Ştiu că nu eşti indiferent la soarta fraţilor moldoveni (care, apropo, se strâng mâine iar în pman), dar trebuie să arăţi şi apropiaţilor că nepăsarea-i mai rea ca ura. Atitudinea nu se naşte din senin, se promovează. De-aia se ţin mitingurile, pentru a sensibiliza masele. Deschide ochii tuturor contactelor din lista de messenger cu avatarul de mai jos. Răspândeşte-l, fă-l cunoscut, şi lumea o să fie mai puţin indiferentă. Acum ori niciodată.

Poate e prea mult să vrem unirea (bla bla, am înţeles, motive economice), dar măcar să ne arătăm susţinerea pentru oamenii ăia care vorbesc aceeaşi limbă cu noi şi care îşi pun acum speranţele în România şi UE.

Ideea este aşadar să arătăm, să tragem un semnal de alarmă, să facem lumea conştientă de încălcările flagrante ale drepturilor omului care se petrec chiar în timp ce scriu asta în Basarabia. Dacă eşti blogger SCRIE, şi or să te citească mulţi. Contează Orice gest, orice vorbă. Dacă ai un cont pe mes pune avatarul. Imprimă un tricou. Poartă un steag. Trimite-i mail lui Băsescu (poate scrie careva adresa la comentarii), treci Prutul înot, pune-ţi prietenii să se informeze! Treci la miting! FĂ CEVA!

Se întreba azi un moldovean pe Twitter unde-i reacţia bloggerilor români şi dacă le arde chiar numai de monetizarea propriilor bloguri şi de cultele propriilor personalităţi. În mare da, aşa-i, dar situaţia se poate schimba. Nu-i greu să iei atitudine, iar rezultatele sunt spectaculoase. Mai ales în cazul bloggerilor, care se vor formatori de opinie.

Ciocniri violente între 30 de mii de manifestanţi şi poliţie în Chişinău. Frăţiorii noştri mai mici de peste Prut şi-au luat inima-n dinţi şi s-au mobilizat împotriva regimului represiv comunist. Picătura care a umplut paharul e falsificarea rezultatelor alegerilor de acum două zile, zice-se, dar paharul e de fapt plin se pare cu conflictul dintre generaţii. Moldovenii s-au căcat pe ei în 2001 şi au pus partidul comunist din nou la putere, pentru a se razgândi peste 8 ani şi a vrea capul lui Voronin.

Ceva-mi spune că-n Chişinău sunt o grămadă de copii rebeli ce-au scăpat de la bunicuţa comunistă de-acasă şi au fugit la protest în Piaţa Marii Adunări Naţionale mânaţi de dorinţa de-a face şi ei cumpărăturile în Milano ca tot românul elevat. Practic în cei 8 ani ce-au trecut de la instaurarea regimului comunist jumătatea tânără a basarabiei a adunat o grămadă de frustrare şi a început s-o verse ieri.

Habar n-aveam cât e de mare e la ei diferenţa dintre popor şi guvern, dar văd acum raioane (judeţe) întregi cu toate căile de comunicaţie blocate (telefon, radio, tv, poate chiar net), văd cum Orange au tăiat semnalul în centrul Chişinăului, văd cum a blocat armata intrarea în oraş pentru a-i împiedica pe cei din jur să ia parte la revoluţie. Ziariştii stau la frontieră cu studenţii şi nu le e permis accesul în ţară. De ce să fie nevoie de atâtea măsuri dacă partidul comunist e cu musca altundeva decât pe căciulă? De ce-mi pare Voronin disperat? Ce-i cu cele 200 de arestări de azi noapte? Dar cu focurile de armă din Chişinău? Alea sigur n-au fost trase de liceeni liberali.

Aşteptăm toţi pe-aici în România cu sufletul la gură să vedem ce se va întâmpla, dacă va interveni şi cum va interveni armata şi dacă se vor repeta sau nu alegerile. Bineînţeles, în caz că se repetă ce-or să zică ruşii, care au intervenit cum au intervenit în Georgia anul trecut?

Miting de solidaritate diseară la 8 în centrul Bucureştiului. Informaţii proaspete aici, aici şi-aici. Radio Vocea Basarabiei, radio pro revoluţie, aici. Se spune că, într-un mod similar cu revoluţia portocalie din Ucraina, care a avut drept combustibil smsurile, revoluţia asta ar avea twitterul. Supraveghez atent de câteva ore tagul revoluţiei (#pman) pe twitter, dar prea puţine-s relatările celor din Chişinău, şi sunt toate vânate şi luate de bune de realitatea, antena1, protv şi restul ciorilor care se-adună de-obicei la cadavre media. Adevărul e că n-au surse bune în interior şi momentan nici n-au cum să intre – ironic, având în vedere că e vorba de Moldova, surioara mai mică.

Behind the confrontation is a split in Moldova’s population. The collapse of the Soviet Union brought benefits to much of Eastern Europe, but in Moldova it ushered in economic decline and instability. In 2001, angry citizens backed the return of the Communists and their social programs.

But Moldova remained desperately poor, and young people flocked overseas to work. They have looked to the West as the best path to economic stability and have defied Mr. Voronin’s government by urging closer integration with Romania.

The global financial crisis has eliminated overseas jobs, sending many of the young people back to Chisinau, their horizons suddenly narrowed, said Carroll Patterson, who is finishing his doctoral dissertation on economic changes in Moldova.

“I wouldn’t necessarily call it an anti-Communist movement,” Mr. Patterson said. “This really is a generational squeeze. It’s not really the Communists versus the opposition. It’s the grandmothers versus the grandkids.” (nytimes)

(ieri seară):

Vin de la mitingul din Piaţa Sfatului din Braşov. Mulţi studenţi moldoveni cu accente faine, câteva semi rusoaice blonde şi oacheşe. Presa prezentă şi ea, cu întrebări pentru toată lumea, înfometată de un ceva acolo să prezinte şi ei la ştiri. Au şi ce să prezinte, pentru că băieţii de dreapta de la romanism.net au venit pregătiţi cu lozinci, steaguri şi chef de unire.

Am înţeles că au murit azi în Chişinău azi 2 poliţişti şi o tipă, dar ştirea nu-i confirmată încă din câte observ.

Studenţii basarabeni din Iaşi aşteaptă la graniţă să primească aprobarea să intre în Moldova. Pân-acum nu i-au lăsat. Mâine pleacă cu autocare şi din Braşov şi probabil din toată ţara şi se întâlnesc la vamă.

I-am întrebat ce-or face ruşii cu Moldova în contextul în care au făcut ce-au făcut în Georgia. Sunt încrezători oamenii, spun că n-o să se bage Putin pentru că n-are graniţă cu Moldova cum avea cu Georgia.

All in all, while it’s probably too early to tell whether Moldova’s Twitter revolution will be successful, it would certainly be wrong to disregard the role that Twitter and other social media have played in mobilizing (and, even more so, reporting on) the protests. Of course, it helps that young Moldovans are sick and tired of the communist government (for a long time the only one in Europe) and there may be a few reasons to be concerned about voting irregularities but, overall, the Chisinau protests undoubtedly present an interesting case-study that I hope academic institutions like Harvard’s Berkman Center and others would take on and examine in detail. (sursa)