Uite autorule 1Leu, te promovez, imi place cum ai umplut riddimul, n-ai irosit 1 minut din viață ca să-mi lași offline pe mes, ai reușit man rastafari one love selassie I jah bless. Nu-mi place așa mult negativul pe care l-ai ales, dar e fain oricum s-auzi limba noastră dulce pe ritmuri de reggae. Și mă imaginez acum rulând un pai și ascultând reggae românesc. Un pai din bunăvoința ta, ca mulțumire pentru că te-am adus la urechile dubioșilor de pretutindeni.

Mă duc până pe buca cealaltă pe scaun ca să mă uit la un film. Că pân-acum am zăbovit doar pe-o bucă, atât am fost de încordat pân-am scris faza cu paiul și cu berea. A, de bere nici n-am scris încă. Mă duc și la o bere imediat. Sau… nu știu… cum să zic. Nu vă țineți respirația până iau eu berea.

Iar acum c-ați trecut de testul textului plicticos, hai să vă povestesc de viața mea interesantă. M-am angajat cu 500 de euro pe lună, am băut bere nelimitată luni seara cu 15 lei, am băut altă bere cu altă ocazie dar nu nelimitată, n-am futut. Și mi-e dor de Saxa, cățeaua, și de casă în general; moderat de tare, ar fi putut fi mult mai rău. Atât. Hai să vă las cu piesa lu my man jah bless rastafari 1Leu king of kings and lord of lords.

Românii au nevoie de un film care să facă înconjurul lumii şi să sensibilizeze sufletele cinefililor de pe toate continentele cu un soundtrack mişto, plin de influenţe româneşti, ţigăneşti şi balcanice. De atât are nevoie o ţară ca a noastră pentru un aflux de turişti şi de admiratori. Poate vă place trance-ul, poate preferaţi rockul, punkul sau manelele, dar nici una din astea nu reprezintă plaiurile mioritice. Ar fi ideală, cum spuneam, o combinaţie de balkan cu muzică arabă, slavă şi populară de-a noastra, combinaţie plasată strategic într-o prezentare variată – modernă (dnb, breakbeat, nu jazz, lounge, reggae, hiphop) vs tradiţională (sârba, gypsy, doina). Mi-a venit ideea cu filmul scriind despre manele pe forumul bloggerilor.

Care-ar fi soluţia atunci? Well… tracii au fost un neam de şamani înţelepţi, grecii au scris despre ei şi le-au furat drogurile, romanii ne-au împrumutat sângele latin şi pofta de viaţă, hunii ne-au făcut mai ardeleni, tătarii ne-au călit, slavii ne-au pus pe hartă în Balcani, ţiganii s-au stabilit cu încredere la noi ca la dânşii acasă, iar turcii ne-au dăruit influenţe arabe. Dar în pofida moştenirii muzicale atât de variate şi bogate care ne şade sub nas de veacuri alegem în prezent să ne prostituăm ca nişte târfe ieftine pe la Eurovision, Mamaia sau Cerbul de aur. Alegem să ascultăm toată ziua căcat presărat cu reclame la radio în loc de last.fm sau radiourile online.

DIntr-aşa origini pestriţe ar fi fost de aşteptat să iasă o cultură (şi implicit o muzică) de vis, dar parcă vremurile nu ne-au dat răgaz destul să ne punem întrebările potrivite şi să ne uităm la cer pe săturate. Ne fălim cu un nume vechi de-o sută de ani şi-l sărbătorim în fiecare an de 1 decembrie de parc-ar fi ziua lui dumnezeu, ne plac manelele, trance-ul, fotbalul şi telenovelele, respingem (din nou) biserica, ni se pare normal să mergem 20 de zile pe lună la munca 8 ore din 24 ca să plătim leasingul la Logan.

Nu avem nimic de imitat, nimic de demonstrat, suntem un neam bătut de veacuri, iar popoarele ca al nostru au multe de povestit. Haideţi să promovăm ce avem şi să nu mai căutăm caii verzi pe pereţi.

Tocmai am terminat de văzut Surfer, Dude! Nu călăresc valurile decât de câteva ori pe an, fără placă sub picioare şi doar de-alea mici, dar… cum era să nu mă uit? Şi numai din respect pentru fraţii noştri boarderi de toate neamurile şi tot aveam datoria să petrec 2 ore din viaţă cu ochii la filmul ăsa. Am trecut, tot din pricina respectului ăstuia, şi peste clasicele şi desele clişee legate de dudes, am trecut şi peste acţiunea nu tocmai inteligentă sau peste dinţii perfecţi ai moşneagului Bob, păstor de capre şi cultivator de muguraşi. Scăpat deci de toate virtualele piedici ce mi-ar fi putut afecta buna dispoziţie şi cheful de viaţă pe care-l aveam la începutul filmului, mi-a rămas doar să mă mir de cât de mici rulează ăia jointurile, să descifrez simbolurile milenare impregnate în cultura hippie şi implicit surf şi să ascult cele două melodii reggae pizdă de la final.

Îmi place, o iubesc, o cânt la chitară, improvizez în voie pe ea, mă face să zâmbesc tâmp la peretele albastru. O am de anul trecut, dar doar azi am descoperit cât e de fain de jucat pe ea cu chitara.

Le Maximum Kouette is a French band from Paris, with a style mixing Ska, Rock, Pop, Punk…
At their beginning in January 1993, they were four girls: Sister Moon (vocals), Coxs (bass), Paka and Gen (guitar), but three more members joined before the release of their first album: David (drums), Jean-Marc (saxophone, keyboard) and Ben (trumpet).

Aşa-mi trebuie dac-am ascultat Nirvana şi Metallica în loc de Mano Negra şi Maximum Kouette! Frumos Florin, frumos. Asculţi în 2008 muzică din 1993. Frumos.

Suntem în pragul sezonului de furtuni scurte de vară. Ce poate fi mai frumos decât cerul negru la 3 după masa brăzdat de la nord la sud de fulgere? Picături mari şi dese, picături ce rup brusturii şi pişcă pielea, picături aproape destul de voinice ca să fie confundate cu grindina, verişoara lor mai matură, mai versată şi mai guru tantric. Grindina ştie cum să satisfacă un hipiot, ştie să-l facă să se simtă altfel decât un zombie, adică viu. Îl învârte printre bucăţele de gheaţă, i le trozneşte pe toate în cap, îl indobitoceşte şi-l face mai fericit. Fericiţi cei îndobitociţi de grindină, căci săraci cu duhul sunt ei. Serios acum, ştii că în America de Sud Spania e numită încă Madre Patria? Şi, revenind la subiect, ştii că dacă n-ai fugit încă prin ploaie până te-a udat tot rişti să mori prost?

Louis copilul divin îl scuipă pe Dumnezeu încă din burta mamei, îi spune că a creat o lume imperfectă şi că n-avea nevoie de aşa daruri de la el precum viaţa chinuită într-o lume plină de dobitoci a căror soartă unică e să moară lent şi să putrezească. Numeşte oamenii maţe care ridică ipoteze. Nu ştie ce-i iubirea şi nici curios nu-i. Ce-i cu bebeluşul ăsta? Am citit abia prima parte (din două) şi declar cu ocazia asta că dacă Louis descoperă până în final iubirea şi apoi moare pentru că aşa i s-a sculat lui Dumnezeu cel cu voce de tunet atunci cartea-i de căcat. Ceva îmi spune totul că omul de-a scris-o e prea deştept ca să lase finalul pradă clişeelor. Hooray pentru Copilul Divin de Pascal Bruckner! Amuzantă, alertă şi cu implicaţii adânci. Adică.. să fim serioşi acum. Un bebeluş arogant şi super deşteăt ce nu vrea să se mai nască şi are net în burta mamei. Pe un calculator cu dischete în miniatură (ce bine că nu s-a luat autorul de scris SF), dar totuşi.. cine-a mai pomenit aşa ceva?

Ştiai că vocea din I Can See Clearly Now e de bărbat? Da, Johnny Nash e autorul, nu-i tocmai femeie (cum s-ar zice după sunetele dickless pe care le emite tipul) şi piesa a lansat-o în 1972. Nu Bob Marley cu The Wailers, nici Ub40. Johnny Nash. Ce să fac şi eu.. am ascultat azi toată zoua tagul reggae pe last.fm şi-am auzit o grămadă de piese faine, din care câteva pe care le căutam demult, pe care le-am auzit puse pe dnb în vreun mix sau altul. Şi ştiai că Jamiroquai, formaţia lu nenea Jason Cheetham ăl cu cu Hot Tequila Brown, cântă reggae? Jamiroquai – Drifting Along sună prea ciudat la unele pasaje ca să nu-ţi sară-n timpan. Nu-i ea cine ştie ce piesă, dar părţile alea amintesc de stilul handicapato-jazzy Jamiroquai. Şi mai ştiaţi că Rihanna e de prin Caraibe ea originară şi că cică-i curge ritmul de roots reggae prin sânge? Am auzit una făinuţă de la dânsa adineauri. Făinuţă adică ok pentru bunăciunea care se maimuţăreşte cu umbrela în reclame în dreapta pe mail.yahoo.com. Bad boys bad boys whatcha gonna do whatcha gonna do when they come for you? Tot reggae.

Bine.. în juma de oră trecem într-o nouă dată. Mâine-i ajun de Constantin şi Elena şi, vă anunţ din nou, aştept cadouri. Şi glumesc în acelaşi timp. Am scris destul pe azi, cu pauze lungi şi dese. Mă duc pe-afară să respir puţin şi-apoi mai bag o tură de Copilul Divin. Partea a 2a. Oare ce-o face mândrul Louis? Cum are de gând să nu moară? Are de fapt de gând să nu moară? De ce nu s-a gândit nimeni la Celine şi cum să dispară aşa brusc tipa cea mai simpatică din roman? CUM?

Im a rebel, I kill the devil, vorba meşterului Patrice la care o să mă şi deplasez la concert pe 23 iunie. Fără nici o legătură cu restul postului.