Viitorul pagerankului Google
May 6th, 2009, scris de FloAveam cu Grasu fix adineauri o discuţie mai puţin ortodoxă despre Google. Pagerank, mai exact. Spunea el că ar fi fain dacă s-ar vinde pagerankul. Atunci ar fi meseria de pageranker, iar ăsta ar cumpăra la preţ mic şi ar vinde mai scump pagerank toată ziua. Profit maxim. Ar apărea pagerankerul în pe copertele revistelor de afaceri la modele de succes şi ar face toate gagicile să tremure fără control. Unele s-ar scăpa pe revistă şi ar umple-o cu suc de pisi doar gândindu-se la cât de tare îi omul ăla şi cum ar vrea ele să le fută în timp ce le citeşte despre pagerank. O discuţie normală ar suna atunci cam aşa:
- Ce faci coaie, cât mai e pageranku azi? Luăm sau vindem?
- Uite citeam dubiosu, ca să-ncep ziua cu dreptul. Ştii doar că aşa ne-a învăţat preotul la ora de religie să facem, ce te miri ? 5000 de para punctul de rank 4.
- Para adică euro ?
- Da.
No, mai pe scurt ar exista o piaţă a pagerankului, ar exista tot felul de slujbe derivate din asta, ar fi o grămadă de stres şi ar mai fi în joc banii, bineînţeles. Dar şi mai aiurea şi şi mai în viitor ar fi ca pagerankul să se transmită pe linia sângelui. Când moare bloggerul bătrân să-l cheme pe fiul cel mai mare la căpătâi şi să-i spună să aibă grijă de mă-sa, de surorile lui şi de pagerankul ce-i rămâne. Pagerank albastru. Familia asta înstărită în pagerank ar avea o grămadă de bloggeri mai mici ca sclavi pe plantaţiile lor de situri cu şi despre bumbac. Bloggerii mai mici ar fi negri. De mânie că oricât ar munci tot n-ar putea agonisi în viaţa lor cât a moştenit fiul cel mare. În situaţia asta pagerankul ar curge în sânge şi l-ar face albastru. Sânge albastru, get it? O discuţie normală ar suna atunci cam aşa:
- S..s..stăpâne?
- ce-ai pizdo, iar ţi-e foame?
- nu, dar nu-mi mai simt labiile.
- TAAACI! VREAU SĂ TE FUT!
- Is that pagerank in your pants or you’re just happy to see me? I firmly believe that our salvation depends on the pagerank. A man of courage is also full of faith and pagerank.
- Ce zici tuuuu? GURAAAAA (*sex*)
- Nimic nu excede precum excesul. Pot să iau acum porţia de pagerank şi să-mi hrănesc familia? Sunt bloggeri mici, mărite, le e foame. Iartă-ne, căci suntem proşti.
No, dar cea mai cea mai cea mai aiurea situaţie ar fi aia în care s-ar descoperi că energia, materia şi antimateria îs toate făcute din pagerank, care e indivizibil. Practic tot universul mere pe bază de pagerank. Când a scăzut sub 3 s-a gătat universul, la propriu.
Google – dumnezeu, evident.

Nu ştiu cum e-n alte părţi, dar la noi bloggerii vor să se distingă de jurnalişti pentru a se putea făli în tihnă cu miile de unici pe zi, iar jurnaliştii vor să fie diferenţiaţi de bloggeri pentru a evidenţia ce face facultatea de jurnalism din om. E-n natura umană discordia, şi e cauzată de ameninţări la adresa egoului. Ne agăţăm de orice rahat ca să ne facem vieţile mai interesante şi ajungem adesea să depindem de căcatul pe care îl îmbrăţişăm, să depindem de senzaţia de plăcere pe care ne-o dă. Egoul trebuie satisfăcut bine, des şi frecvent, altfel ne alegem cu frustrare, nesiguranţă, gelozie, ură sau alte sentimente care ne fac viaţa naşpa. De-aia-i dragostea atât de specială încât se scrie şi se vorbeşte despre ea din cele mai vechi timpuri. De-aia-i în orice limbă un cuvânt pentru dragoste chiar dacă ea numai tangibilă nu e. Fie că obiectul e un lucru sau o persoană, dragostea scoate tot ce-i mai frumos din om, îl face să dăruiască din inimă şi chiar să-şi analizeze pornirile egoului, să încerce să-l stăpânească. Şi nimeni nu-i mai puternic şi mai fericit decât omul care-şi controlează mândria, aşteptările, dezamăgirea, frustrarea, neîncrederea sau răutatea. Egoul.
