil degetul in fund. Cam degradant. Sigur practicau asa si in Sodoma si Gomora inainte sa dea dumnezeu ploaia de foc si pucioasa peste ei. HAHAHa ce-au supt-o acolo fraieriiiii \m/
Si totusi, cat de hait

Uitati ce zice un nene/tanti pe Cafeneaua.com intr-un comentariu la un post despre filmul Gadjo Dilo (film din 98 in care joaca Adrian)

Interesant articolul tau dar e ceva ce n-am inteles.”pe Adrian Copilu Minune inainte de a fi idolul manelistilor”…?!Ce importanta are ca atunci cand a facut facut filmul Adrian nu era tocmai cunoscut si acum e idolul manelarilor!?Il cunosc pe Adrian si succesul nu l-a schimbat deloc.A ramas acelasi om extraordinar(e adevarat,nu foarte “cetit”,dar el o recunoaste si ne amuzam des pe tema asta),fara pretentii de mare intelectual.e jenant cum unii isi permit sa comenteze,cu dureros de multe greseli gramaticale,cat de inculti sunt manelistii si mai ales idolii lor.Cunoscandu-l pe Adrian,mi se face rusine de multi dintre romanii mei.La mai multi tigani ca Adrian si la cat mai multe filme ca Gadjo Dilo,poate mai deschidem si noi ochii si nu mai blamam fara sa avem habar despre ce vorbim(scriem)!

Interesant. Nu numai ca filmul mi-a schimbat complet perceptia referitoare la tigani, dar acum aflu lucruri noi si despre Adrian Minune, intemeietorul MANELEI. Ooooo viata meaaaaaa. Bine, am auzit si ca s-ar fi laudat ca a futut 1000 de femei, dar asta e alta poveste. Stiam despre el ca a boschetarit prin Bucuresti ceva vreme inainte sa ajunga celebru si am presupus ca e acum un ex-homeless coplesit de bani si femei. Se pare ca nu e chiar asa. Vorba aia: “da stai nashule ca nu e chiar cum zici matale ca e”. ? Ok recunosc, tocmai am inventat o vorba de duh numa buna de transmis din gura-n gura in vreun sat uitat de lume. Hai ca deja aberez evident pentru ca nu mai am nimic de spus pe tema asta pe care mi-am propus sa o dezbat in postul curent. Daca o tin tot asa o sa ajung sa va scriu versuri din Zale. Ca eu sunt un rapper. NOT. Noapte de cacat! NOT. Noapte medie. NOT. Noapte strafulgeratoare! NOT. Si acum sa fim seriosi. De unde dracu le scot ? As putea scrie cacat aici pana maine dimineata. Dar trebuie sa fii dobitoc sa citesti atata aberatie crunt