Citeam aici, aici şi aici acum ceva vreme despre ayahuasca / yage. Ayahuasca (planta spiritelor) e o licoare portocalie opacă preparată de şamani în jungla Amazonului din tot felul de plante răspândite pe-acolo, plante ce conţin DMT. Ayahuasca e folosită de mii de ani în America de Sud pentru a facilita contactul celor vii cu lumea spiritelor. Bineînţeles că la un moment dat biserica a încercat interzicerea ritualurilor şi a consumului şi bineînţeles că nu prea le-a ieşit (din moment ce vă povestesc azi despre asta). Îţi place că-ţi dezvălui secrete, nu ? Îţi place, daaa, sigur că da ! Îţi plac secretele. Ai vrea să le şti pe toate. Aşa în fine, dar abia acum începe partea interesantă. Tripul ţine vreo juma de oră. Începe cu o borală straşnică. (şamanii spun că asta e partea care-ţi purifică corpul şi că e urmată de cea care-ţi purifică spiritul), continuă cu o senzaţie de bine (deşi tocmai ţi-ai vomitat maţele) şi după asta o iei total razna. Unii văd machine elves, alţii se cred în India (ca mine pe salvie) sau în desene animate. Toţi însă ajung să vadă lumea altfel. Mai în concordanţă cu budismul şi cu tantra, dacă e să mă-ntrebi pe mine. Prea multe coincidenţe. Ok cred că tocmai am făcut pasul cel mare pe calea spre statutul de tree-hugging hippie. Ciudat e că am simţit şi eu multe. Am văzut în primul rând că lumea nu-i ca la ştiri, că e mai mult ca-n poveşti decât ca la ştirile de la ora 5. Am simţit apoi că fac parte din ceva mare. M-am întrebat dacă o să revin vreodată la starea dinaintea primului fum. M-am întrebat dacă e vreo cale prin care să devin din nou iresponsabil şi să nu fiu certat de cei din jur pentru că am pus mâna pe atâta amar de cunoştinţe. Se pare că am reuşit cumva, căci habar nu mai am acum despre ce era vorba. A fost ca un vis din care îţi aminteşti prea multe detalii, dar nu destule. Un vis care te face să te trezeşti cu zâmbetul pe buze şi eventual cu o erecţie masivă, dar care ţi-o fleoşcăie apoi oricum din cauza luptei pe care o duci pentru a-ţi aminti visul. În cazul meu nu putea fi vorba de erecţie, căci nu mă gândeam decât la cum să fac să revin la starea iniţială. În fine, vorbeam aici despre salvia divinorum, psihedelicul care mi-a dat mie personal multe motive pentru a gândi mai mult. Multe motive pentru a ignora complet televizorul. Multe motive pentru a nu căuta hotelurile de 4 stele. Multe motive pentru a asculta muzică ciudată. Nu pot să suspectez decât că şi ayahuasca are ceva efecte asemănătoare (deşi trebuie să fie divin să auzi ritualul şamanului în miez de noapte lângă foc în junglă). No.. ştiţi filmele alea cu ritualuri pe la indienii din amazonia în care îşi dau ochii peste cap şi intră în transă şi vorbesc cu spiritele bune şi rele ? Ayahuasca era probabil cauza. E chestie de Dosarele X şi e reală. Există chiar o religie în Brazilia întemeiată de un tip care-a fost cam prea marcat de puterile plantei. Omul afirmă că a primit direct de la Fecioara Maria instrucţiunile cu privire la întemeierea noii religii (un creştinism psihedelico-amazonian). Şi cine poate să-l contrazică sau măcar să nu-l creadă? E schimbătoare de vieţi ayahuasca, şi e în junglă acolo lângă Amazon. Nu că n-ar exista adevărul şi mai aproape de noi…

Şi no.. ştiu o tipă în Peru care are o vecină cu o mătuşă din Iquitos, oraş mai mare ca Braşovul şi amplasat fix în inima junglei în Peru; acolo lângă Iquitos se petrece şi acţiunea din spectaculosul post al lui Habarnam. Şi s-a gândit tipa să-mi trimită prin poştă o sticlă de ayahuasca. Am fost prea entuziasmat vreo două zile, până mi-a spus că e ilegal să trimiţi planta afară din Peru. Aflasem oricum între timp că DMTul e FOARTE ilegal la noi şi că probabil s-ar pedepsi şi posesia de ayahuasca, dar pentru aşa o experienţă chiar eram dispus să-mi asum nişte riscuri. Păcat că nu s-a putut. M-a mai consolat postul tipului de care vorbeam, căci spunea la un moment dat omul acolo că băutura nu-i mare căcat fără ritual (iar despre ritualul ăla nu poate fi vorba pe plaiuri mioritice). Aşa că până când ne-om auzi la un live blogging de lângă Iquitos, Peru, nu pot decât să mă oftic pentru raritatea de drog psihedelic ce-am ratat-o.

I met Carmen in the first days of hi5.com, 5 years ago. We changed y!m ids, talked a lot about our continents, our countries, the differences between our cultures and especially about the music we loved. Then we took a 4 years break (don’t exactly know what happened to her, but I suspect she learned a lot to become a lawyer, and also got into a steady relationship with some dude which she’ll marry the next year). Anyway, she came back on yahoo messenger this year, and she told me about of interesting things about Lima, the clubs, the beach, the music, the people and so on. She also hates chileans because they kicked peruvian ass during the last war between the two countries. She talks to me in spanglish (indeed, Einstein, english mixed with a few spanish words) and she kinda forgot to translate the text into English. To my surprise, they don’t listen to dnb in Peru. There’s a single dnb pub in Lima. Yep, I asked her to write an article for my readers, and this is what she came up with:

(more…)

Am vrut mereu să am pe blog un post al cărui titlu să conţină "raggamuffin". Am reuşit. Reggae AND muffin related. 2 in 1. Am reuşit. Ovaţii. Aplauze. Lipsa a fost lungă, dar cu scop. Am răsfoit cu sufletul la gură 4 giga jumate de cărţi SF în format electronic. O minunăţie de colecţie… dacă eşti geek aşa ca mine. Am lăsat şi blog şi muncă şi tot şi am citit ca nebunul, am vânat idei inovatoare, am scanat ultimele noutăţi din zona SF. Mi-era dor să fac asta. Am pierdut (cap la cap) vreo 4 zile din viaţă citind romane SF din 2008. Mă simt bine. Livin la vida loca, ce să zic. Sunt un distrus )

Bicicleta

merge bine, ţin să te anunţ. Da, bicicletă mi-am luat atunci după ăla în care ceream părerea cititorilor în legătură cu ce să fac cu mulţii bani de pe card. Nu erau aşa mulţi, aşa că am ales varianta de mijloc, compromisul, calea mai sigură, calea care nu-mi va scoate probabil peri albi şi nici nu-mi va oferi cea mai mare satisfacţie. Nu tu Peru, nu tu marijuana în Amsterdam, nu tu laptop, nu tu maşină. Bicicletă de scheme. Cu PADURI, căci am auzit că aşa se numesc drăciile alea de bare negre sexi din stânga şi dreapta roţilor pe care poţi să-ţi odihneşti ostenitele picioare. Da, e cool, pedalez şi apoi stau pe paduri. Nici un risc, nici un orgasm pedalistic. Fain e că pot să ascult Lady Sovereign – A Little Bit Of Shhh şi să şi încerc să fac scheme în acelaşi timp. Călătoria iniţiatică se va desfăşura cel mai probabil la începutul lui august şi va încerca să acopere Europa, mai ales Amsterdamul şi cafenelele sale magice. Căci de-acolo vine cea mai bună. Vom călători cu trenul. Nu eu singur şi nu cu autostopul precum jeg. Şi în plus totul e plănuit deja în mare. Un fel de eurotrip mai puţin spontan dar probabil mai fain. Peru ? Cuba ? Jamaica ? India ? Algeria ? Maroc ? Sierra Leone ? Mai au de aşteptat oleacă.

Ţigănie

Cu ocazia Sfintei Sărbători Pascale îţi ureaz ţie şi tuturor celor dragi sănătate şi bani mulţi, merţane, siguranţă financiară, mulţi ani înainte în pace şi tihnă pe Pământ, o viaţă de vegetală liniştită şi plină de belşug şi totul de-a gata, aşa cum ai visat poate. Îţi mai doresc să fii fericit în ignoranţa şi izolarea ta şi să ajungi ăn final model pentru alţi ignoranţi. HAHA nu, am glumit. Fără căcaturi în urările de Paşti. Îţi doresc zile mai puţine dar mai bune şi mai pline de însemnătate, bani exact câţi ai nevoie ca să-ţi îndeplineşti visele temerare, îţi doresc să trăieşti pe muchie de cuţit din când în când, dar să ieşi în picioare din încurcătură de fiecare dată – doar ca să vezi cât e viaţa de frumoasă. Îţi doresc să nu vegetezi niciodată şi să sorbi fiecare clipă de parcă ar fi ultima de parcă esenţa vieţii ar avea legătură cu sorbitul nebun al clipelor. Îţi mai doresc să vezi rostul universului în fiecare din desele momente în care îţi permiţi să te uiţi la cer. Viaţa e frumoasă, totul e posibil, variantele-s nelimitate. Hristos va fi fost înviat în cateva zile! (Nu contează religia, contează doar mesajul. Poţi să înlocuieşti acolo Hristos cu Buddha sau Jah dacă te simţi mai bine. Mesajul e că oarece dude a înviat şi ne-a resetat contorul de păcate). Nu că eu aş avea vreun păcat HEHE. M-am spovedit, m-am împărtăşit, sunt curat ca lacrima. Preotul m-a intrebat dacă i-am bârfit pe toţi şi daca nu cumva nu îmi fac rugăciunea de seară (şi alte căcaturi), iar eu am răspuns ce trebuia să răspund ca să treacă totul mai repede şi să devin din nou pur. "Da părinte, totul îi ok. Le-am făcut pe toate şi regret".

Poveste handicapată

Să vă spun o povestire populară fără rost. Se spune că într-un sat trăia un om tare bun la suflet. Era atât de pur încât vedea îngerii şi diavolii, îi vedea deasupra bolnavilor, îi vedea când se ducea să scoată apă din fântână, îi vedea peste tot. Era tare tipul, ce mai. PAUZĂ. A început ca un banc ? Că nu-i un banc. GATA. Veneau babetele de pe cine ştie unde în pelerinaj la dânsul, că i se dusese vestea. No, şi într-o duminică la slujbă ce să vezi. Doi drăcuşori zburau deasupra altarului şi încercau să împartă o piele de bou. Nu ştiu ce legătură are asta cu restul poveştii, dar pe piele erau crestate păcatele celor din biserică. No, şi cum se băteau aştia micii pentru controlul asupra pieii de taur cu păcate, unul din ei a alunecat pe vreun nor de tămâie şi a căzut. Au căzut amândoi de fapt, şi întâmplarea s-a dovedit a fi atât de amuzantă încât tipul a izbugnit în hohote de râs. Asta i-a fost păcatul (căci până acum n-avea nici un păcat), şi din clipa aia n-a mai avut tripane religioase. Dumnezeu i-a luat darul, căci calul de dar nu se caută la dinţi. Şi-a pierdut mojo-ul, cum a păţit odată şi Austin Powers, cunoscutul spion britanic. Şi morala ar fi că dracu te înşeală. Şi, bineînţeles, a 2a morală ar fi că nu-i bine să chicoteşti în biserică pentru că poate te trăzneşte. Vezi ? Ce ziceam ? Nici o legătură.

Epilog

Am redescoperit azi Patrice, şi ascult de zor Soulstorm, Everyday good şi Murderer. Darius Groza, şeful Jurnalului Editorialistic de Groza, a plecat în lume (din nou) fără să dea în prealabil prea multora de veste (nici măcar părinţilor). De data asta a luat-o spre vest. Data trecută a luat-o spre sud şi s-a lovit de rahatul din Bulgaria, cedând rapid psihic. Nu ştiu cum crede el că poate să înconjoare pământul în zigzag fără bani de unul singur şi iniţiativa sa mi se pare nu doar temerară şi demnă de laude, dar şi tristă. Tipul exagerează cu bildungsromanul de dupa facultate, e mult mai dus decât mine. De Paşti ne auzim probabil la un articol ceva. O să fiu cu Irinuşca nicăieri altundeva decât în Braşov. Îmi face cadou/surpriză de Paşti şi eu azi, 24 aprilie 2008, habar n-am cum să i-o întorc (încă). Dar presimt că o să mă lovească în curând vreo idee. Scuzaţi lipsa articolelor din ultima vreme. Geniul are nevoie de pauze hehe. GLUMESC, CE, nu mai are voie omul să glumească în tihnă? Oare Eminescu se simţea geniu când scria despre condiţia geniului în societate? Everyday good. Pe data viitoare