Am scos headerul, mă piş pe el. Să nu mă înţelegi greşit George, chiar mi-a plăcut headerul o vreme şi îţi mulţumesc neţărmurit pentru el, dar mi se pare mai simplu aşa. Plus că nu am capul ATÂT de mare. Aş putea să mă piş la propriu, cum povestea cineva că a făcut pe un televizor la un chef imediat după ce a zis mă piş pe el televizor, dar mi s-ar strica monitorul şi dup-aia ar trebui să scriu pe bâjbâite… şi ştim cu toţii ce înseamnă asta.

Mi-e frică să scriu, deschid din când în când programul doar pentru a-l închide în câteva minute pentru că mi-am găsit ocupaţii mai puţin nobile, cum ar fi toate alea care nu necesită aşa mult intelect şi inspiraţie precum scrisul. A fost foarte fain aici pentru că eram fumat şi se lega totul, venea de la sine, dar apropo de fumat: mi se pare că e nevoie să menţionez anume că nu fumez decât din an în paşte. Unii cititori au dedus că eu îs vreun pothead, când de fapt adevărul nu-i nici aşa nici aşa. Extrag adevăr de unde-apuc, fie că-i vis sau realitate, reverie sau constienţă, nu mofturesc. Greu e până scriu introducerea că apoi vine totul de la sine.

A fost ziua mea joi, mulţumesc pentru urări, am făcut 24 de ani. Cea mai degenerată zi a tuturor timpurilor mele. Cu vreo două zile înainte am stat la intrare în Diverta (poate) vreo 2 ore înfulecând şi râzând la culme de fumat. Am plecat dimineaţa spre Bucureşti, am băut pe tren, am râs, am băut la capitală, am râs, am vâslit pe Cişmigiu, am ras, am făcut “duş” în centrul lacului, am baut pe Teatrul National  (doamne, cât mai urăsc ghilimelele, parantezele şi propoziţiile care încep cu “urăsc” !!! şi semnele exclamării în grupuri şi prea multe şi-uri şi cratimele excesive). Am băut apoi mai departe în Suburbia la Parov Stelar la concert. Unii (soră-mea) au cedat şi-au băut apă chioară. Aberaţiile le-a asigurat acolo şi oboseala, nu doar berea. A fost după cum urmează: de căcat până la 1 (L’Orchestre de la roche trebuiesc evitaţi CU ORICE PREŢ), fain de la 1 la 3, nasol iar după 3 (saxofonistul a dispărut, hazul s-a dus şi el, Parov a dat-o pe haus). Taximetristul merită pomenit şi el, pentru că era NEBUN. Dus cu pluta complet. În mijlocul arăturii cerebrale. Prăjit, stat cu capul prea mult în cuptorul cu microunde. Ars la siguranţe. Fugit de la reanimare. Încurcat la muzicuţe. Cu neuronii pe garduri. Sau mai clasicul tâmpit la cap. “UFO frate!”. Vin a-li-e-nii. Parov Stelar PS: n-am băut CHIAR în halul ăla, dar nici departe. Mai mult berică.

După Bucureşti am mai băut şi vineri seara în Braşov în Cafe Central (unde îi barmaniţă coana Ruxi) şi în Panam, unde, se pare, n-ai voie (citez) să fumezi căcat, că pute. Romul de 80 de grade (strot) e băutura dracului, se uită de sus la absint, tequila sau vodkă. Nu şi la haşişul care te face să tuşeşti.

Scriam nu de mult despre frameuri. Se pare că am aberat în termeni de fizică cuantică. Realitatea chiar e formată din şiruri de frameuri. Sunt cam 10^23 de asemenea frame-uri intr-o secunda, spunea ieri cineva. Dar atunci ce e timpul? Ce-i spaţiul? Câte versiuni ale mele există? Suspectez eu că în viitorul nu prea îndepărtat fizica se va uni cu filosofia în primul rând, şi apoi cu restul ştiinţelor, mai ales alea de uman. Asta doar dacă nu ne autodistrugem, bineînţeles.

Dar să revenim dar la Plictoasele Aventuri Ale Lui Florin NU În Africa De Nord, Unde Poate Ar Fi Preferat El Să I Se Desfăşoare Plicticoasa Serie De Aventuri – o altă carte pe care o vor citi în viitorul începărtat copiii în şcoli, când voi fi eu mort şi sărbătorit în fiecare an pe 14 mai şi voi avea o statuie în centrul Bucureştiului cu joint în mână – jointul şi fumul amândouă din piatră. Vor citi asta în loc de Moara cu noroc, bineînţeles, căci marijuana e noul vin, iar pipa e noua carafă/ulcică.

Am fost sâmbătă la nuntă unde m-am simţit cam singur (iar patetic), chiar înconjurat de cupluri cum eram. A trebuit să-mi iau tălpăşiţa repejor, după vreo ŞAPTE ORE adică, şi să mă duc în costum la BSE. Nu doar că am dansat până dimineaţa pe ritmuri turbate, dar am şi transpirat ca porcul. Eram singurul la costum, dar nu singurul transpirat. Ăă, dar nu, nu sună bine. Se spune din cele mai vechi timpuri că patrula suge pula, şi nu degeaba. Au venit şi au dat muzica atât de încet la un moment dat că nici nu mai auzeai ritmul, confundai beatul cu basul şi invers. Bulversie totală. Nici nu ştiu dacă există cuvântul, dar ar trebui, că nu sună tocmai rău.

În încheiere am să râd din nou de fangirls virgine ale lui jeg (floricică roşie aici), care folosesc prea mult punctul, respectiv virgula. Ceva gen: M-a pişcat. O albină. De cur. A nimerit într-un. Hemoroid. S-a umplut toată. De puroi. Săracele, albine îs pline. De puroi şi. Sânge. Andi vezi că aici intri şi tu, dar nu eşti chiar cea mai penală. Te întrece detaşat domnişoara.

Carmen: what about your country?
Flo: country of old and stupid people
Flo: who depend on the past or future
Flo: and wouldn’t ever change anything
Flo: because they’re not only old and stupid, but they don’t have balls either
Carmen is typing a message.
Flo: I’m not one of them, I don’t give a shit about my country. Unless we’re invaded by hungarians or russians or someone
Flo: but that never happens nowadays
Flo: which is kinda cool though, because we don’t die like we used to
Flo: am I weird ?
Flo: we have interesting music and history
Flo: and moldovan girls are uber hot
Flo: always wearing high heels and stuff
Flo: is peru different ?
Flo: there always are advantages and disadvantages

Nu credeam că voi prinde vreodată grei de talia BSE în Braşov, dar.. petrecem vinerea şi sâmbăta viitoare în club Suburban la noi acăsică în oraşul de la poalele Tâmpei! Nu rataţi. Să fim toţi acolo cu mâinile sus, să fie mai fain ca la Bucureşti / Cluj Am nişte treabă pe 14 şi încă nişte treabă (o nuntă) fix pe 16, dar nădăjduiesc să ajung sâmbătă noaptea şi în Suburban puţintel la nişte neurofunk de lux. (more…)

Bine v-am regăsit, frăţiori!

• Sunt mai mult decât onorat să observ că am colindat acum o vară aceleaşi străzi pe care a filmat Manu Chao clipul ăsta.
• Revul viitor va fi poate mai legal.
• Celor de la Coca Cola nu le-a ajuns că nu există Moş Crăciun, dar au făcut-o şi mai lată şi i-au schimbat culoarea în roşu.
• Am fost aseara la party şi m-a muşcat un neo nazist metrosexual de umăr cu scopul de a-mi lua carnea. Poate trebuia să-i explic mai bine cum a fost cu Hitler şi să-i crăp capul după asta, dar n-am procedat tocmai aşa. Slăbuţă oricum mişcarea nazistă la Braşov încă. Le-o mai creşte însă numărul dacă se afundă şi mai tare România anul ăsta în criza economică, şi atunci ferească sfântu! Sărăcia, lipsa de ocupaţie şi frustrarea cauzează violenţă, iar violenţa cauzează şi mai multă violenţă.
• Văru a fost la Budapesta şi a petrecut revul pe un vapor ancorat pe Dunăre ţopăind pe Parov Stelar live. Mi-a confirmat şi el părerea că Budapesta e un oraş fără poliţie şi cu un centru istoric plin de borâturi şi dâre de pişat la 5 dimineaşa după desele nopţi de chef. Îl invidiez profund, dar spre alinarea mea am auzit aseară că vin Parov Stelar în Cluj pe 27 ianuarie. Şi dacă tot suntem la Parov Stelar tre să vă spun că a lansat în 2008 un ep pizdă, Libella Swing. Swing electro mişto, cum era de aşteptat. Şi încă ceva…
  

  Parov Stelar aka Marcus Füreder traieste si compune in Linz, Austria. A devenit tot mai cunoscut si apreciat pentru beat-urile sale underground si pentru vocile feminine expresive si languroase care descriu sound-ul sau. Trademark-ul Parov e un amestec delirant de jazz, downtempo si breakbeat, pe un fond sonor care combina bucati clasice de pian si saxofon cu post retro si eighties pop. Un fel de post retro metro electro.

• Zoso avea alte aşteptări de la mine. Eu oricum sunt măgulit că avea aşteptări.
• Iarbă + vodkă = hyper nesănătos, scandalos, revoltător şi memorabil.
• Ska-P mai aveau o melodie faină pe lângă alea (aia) de le (o) ştiam. Se numeşte Mestizaje şi merge fain la chef.
• Suburban-ul din Braşov se ridică la înălţimea aşteptărilor, îşi face treaba de minute. Bere ieftină, muzică şi grafuri de copchii care s-au jucat prea mult Half Life, beaturi pestriţe, de la dubstep la breakbeat sau fierăstraie. Decorul e exact cum ar trebui să fie într-un club underground. O parcare subterană cu ţevi ciudate pe tavan, cu câteva desene pe pereţi (mergeau mai multe, ca în Shrooms de exemplu ) şi cu lume cunoscută şi voie bună.
• Pe blogoree sunt tot mai mulţi blogaţi (as in Blogatu, da da). Blogul omului ăstuia a devenit simbolul blogului de căcat, iar blogaţii sunt cei care îl citesc şi îi calcă pe urme. Plin forumul de ei. Le-am zis să citească o carte.
• Ca încheiere am să vă povestesc cum am reuşit să nu postez nici un articol aici toată vacanţa. M-am jucat GTA4, am stat cu Irina, am mâncat cozonac, am băut şi fumat ca porcul şi respectiv rastafarianul. Am şi cântat la chitară, la fel cum făcea Manu Chao înainte să îi recomande prietenii să lanseze un album. Ai mei încă-s nervoşi că nu cânt cântece de munte, dar o dau pe brazdă încet încet şi se obişnuiesc cu zdrăngănelile fără noimă.
• Ca şi mai încheiere vă recomand un film şi două melodii. Filmul e despre nişte manifestaţii anti globalizare din Seattle de prin 1997 şi are o melodie genială în soundtrack. Cealaltă melodie e de la Beatles, I’m Looking Through You. Din Ghost Town. Demnă de soundtrackul Garden State =P~
• Cea mai cea mai încheiere: mulţumesc tuturor pizdelor (şi aici nu mă refer doar la fete) care îmi citesc blogul pentru că m-au citit în 2008, şi promit că anul ăsta îl fac şi mai fain.

Ca să fie clar, prin loc de party rebel se înţelege o hală sau un club în care se strâng pentru o vreme în fiecare sâmbătă toţi hipioţii din zonă (şi toţi studenţii petrecăreţi veniţi acasă din Cluj, Timişoara sau Bucureşti) ca să socializeze, să bea cocktailuri cu nume ca-n Vamă şi să ţopăie pe muzică de-ţi ridică părul pe spate de mişto ce e. Spun pentru o vreme pentru că de la un moment dat se fute treaba: bătăi, droguri, raiduri, tulburare a liniştii publice şi alte chestii d-astea amuzante într-un fel, şi tipice subculturii din care facem parte.

Clubul se află în Centrul Civic (am avansat, nu mai îngheţăm într-o sală de uzină din periferie) pe strada Paltiniş vizavi de biserica de lemn, prin gang, în fosta parcare subterană. Ei bine ăsta se numeşte Suburban, prmite lasere şi ultraviolete (oh goodie), fum, bere cu 3.5 lei şi (citez) multe altele. PLM. Se deschide sâmbăta viitoare cu un party ce se vrea de zile mari:

Cine nu s-a mutat acu 2 zile în Braşov a mai petrecut sigur pe seturile lui Snow şi ale localilor Proton Kid şi Nufojah. Ne auzim poate pe-acolo.

Am visat un remix pizdă la piesa Cocaine a lui Eric Clapton.

Asteptam cu sora-mea la casa in supermarket. Eram numai noi la rand, aliniasem pe cauciuc ce aveam de cumparat, dar nu mergea casa, era ceva defect. Asteptand asa am intrat in vorba cu cele 3 tipe de la casa Stateau si ele la povesti acolo. Una din ele ma intreaba la un moment dat daca-l stiu pe un skater cu nume de ungur. Am avut o revelatie atunci, mi-am dat seama ca suntem in Sibiu. Si am inceput sa ma batzai pe skate-ul pe care nu stiu de ce il aveam sub picioare.

Din batzaiala am dat-o in ture pe holul din faţa casei si apoi prin tot magazinul, inclusv prin zonele interzise clientilor. Imi flutura parul in spate, si le flutura si celor pe langa care treceam. Ii speriam uneori trecand prea aproape de ei, dar le placea, imi zambeau frumos din urma. Faceam deja si scheme, saream peste chestii, eram sigur pe mine. Si m-am intors la casa, unde sora-mea inca astepta si se intretinea cu tipele ăle 3.

Venind spre casa am auzit-o pe mama vorbind cu alta angajata (da, se pare ca mumă-mea lucra acolo), spunandu-i ca ar fi frumos sa puna toti bani pentru un spatiu amenajat pentru skateri. Nu stiu de ce erau 2 sticle mari de pepsi si doua de cola printre cumparaturi, dar nu-mi placea ideea sa luam atata suc negru. In fine ,le-am luat si-am plecat.

In clipa urmatoare eram la capatul unui halfpipe atarnat langa tavanul supermarkerului. Era acum noapte si sala arata cam ca aia din videoclipul de la Moby – Extreme Ways. Se pare ca mamele facusera un halfpipe aerian pentru skaterashi. Ce frumos! Si mai era si transparent din loc in loc, puteai sa vezi agitatia de dedesubt in timp ce te dadeai. Revenind, eu eram la capatul lui, eram in juriu la un concurs de skate care se desfasura in timpul unuy party imens ce se tinea vineri seara in supermarket. Nu stiu unde erau acum rafturile cu produse, dar nici nu ma interesa.

Si se auzea un remix foarte fain la Cocaine a lui Eric Clapton. Ceva drum and bass sau breakbat.

Asta numesc eu vis umed!