Îs formator de opinie în domeniile dubioase pe care am ales să le dezbat pe blog. Drogurile, să zicem. Cele mai variate si mai competente comentarii le am la droguri. Oamenii chiar citesc şi comentează, iar experienţa lor e de-obicei personală. Nu ca la filosofie, critici sau conspiraţii, unde-şi dă fiecare cu părerea. Unii au fumat sau sunt pe cale să fumeze primul joint, alţii – mai rari – îs în căcat şi au nevoie de ajutor, dacă se poate altul decât poliţia şi gura satului pe cap. Au nevoie de consiliere fără stresul că vor fi arestaţi, interogaţi, spânzuraţi, arşi pe rug sau răstigniţi în public.

Am fost la Olimpiadele Comunicării vineri seara la capitală şi am observat acolea că ANA vrea să facă o campanie de informare prin care să-i înveţe pe tinerii drogaţi să se se injecteze corect ca să nu mai facă sida şi hepatite. Se urmareste scaderea numarului de consumatori care nu-si iau masuri de protectie impotriva unor astfel de pericole. Foarte frumos, dar cu celălalt număr de consumatori, cei care-şi iau măsuri, ce faceţi? Şi, în primul rând, de ce tre să faceţi ceva?

Îndemn în principal, la studii online îndelungi (wikipedia, erowid) înainte de a încerca ilegalităţi necunoscute. Nu responsabilitate socială, nu gânduri înalte, nu alb negru bine rău. Grijă de propriul fund pentru început. Ieri am dat mail la departamentul de relaţii publice ANA (agenţia naţională antidrog), le-am spus că am sute de comentarii la articolele despre droguri şi că tre să fie mai atenţi cu new media, adică să colaborăm. Vreau să fac pasul următor în direcţia asta dacă se poate, îs curios. Sper că nu mă trezesc cu mascaţii la uşă. N-am droguri în casă, nu veniţi! Le ţin în pivniţa secretă de sub deal, iar locaţia n-o divulg nici torturat. Sunt drogurile mele! E dependenţa mea! Nu, glumesc, chiar n-am. Şi nu-s.

Înţeleg, să zicem, raţiunile pentru care-s interzise drogurile gen heroină, cocaină sau metamfetamină. Provoacă depedenţă, costă multicel. Preţul e umflat binişor şi de statutul legal al substanţei şi de lanţul dubios de distribuţie. Unii dependenţi ajung să violeze drepturile celor din jur dându-le în cap la colţ de stradă ca să le fure banii şi să-şi achiziţioneze doze. Dar care-i faza cu psihedelicele? De ce diavol ne-am protejat când am ilegalizat mescalina, lsdul şi dmtul? Psihedelicele nu provoacă dependenţă, deschid însă noi şi noi orizonturi, dezleagă tainele universului, te fac să ajungi pe scurtătură la concluziile lui Einstein sau Mahomed. Cum au gândit cei care au ilegalizat marijuana? Ce, în afară de critici acide şi pertinente la adresa societăţii moderne, au obţinut dânşii? Poţi să faci excese cu psihedelicele, dar la fel şi cu cafeaua. Poţi să greşeşti o doză şi să rămâi shizofrenic pe viaţă, dar la fel şi la cafea. Amuzant, sigur, exemplul cu cafeaua, dar asta doar pentru că ştim atât de multe despre ea, doar pentru că o bem aşa de des. Dac-ar fi LSDul legal am şti totul despre el, ar fi integrat perfect în societatea de consum şi am zâmbi la fel dacă l-aş fi folosit în comparaţia de mai sus în loc de cafea. Desigur, dependenţii de LSD ar fi în număr mult mult mai mic decât cei de cafea. DACĂ ar fi.

Întreaga luptă împotriva drogurilor ar trebui să se rezume la cercetare şi informare. Omul nu şi-ar prăji creierii de bună voie dacă ar şti care-s riscurile şi dacă n-ar fi fost în prealabil distrus psihic încă din scutece de mediul în care a crescut. N-ar alege nimeni moartea albă (dubios şi termenul ăsta) dacă n-ar fi forţat de grijulia societate să ia decizia asta. Idealurile injectate-n subconştient prin intermediul trendurilor difuzate online şi la tv promovează, printre altele, şi consumul de droguri. În natura umană găsim răul în cantităţi egale cu binele. Droguri sau biserică, idealuri pure sau ipocrizie, libertate sau lanţuri, toate-s electroni ce apar şi dispar în mai multe locuri simultan în jurul nucleului.

Trecând însă peste ciudata parte cu electronii, tacticile folosite de agenţiile antidrog sunt depăşite, dacă nu greşite de la căpătâi. Omul trebuie îndemnat să se informeze, să cunoască, n-are nevoie să-i fie dată mura-n gură şi să fie pedepsit dacă nu acceptă mura. Duşmanii îs cocaina, metamfetamina şi heroina, nu psihedelicele. Luptaţi cu druglorzii în Columbia, dar aveţi grijă aici de noi, cei de care sunteţi plătiţi să aveţi grijă, nu vă bateţi joc prezentând strategii ampulea bazate pe legi şi motive cel puţin dubioase.

Deputatii PD-L Stefan Daniel Pirpiliu, Cristian Petrescu si Alin Popoviciu propun trecerea pe tabelul de substante psihotrope supuse controlului a urmatoarelor produse si plante: Ketamina, Salvia Divinorum, Tabernanthe iboga (Ibogaina), Mitragyna speciosa (Kratom), Ipomoea violacea, Argyreia nervosa, Nymphea caerula, nymphea alba, BZP (1-benzilpiperazina), mCPP(1-3-clorfenil – piperazina), triflurometilfenil piperazina, gama-butirolactona, 1,4-butanediol, DOC, DOI, bromo-dragonfly, nitrit de amil (popper). (de aici)

Parlamentarul care propune o lege ce priveşte ilegalizarea vreunui psihedelic ar trebui să fie neapărat un ex junkie, nu un porc gras la costum. Şi un partid care se cheamă democrat şi liberal ar trebui să fie democrat şi liberal, nu comunist, globalist, capitalist sau pupincurist. Atât.

Ieri am fost la cetatea Râşnov, am stat pe zidul de apărare vechi si gros cu chitara şi am inventat un cântecel frumos. Era ceva gen unde-s şamanii de altădată repetat obsesiv pe ceva acorduri drăgălaşe. Turiştii aprobau. Natura şi ea. Copiii plângeau că nu-i lasă părinţii şi pe ei pe ziduri, iar părinţii care făceau greşeala de a-i pune să mă întrebe pe mine dacă e voie pe zid regretau amarnic decizia de a se baza pe norme sociale când vine vorba de un chitarist pletos care zace pe zidul unei cetăţi medievale şi cântă despre şamani preistorici.

N-am mai văzut aşa film. Poate doar Cidade de deus, dar parcă mai blând. Şi parcă nu era CHIAR aşa realist. Gomorra descrie sudul Italiei ca pe-o ţară din lumea a 3a. Sau a 4a. Cocaină, emigranţi, arme, muzică nasoală, gunoaie, ruine, cartiere triste cu benzinării în loc de magazine şi parcuri. Nu-i o lume post apocaliptică, un cartier în nordul Napoli-ului. Prin anii 80 a fost acolo un cutremur şi autorităţile au construit rapid un cartier trist pentru evacuaţi. Apoi au venit la putere sărăcia şi Camorra, societate secretă veche de sute de ani.

Familiile celor arestaţi sau morţi sunt plătite, copiii nu pot decât să se înroleze în rândurile Camorrei sau să se uite prea mult la Scarface şi apoi să moară pe cocaină executaţi, cei care vor o ocupaţie cinstită sunt prinşi la mijloc mai devreme sau mai târziu şi nu le rămâne decât să se care şi să bată Europa ca şoferi de tir. Cu ascunderea deşeurilor toxice pe lângă autostrăzi de mai ocupă domnii. Le aduc de la corporaţii din nordul Italiei şi, cum niciun om întreg la cap nu e de-acord să umble cu butoaiele verzi, folosesc copiii ca forţă de muncă. A crescut în zonă rata îmbolnăvirii de cancer cu 20% de când au început treaba.

De ce-s tutunul şi alcoolul legale, dar nu şi canabisul? De ce nu putem rula jointuri liniştiţi în serile fără briză pe plajă în Vama Veche, dar putem bea până la comă alcoolică Tequila Pancha, băutură spirtoasă con savor de tequila? Ce efecte are marijuana, cum afectează THC-ul luarea deciziilor sau promptitudinea reacţiilor unui şofer la volan şi de ce-i mai naşpa decât alcoolul, tutunul, taurina sau antidepresivele? Câte studii a făcut statul român în direcţia asta de-i aşa sigur că-i naşpa iarba? Aş vrea să-mi răspundă la întrebarea asta cei care au propus ilegalizarea marijuanei, cei care au aprobat-o şi poliţiştii care saltă cu atâta zel copiii de la petreceri.

Haideţi să fim sinceri, am copiat de unde-am putut când a venit vorba de legi, iar la capitolul (anti)drog suntem total în aer. Avem substanţe legale ce-ar trebui să fie ilegale şi invers. Putem fabrica TNT după reţeta de pe net, putem ciordi bani de pe cardurile băbuţelor din California, putem face o revoluţie. Putem face tare multe chestii rele, dar fumatul de marijuana e printre cele bune.

Poliţia pedepseşte copiii fumători de cânepă ca să pară eficientă în ochii presei, dar se bagă prea rar la peşti mai mari. Poziţia geografică face să fim ţară de tranzit, ne trec graniţele zilnic tot felul de tiruri dubioase pline cu mac din Afganistan, dar poliţia lasă traficanţii în pace şi nenoroceşte în schimb pe viaţă în văzul întregii naţiuni adolescenţii fumători de iarbă, pătura socială care (va) deţine cam tot creierul ţării (mai devreme sau mai târziu).

A trebuit să citesc articole pe Wikipedia-n draci ca să-mi dau seama acum câţiva ani că nu toate drogurile ilegale sunt rele. De fapt sunt de două feluri. Psihedelice şi restul. Psihedelicele nu doar că nu provoacă dependenţă fizică, dar cauzează transă, meditaţie sau vise, te fac să vezi lumea din alt unghi şi să-ţi pui întrebările potrivite. Enteogenele (ramura naturală a psihedelicelor) sunt folosite în ceremonii religioase în culturile şamanice încă din cele mai vechi timpuri. Modificarea nivelului de conştienţă nu-i chiar plăcută, iar ce nu-i plăcut nu provoacă în general dependenţă. Modificarea asta e mai degrabă.. interesantă, pe alocuri life changing.

Marijuana e cel mai uşor, mai popular şi mai accesibil pshedelic, efectele fiind de câteva ori mai slabe decât cele ale ciupercilor halucinogene. Poate să cauzeze râs necontrolat sau panică, şi asta pentru că te face mai atent la mediul din jur şi mai conştient de tine însuţi. Tutunul şi alcoolul în schimb amorţesc. Îndobitocesc. Cât eşti fumat eşti down, low, eşti perfect conştient de ce poţi face şi ce nu, spre deosebire de alcool. Nu te urci în vechii vecilor la volan cât timp te simţi pulbere. Tot ce vrei în clipele alea esă să stai jos şi să râzi/plângi/meditezi.

Am aproape de încheiere un mesaj pentru cei care citează nume gen Paraziţii când vine vorba de iarbă. Sunteţi nişte imaturi, iar formaţia/rapperul vostru preferat nu face decât să ilegalizeze şi mai mult iarba prin promovarea cocalaro-tâmpită pe care i-o face. Ascultaţi roots, nu hiphop. Mulţumesc pentru atenţie.

Şi m-am gândit să termin cu o întrebare pentru a înlesni dialogul cu cititorii, după cum e la modă prin blogosferă. Aţi fumat marijuana? Cum a fost? E diabolică, e mai rea decât tutunul, antidepresivele sau alcoolul, merită să rămână ilegală? Am dat recent peste legalizati-marijuana.com, un site de-ampulea, şi m-a trăznit astfel ideea să facem mitinguri şi faze, să milităm pentru legalizare. Ce spuneţi?

Am coborât ieri după 3 ture cu placa prin Postăvaru înapoi în Braşov şi-am poposit la două beri într-unul din cele mai populare puburi din centru. Eram singuri în cămăruţă şi vorbeam despre ce dracu facem de rev când apare un om abătut cu ochii sparţi şi zâmbete haotice. Îl interesa cine-a scris Colţ Alb şi era cel puţin intrigat de faptul că s-a apucat Karl May să scrie romane western gen Winetou din moment ce el n-a călcat niciodată în America. A rămas apoi tăcut cu capul pe masă şi-a dispărut în negurile timpului. Venind însă cu nările revigorate de aer proaspăt de-afară de la un telefon, ce să vezi. Nişte băieţi ce veniseră între timp la o masă alăturată nu se sfiau deloc de la a parfuma camera cu miros mentolat înţepător de iarbă bună îndesată într-un joint. Subiect de articol. Neştiind acum care dintre bere sau marijuana sau snowboard e mai popular, am dat cu banul şi am să încerc să scriu totul despre canabis în rândurile de mai jos.

De ştiut

Acum 15.000 de ani o buruiană timidă în nordul Afganistanului, cânepa a fost folosită de-atunci (începând cu chinezii, care o numeau ma) pentru fibră (funii, haine), şi în paralel recreativ sau în ritualuri religioase. A fost folosită şi răspândită în întreaga Asie (bhaang, Ma, gaanjaa, porkanchaa), în Europa (hamppu, maconha, konoplia, hind, canapa, hamp, hanf, chanvre), Africa (dagga, Kif, hasheesh kenneb), în Americi (mota, weed, hemp, marijuana, marihuana, mariguana, troncho, huiro, paco, porro) sau Orientul Mijlociu (hashish qinnib). Canabisul este în prezent cel mai folosit drog ilegal din lume.

E clasificat drept halucinogen uşor cu proprietăţi sedative şi, conform tendinţei globale de a fugi de spiritualitate, marijuana şi-a cam pierdut sensul sacru. Fumat sau mâncat extinde uşor conştienţa  (încă) şi micşorează durerea. E folosit de mii de ani recreativ sau ca leac băbesc. Poliţia română, spre deosebire de poliţia din majoritatea statelor din Europa, n-are tocmai cea mai bună părere despre el, căci consideră canabisul deog de mare risc şi dacă te prinde fumând te înfundă la ani grei de închisoare. Motiv în plus de paranoia în locuri publice pentru săracii rebeli.

Indica, una din cele două subspecii principale, e cea mai puternică şi e folosită în prepararea haşului şi a ierburilor mai tari. Indica ajunge la 2 3 metri înălţime, are muguri purpurii, frunze grase şi de un verde închis şi miros puternic. Sativa, folosită tradiţional la fabricarea frânghiilor, ajunge la înălţimi mari, are frunze subţiri verzi deschise, muguri roşiatici şi un miros dulce de ceva fructe. Fumată, provoacă o mai mare conştiinţă de sine şi un high cerebral, faţă de somnolenţa şi moleşeala provocată de indica. Mare parte din ierburile de pe “piaţă” sunt încrucişări între cele două specii.

Ingredientul activ (care afectează creierul) este delta-9-tetrahydrocannabinol,  mai scurt THC.

Canabisul vine în două forme: iarbă, frunze uscate şi/sau muguri de femelă, sau haşiş/ciocolată (arabă iarbă), bucăţi compresate de răşină extrasă din plantă, ca o plastilină maro mai tare. Marijuana conţine în mod normal între 1 şi 5% THC, dar tehnicile moderne de creştere au mărit procentul la 10-15%. Foarte mult thc. Te fute big time. Haşişul e după definiţie mai puternic (până la 26%), dar se vinde pe stradă de-obicei slab, amestecat cu chestii. Dacă iarba şi devine tot mai puternică în zilele noastre, haşul şi-a păstrat concentraţia (4-5% în medie), deci canabisul a devenit mai puternic, dar în acelaşi timp n-a devenit.

Efecte

Canabisul induce o euforie relaxată şi visătoare. Acţionează repede. Primele efecte apar la fumat de-obicei în câteva secunde şi sunt urmate de apogeu, care începe în câteva minute şi ţine vreo 45 de minute, lăsând şi el locul declinului – până la 90 de minute. Poţi simţi o stare generală de bunăstare, relaxare şi euforie, poţi crăpa de râs sau poţi să vrei să te ascunzi sub covor de frică. Poţi experimenta visarea introspectivă, dragoste mai mare faţă de muzică, somnolenţă sau distorsionare a timpului. Efectele pot fi subtile, chiar inexistente pentru începători (şi nu pentru că nu ştiu să ţină-n piept).

Din punct de vedere fizic, simptome comune ar fi ochii injectaţi, gura uscată, ritmul cardiac sporit, tulburările memoriei de scurtă durată, imposibilitatea de a învăţa chestii noi  şi de a executa acţiuni complexe. Canabisul creşte rata bătăilor inimii, dar descreşte presiunea sângelui (ca schimbarea vitezei la o maşină). Utilizatorii frecvenţi devin imuni la efectul ăsta. Canabisul e faimos pentru stimularea apetitului (izbugniri scurte de foame extremă – “the munchies”). Rezolvi un frigider întreg şi tot ţi-e foame.

Canabisul are două ingrediente active: thc şi cbd (canabidiol), amândouă canabioide. Creierul fabrică propriul canabioid, anandamida, despre care se crede că e implicat în senzaţia de durere, în memorie şi în sistemul imunitar. Raţia thc-cbd determină tipul şi puterea efectului. Ca şi cu vinurile stilate, speciile distincte de canabis dau aromă şi high diferit.

Dacă mănânci canabis poţi fi surprins de un trip în adevăratul sens al cuvântului. Ficatul metabolizează THCul într-o substanţă de 3 ori mai psihoactivă. Canabisul luat oral dă o experienţă puternică, aproape psihedelică, foarte enervantă dacă nu eşti pregătit. Efectele vin mai greu (o oră două) şi ţin cam 4 ore.

La capitolul “efecte de după” trebuie menţionat că poţi rămâne de la marijuana puţin buimac şi uituc. În funcţie de cât ai fumat şi de tip şi putere, efectele uşoare pot fi simţine după ore bune sau chiar zile de la consum.

Până acum, nu au putut fi demonstrate modificări organice majore pe termen lung. Riscurile pentru sănătate sunt apreciate, în ansamblu, a fi mai mari decât cele care apar în cazul tabagismului. Cercetările au evidenţiat modificări hepatice, pulmonare (conţinutul de gudron al substanţei inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) şi mai ale ales psihotice. Comunicările despre modificări ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar şi la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental până în prezent.

Pericole

Canabisul are toxicitate scăzută şi n-a omorât pe nimeni, DAR e greşit să afirmi că e cu totul inofensiv.

Fumatul e nesănătos, iar fumatul de canabis nu face excepţie. Fumul de canabis e mai toxic decât cel de tutun, fumătorii de iarbă trag de-obicei mai mult fum şi-l ţin mai mult în piept şi, mai general spus, un joint e de 4 ori mai nociv pentru gât şi plămâni decât tutunul, DAR se fumează mult mai puţine jointuri decât ţigări, şi la intervale mult mai mari. Mai nasol e când combini iarba şi tutunul, spun studiile recente. Dacă eşti fumător hardcore de marijuana amestecată cu tutun (mai mult de 10 jointuri pe zi) îţi creşti semnificativ şansele de a face cancer la plămâni.

Un efect comun în special printre utilizatorii neexperimentaţi e apariţia sentimentelor negative, a paranoiei, panicii, anxietăţii şi a sentimentului că mai ai foarte puţin de trăit. Asta dispare în câteva ore sau şi mai repede, dacă eşti susţinut de cineva (muzică faină, floricele, bancuri etc). Sunt şi raporturi despre utilizatori experimentaţi ce ajung să nu se mai poată bucura de experienţă, întrucât canabisul mai generează doar paranoie şi atacuti de anxietate. Într-un studiu recent 15% din cei care au fumat iarbă au raportat sentimente confuze sau paranoia, şi peste 27% au experimentat anxietatea ca efect obişnuit sau ocazional. În jur de 30% au dat experienţele negative ca motiv pentru că s-au lăsat de canabis.

În legătură cu canabisul şi schizofrenia avem o grămadă de dezinformare. Se ştie că utilizarea frecventă de canabis poate provoca apariţia episoadelor schizofrenice la cei care au deja boala, dar nu există dovezi care să lege fumatul de iarbă cu apariţia din senin a schizofreniei. Fumătorii hardcore de canabis pot da în psihoză toxică de lungă durată, care implică halucinaţii ce pot fi diagnosticate incorect şi periculos ca schizofrenie. Dacă ai probleme cu capul atunci orice drog luat în exces îţi va agrava starea.

Dependenţă şi toleranţă

Marijuana nu provoacă nici pe departe dependenţa provocată de tutun sau alcool, dar e greşit să spui că nu formează obiceiuri. Mulţi utilizatori compară obiceiul zilnic de a se face praf pe iarbă cu dependenţa de cafeină. Dependenţa de canabis e reală, dar numai într-o minoritate semnificativă de utilizatori frecvenţi.

În jur de 9% din utilizatori devin dependenţi, deşi unele studii estimează că probleme cu controlul canabisului au 1 din 2 fumători. Din 70 de milioane de americani fumători de ganja, 2 milioane bagă în fiecare zi.

Toleranţa apare repede, după câteva doze, şi dispare tot aşa după câteva zile de pauză. Utilizatorii frecvenţi au nevoie de o doză de 8 ori mai mare decât ceilalţi. Sunt high, dar nu atât de high ca ceilalţi. Efectul pentru care nu există toleranţă este stimularea apetitului.

Renunţarea: dacă eşti fumător frecvent de canabis (în fiecare zi) şi te opreşti brusc, o să experimentezi oboseală, iritabilitate, agitaţie uşoară, insomnie, greaţă, tulburări de somn, transpiraţie şi vise intense. Simptomele sunt destul de uşoare şi durează între 2 şi 4 zile.

Dependenţa fizică de substanţele active din canabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Aparent, nu există simptome de sevraj fizic pur după oprirea consumului. Chestiunea dependenţei psihice este dificil de apreciat şi depinde de definiţia termenului. Tiparele comportamentale ce apar în prezent în urma consumului de cannabis corespund definiţiei de “drug dependence” (dependenţă de droguri) formulată de OMS: “Dependenţa psihică şi/sau fizică a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu.” Majoritatea consumatorilor iau haşiş sau marijuana aproximativ o data-de două ori pe săptămână, de regulă într-un “peisaj social” în care, în trecut, ar fi fost obişnuit consumul de alcool. De regulă, această categorie de consumatori poate abandona consumul de canabis fără a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe săptămâni/luni. Creşte însă numărul consumatorilor care fumează zilnic şi al căror ritm de viaţă, sentiment de siguranţă şi stare generală este sensibil tulburată fără droguri. La astfel de consumatori, renunţarea după o lungă perioadă de abuz poate duce la nelinişte, alterarea stării psihice şi tulburări de somn. Timpul de înjumătăţire al THC la persoanele neobişnuite cu haşişul este de 50 până la 60 de ore, în timp ce la persoanele obişnuite scade la aproximativ jumătate. Această observaţie sugerează o toleranţă semnificativă în cazul consumului cronic al substanţei.

Amestecul cu alte droguri

Nu prea există studii legate de efectul psihoactivelor combinate, dar, pe baza experienţelor unora, se pot trage aici câteva concluzii. Oameni diferiţi vor răspunde în feluri diferite la diferite droguri şi combinaţii. Efectele pot fi periculoase pentru tine, deşi canabisul nu e cunoscut ca cea mai proastă variantă pe lista de combinat. Alcoolul face amândouă drogurile mai puternice. Te poţi descurca cu ele la doze mici, dar va cauza la doze mai mari (de iarbă şi/sau alcool) vomă, ameţeală, oboseală, tensiune scăzută şi paranoia. Depinde aşadar de cât erai de beat şi cât de tare a fost fumul. Cu ecstasy, marijuana extinde experienţa E. Calmează pornirile puternice şi ajută la revenire. Face ecstasyul mai psihedelic. Ketamina amplifică anumite efecte ale canabisului, în special tripurile cu ochii închişi şi tunelele mentale. Luată cu ciuperci, iarba va amplifica ciudăţenia experienţei. Cu jointuri cu tutun ajungi la dependenţă (de tutun), şi cam atât.

Teste antidrog

După utilizare solitară sau ocazională THCul poate fi detectat în sânge în următoarele 3, maxim 5 zile. Un fumător frecvent e susceptibil de a fi prins de un test antidrog până la 12 săptămâni de la ultimul fum (caz extrem, căci media e 25-27 de zile). Canabisul poate fi detectat mult timp după din pricină că se ascunde în ţesuturile grase şi se scurge constant prin sânge şi apoi urină afară din corp în decurs de săptămâni.

Fumatul pasiv de canabis poate provoca rezultate pozitive false la testele de urină la până la 4 zile după expunere, deşi cei care fumează pasiv au concentraţii mai mici în urină. Dacă locuieşti în Anglia şi (vrei să) crezi că ai fost detectat pentru că ai fumat marijuana pasiv atunci poţi să ceri un test mai permisiv, conceput pentru a separa fumătorii pasivi de ceilalţi.

N-am reuşit să cuprind TOT aici, ar mai fi tare multe de zis, şi în concluzie nu mi-am îndeplinit scopul întocmai, dar vreau să cred că am aici unul din cele mai complete “referate” despre marijuana de pe punct ro. Vă invit în încheiere să gândiţi înainte să încercaţi ORICE nu e în general aprobat de societate şi ştept părerile voastre, experienţe personale, poveşti, păreri pro şi contra, whatever. O discuţie interesantă despre marijuana aici, nişte info aici.

Smoking marihuana is more fun than drinking beer,
But a friend of ours was captured and they gave him thirty years
Maybe we should raise our voices, ask somebody why
But demonstrations are a drag, besides we’re much too high
And I’m sure it wouldn’t interest anybody
Outside of a small circle of friends (cântecel)

Urmează mai jos un comentariu excelent la postul cu miturile legate de droguri. E scris de un tip Soare (va pot da idul de mes daca vă interesează). L-am mutat de la secţiunea “comentarii” de la postul ăla şi l-am organizat aici sub formă de guest post. Mersi Soare! Here it goes: (more…)