Am dansat foarte puţin la teknival, pentru că am fost majoritatea timpului prea grei ca să stăm pe picioare. De-asemenea, am socializat destul de puţin pentru că am fost prea greu pentru gândit în direcţia aia sau deplasat de colo colo, mai ales noaptea când toţi ţopăie şi parcă n-ai dormi aşa mai bine aprinzi încă unul şi mai râzi 2 ore. Şi apropo de ploaie, am văzut cea mai faină chestie: un platou imens întins pe vreo 7 km pe vârful unui deal, plin de ceaţă pe la 3 dimineaţa. Lună mare, frumoasă, ceaţa înaltă doar de vreo 3 metri, decor psihedelic, potrivit celor mai lugubre tripuri. Mai ales că dăinuiau bestii negre cu ochi roşii în întuneric (câini blânzi până la un punct).

Am făcut vag cunoştinţă cu un nou stil de viaţă. Mare lucru mi s-a părut să văd oamenii cum trăiesc nomad şi să stau cu ei câteva zile. La cum văd lucrurile acum, toată greutatea adoptării nomadismului stă în primul pas, şi anume în renunţarea la ce-ai clădit pe pământ până în prezent. Renunţările astea însă ne înconjoară şi ne ispitesc zi de zi, aşa că totuşi, ce-o fi atât de mult de piertut încât nu devin toţi oamenii nomazi? Viaţa-i mult mai simplă decât ne place multora să credem. Poate fi trăită la fel de bine sub un copac/cort/acoperiş de rulotă sau sub un acoperiş.

Francezii, spaniolii, italienii, nemţii, ungurii, olandezii şi cehii au venit fiecare cu soundsystemurile lor, camioane pline cu boxe, câini prea mari, cu mâncare şi cu treburi ieftine şi variate pentru rebeli. Vibe-urile bune au mai fost întrerupte doar din când în când de bieţii disociaţi care nu mai ştiau cine şi pe ce lume sunt sau de unii săteni mai porci (s-a dus unul la 5 dimineaţa şi i-a futut un pumn djului, fiindcă nu-i plăcea rave-ul pesemne, după care a luat-o şi el prompt de la sălbaticii străini cu bâte).

Se formase chiar o comunitate în centrul aşezării. N-avea nimeni nicio treabă, poate doar cei care făceau mâncare la foc de două ori pe zi. Ceai de ghimbir picant cu 1 leu. Două pahare. Restul povesteau, se hlizeau, fumau, se mişcau pe ritm.

PE RITM…

Tipul a adunat de pe youtube nişte oameni de prin toate colţurile pământului să cânte împreună. Mă duce cu gândul la Aphex Twin şi experimentele lui dubioase, dar şi la anii 80, la începuturile sample-ingului. Să-l preaslăvim cu toţii pe geniu.

Sigur nu stiai, dar pe 21 iunie in fiecare ani e World Music Day. Iar daca nu stii ce e world music, hai ca-ti zic. E tot ce e mai fain in muzica. E tot ce ratezi pentru ca te lasi ghidat prin muzica de MTV. E tot ce vrei sa auzi intr-o seara faina de vara. Daca cineva ar cataloga tot ce se da pe mtv ca fiind comercial, atunci muzica asta ar fi necomerciala. E vorba de versuri in alte limbi si de muzica putin mai ciudata daca nu ti-s familiare cat de cat genurile principale. Mie imi plac in special melodiile in franceza si spaniola, pentru ca sunt mai usor de digerat si mai exploatate pe la Hollywood. Obisnuit fiind cat de cat cu muzica din de filme precum Indiana Jones, Desperado, Once Upon A Time In Mexico, Mister And Misses Smith sau How High, nu mi-a fost prea greu sa ajung sa iubesc genu(rile).

In India e raspandit un instrument care suna cam ca o vioara.. mai indiana. Se numeste sitar si e marca muzicii indiene. Daca vrei sa auzi un amestec “acceptabil din prima” de muzica vestica si estica (orientala), iti recomand Thievery Corporation.

Recunosc ritmul de roots (reggae) de la o posta, apare exact intre doua beaturi si aduce veselie in orice melodie. [RIM

‘Our instrumental style was born of a necessity to produce hip hop music, but without access to rappers we had to develop a new approach’.

Va ziceam de Prodigy intr-un post anterior. Nu sunt preferatii mei. Ii pun pe aceeasi treapta cu alte nume, printre care si Herbaliser (http://www.ninjatune.net/ninja/artist.php?id=9 (ia studiaza de ninjatune, daca nu stii ce-i aia)). Am facut rost azi de ultimul lor album Take London din 2005, care suna suuuper. Sunt ceva funk-jazz-hiphop-lo_fi. Rar am rabdare sa ascult un album de la cap la coada. De-obicei incerc sa sar direct la cireasa de pe tort, sa gasesc alea 2-3 melodii care imi plac. In cazul de fata am gasit mai mult de 3, la prima auditie. Melodia lor 8 Point Agenda mi-a atras atentia inca de acum vreo 3 ani. O mai ascult inca din cand in cand. Si acum.. hop, album nou (relativ). Tot asa herbaliser! Long live ninjatune.

Va recomand melodia Generals de pe albumul asta. E de pus dupa Promoe – These Walls Don’t Lie
Si va mai recomand sa respectati legea < FARA herburi in sesiune!! Si iubiti-va capra, ca una aveti. Caprele nu curg pe banda. Aici nu e China, unde caprele mormaie vrute si nevrute si pot sa se schimbe radical in functie de stele. Aici e Romania, unde blondele scuipa coji de seminte pe nas.