Cautam despre yoga pe forumuri si HOPA. Cautam de fapt altceva, si am si gasit ce cautam. Notez aici, poate-o fi de ajutor.

O dată cu trezirea sufletului se sezizează o legătură sufletească tainică ce există între toţi membrii umanităţii. Aceasta face ca umanitatea să fie privită ca o imensă fiinţă, care evoluează la rîndul ei global. Se observă semne ale acestei evoluţii de ansamblu, cum ar fi spiritualizarea materiei. La început trezirea sufletului se manifestă ca o copleşitoare dorinţă de a cunoaşte totul. Trezirea sufletului duce la amplificarea empatiei superioare, cînd putem simţi starea şi gîndurile unei persoane, ca şi cum am fi noi înşine acea persoană. Astfel, prin empatie superioară, ne îmbogăţim foarte mult bagajul de informaţii şi trăirile, preluîndu-le în mod direct din subconştientul colectiv al fiinţelor umane care realizează respectiva stare, fără a mai efectua anumite tehnici speciale. Prin trezirea sufletului are loc amplificarea intuiţiei superioare. Intuiţia superioară este lumina subtilă din profunzimile oricărui lucru şi oricărei fiinţe. Cei care au activată intuiţia spirituală suficient de mult pot extrage adevărurile chiar de la sursa lor, fără să aibă nevoie de surse indirecte. Începutul trezirii sufletului e acela în care simţi că totul devine tot mai coerent, mai unitar. Apare o conexiune din ce în ce mai evidentă între aspecte care pînă atunci erau disparate şi nu aveau sens. Apare o trăire specifică profund transfiguratoare în care sesizezi că totul are o semnificaţie. Această trăire seamănă cu uluitoarele fenomene de sincronicitate în care observi cum se reflectă interiorul în exterior (de exemplu, priveşti un panou şi ceea ce este scris acolo este exact răspunsul de care aveai nevoie). Apare şi un fenomen de armonizare a fiinţei. De exemplu, dacă faci de regulă cel mult 2-3 asane şi meditaţie, ceea ce faci se distribuie totuşi în mod armonios pentru că este preluat de suflet, iar sufletul păstrează întotdeauna armonia de ansamblu, chiar dacă în timpul practicii nu ai acoperit toţi centrii de forţă. Trăirile pe care le ai faţă de ceilalţi devin mai profunde, tinzi spre ceva mult mai adînc din fiecare, şi, mai mult, îi simţi foarte bine pe ceilalţi, le simţi natura lor reală superioară (sufletul), dincolo de ego, apărînd un fel de transfigurare spontană a oricărei fiinţe. Un alt simptom este o maturizare spirituală, o calmare a agitaţiei mentale prin faptul că dobîndeşti discernămînt. În mod spontan iei decizia bună cînd ai de ales între ceva care de multe ori transcende logica minţii obişnuite. Cînd sufletul s-a trezit pe deplin, trăieşti de multe ori spontan stări de conştiinţă cosmică. Eşti cuprins frecvent de fericire intensă şi extrem de rafinată. Este ceva mai adînc, în spatele minţii, pe care îl simţi permanent ca fiind fondul tău lăuntric. Trezirea sufletului îţi dă acel elan interior care nu se înfricoşează de nimic şi te face să reuşeşti mereu, o stare de convingere fără cuvinte că vei reuşi, care nu te părăseşte niciodată. Menirea spirituală se clarifică de asemeni foarte mult.

Ce ne deosebeşte de animale? Sau, mai bine spus, cu ce ne amăgim crezând că suntem singurele fiinţe conştiente de pe planetă, deci evident mult mai cu moţ decât un bolovan de pe fundul unui râu din India poluat şi plin de căcat?

Omul trăieşte cea mai mare parte a vieţii sale considerându-se superior câinelui. Nu prea are de unde să ştie că şi câinele funcţionează cam pe aceleaşi principii. E făcut din carne, oase şi neuroni şi comportamentul îi e şi lui determinat de un amestec de conştient – subconştient. Doar că procentul instinctului pare-a fi niţel mai mare la câine. O privire sumară asupra societăţii ne face să ne întrebăm dacă proporţia mai mare de conştient ne-a ajutat cu ceva pe scara evoluţiei. Facem reguli pentru nerespectarea cărora ne pedepsim, ne măcelărim, ne amăgim singuri cu reclame la pastă de dinţi, muncim de la 9 la 5 şi murim. Ne pricepem de minute la toate astea, căci practicăm sportul societăţii de mii de ani. Dar o fi bine?

Conştientul e aproape în întregime influenţat de stimuli veniţi de la corp. Iei un pumn, îţi creşte nivelul de adrenalină, creşte frecvenţa bătăilor inimii, intri pe pilot automat. Faci dragoste, ţi se scoală, bate inima mai repede, transpiri şi ejaculezi. Pe pilot automat din nou. Tragi un fum de DMT, accelerezi procesul visării în creier, îl tragi pe dumnezeu de picior, te scuipă şi te trimite înapoi după 10 minute. A fost doar o altă reacţie chimică în creier. Dar unde se opreşte automatismul? Sau.. se opreşte?

Ne naştem roboţi, ne bucurăm, iubim, facem chefuri, ne îngropăm apropiaţii, urâm şi murim tot roboţi. Respingem schimbarea, respingem necunoscutul, dispreţuim nomazii, ţiganii, câinii şi bolovanii slinoşi de pe râurile pline de căcat din suprapopulata Indie. Fericirea ne constă în goana după fericire, siguranţa în căutarea siguranţei, Dumnezeu, binele şi răspunsurile în căutarea lor. Nu atingem nimic niciodata, pentru că nu avem cum, pentru că nu există nimic. Sau există totul. Nu contează, oricum suntem nişte roboţi care aşteaptă toată viaţa să fie activaţi, să primească suflet, preferând să se amăgească între timp că au suflet şi că nu aşteaptă.

Spor la făcut pe plac societăţii, la muncă şi la plătit datorii băncilor! E brăţară de aur.

Am acum 23 de ani, dar îmi amintesc o clipă de bliss (perfecţiune, uitare de sine, d-astea) de pe când eram într-a 7a sau a 8a şi mă aduceau într-o seară ai mei cu maşina de la şcoală. Ei stăteau pe scaunele din faţă, eu cu ghiozdanul în spate. Mă zgâiam pe geam la lună. Mi-a plăcut mereu să mă uit la lună, să-i observ munţii şi craterele, s-o potrivesc între stele, să-i sorb culorile-i de la argintiu la portocaliu. Pe lângă drumul şerpuitor, printre copacii ce păreau acum după apus negri ca tăciunele, se unduia agale Ghimbăşelul, râul care vreme de mulţi ani îmi servise până atunci drept definiţie a râului, drept etalon cu care comparam în gând Dunărea sau Eufratul. Strada lungă şi pustie, atmosfera liniştită, parfum de vară în aer. Aş fi zis iasomie, dar habar n-am cum miroase drăcia aia. Prin geamul uşor deschis se auzea corul greierilor, care răzbătea fără probleme prin muzica de căcat de pe Europa FM.

La un moment dat aud însă şoapta amuzant de exagerat de masculină a prezentatorului înşiruind piesele care aveau să urmeze în următoarea jumătate de oră. “Zebda, formaţia franceză care a zguduit plajele europene cu varianta lor pentru Hasta siempre, cântecul rebelilor de pretutindeni”. Ok, cine-s Zebda? nu ştiam că-n Franţa se ascultă altceva decât asta, nu ştiam că pe plajele din Europa se dansează şi cu atât mai mult nu-mi închipuisem că mai sunt rebeli pe lume. Cu ce să se lupte ei acum că s-a terminat al 2lea război mondial? Nu le e bine cu pacea? eram convins că muzica mondială a ajuns la un impas de creativitate şi că nu se mai poate crea un cântec frumos. Deh, mă uitam în fiecare dimineaţă pe tvr2 la videoclipuri, căci era mai interesant decât învăţatul la biologie.  Eram însă curios, vroiam să înceapa cântecul odată, să-l aud şi să-l cunosc.

Apoi a început. Am sorbit fiecare sunet, l-am potrivit pe lună printre umbrele copacilor, printre stele, greieri şi imagini din filme. Am văzut ceva ce nu mai văzusem niciodată, ceva pentru care n-am un nume bun nici în ziua de azi, ceva despre care am aflat abia recent mai multe detalii. Ceva perfect.

Peste câţiva ani puneam mâna pe un dvd plin de muzică din foste colonii spaniole, mp3uri descărcate de pe net de un francez petrecăreţ. Patru giga 700 de muzică ce pe-atunci mi se părea ciudată dar foarte faină. Apoi îmi recomanda vreo înţeleaptă a Internetului de care am uitat filmele lui Tony Gatliff şi mă apropiam de cultura balcanică şi ţigănească. Între timp înghiţeam teorii conspiraţioniste pe pâine şi mă întrebam care-o fi adevărul. Am ajuns în final să aseamăn muzica de pe MTV cu manelele lui Florin Peşte, dar să apreciez prezentul şi omul, căci suntem toţi frumoşi şi perfecţi – chiar dacă a crede cu adevărat în asta e simultan bine şi rău. Lume ciudată, cu multe religii, căi care duc toate la aceeaşi concluzie. Ne asemănăm toţi mai mult decât ar vrea unii să ne lase să credem.

Ascultă world music, uită egoul şi lasă spiritul să zboare. deasupra problemelor!