Trezirea sufletului
January 19th, 2010, scris de FloCautam despre yoga pe forumuri si HOPA. Cautam de fapt altceva, si am si gasit ce cautam. Notez aici, poate-o fi de ajutor.
O dată cu trezirea sufletului se sezizează o legătură sufletească tainică ce există între toţi membrii umanităţii. Aceasta face ca umanitatea să fie privită ca o imensă fiinţă, care evoluează la rîndul ei global. Se observă semne ale acestei evoluţii de ansamblu, cum ar fi spiritualizarea materiei. La început trezirea sufletului se manifestă ca o copleşitoare dorinţă de a cunoaşte totul. Trezirea sufletului duce la amplificarea empatiei superioare, cînd putem simţi starea şi gîndurile unei persoane, ca şi cum am fi noi înşine acea persoană. Astfel, prin empatie superioară, ne îmbogăţim foarte mult bagajul de informaţii şi trăirile, preluîndu-le în mod direct din subconştientul colectiv al fiinţelor umane care realizează respectiva stare, fără a mai efectua anumite tehnici speciale. Prin trezirea sufletului are loc amplificarea intuiţiei superioare. Intuiţia superioară este lumina subtilă din profunzimile oricărui lucru şi oricărei fiinţe. Cei care au activată intuiţia spirituală suficient de mult pot extrage adevărurile chiar de la sursa lor, fără să aibă nevoie de surse indirecte. Începutul trezirii sufletului e acela în care simţi că totul devine tot mai coerent, mai unitar. Apare o conexiune din ce în ce mai evidentă între aspecte care pînă atunci erau disparate şi nu aveau sens. Apare o trăire specifică profund transfiguratoare în care sesizezi că totul are o semnificaţie. Această trăire seamănă cu uluitoarele fenomene de sincronicitate în care observi cum se reflectă interiorul în exterior (de exemplu, priveşti un panou şi ceea ce este scris acolo este exact răspunsul de care aveai nevoie). Apare şi un fenomen de armonizare a fiinţei. De exemplu, dacă faci de regulă cel mult 2-3 asane şi meditaţie, ceea ce faci se distribuie totuşi în mod armonios pentru că este preluat de suflet, iar sufletul păstrează întotdeauna armonia de ansamblu, chiar dacă în timpul practicii nu ai acoperit toţi centrii de forţă. Trăirile pe care le ai faţă de ceilalţi devin mai profunde, tinzi spre ceva mult mai adînc din fiecare, şi, mai mult, îi simţi foarte bine pe ceilalţi, le simţi natura lor reală superioară (sufletul), dincolo de ego, apărînd un fel de transfigurare spontană a oricărei fiinţe. Un alt simptom este o maturizare spirituală, o calmare a agitaţiei mentale prin faptul că dobîndeşti discernămînt. În mod spontan iei decizia bună cînd ai de ales între ceva care de multe ori transcende logica minţii obişnuite. Cînd sufletul s-a trezit pe deplin, trăieşti de multe ori spontan stări de conştiinţă cosmică. Eşti cuprins frecvent de fericire intensă şi extrem de rafinată. Este ceva mai adînc, în spatele minţii, pe care îl simţi permanent ca fiind fondul tău lăuntric. Trezirea sufletului îţi dă acel elan interior care nu se înfricoşează de nimic şi te face să reuşeşti mereu, o stare de convingere fără cuvinte că vei reuşi, care nu te părăseşte niciodată. Menirea spirituală se clarifică de asemeni foarte mult.
revin, de ce te atrage pe tine limbajul de lemn? atat de multe cuvinte pt ceva atat de smplu si la mintea oricarui om care sta si analizeaza putin. daca n-ai mai citi atat despre asta, ai reusi sa ajungi singur la aceleasi concluzii.
ca sa nu ma iei prea tare, rectific, limbajul filozofic.
da, poate ca daca ma simt mai bine daca ma asigura cineva ca sunt pe calea cea buna atunci de fapt nu-s tocmai pe cale
fiecare persoana are un defect si o calitate mai la vedere sa zic asa.. un defect si o calitate care domina..deobicei gasim mai repede defectul si il criticam,in loc sa cautam calitatile,pentru ca pana la urma acestea conteaza mai mult.defectele se indreapta
eu cred ca doar oamenii slabi au nevoie sa le amintesti care le sunt calitatile si pe flo nu il vad asa. poate usor confuz, dar nu suntem toti asa?
usor adormit de zeci de ani incoace deja. si da, majoritatea suntem asa, dar sunt si sfinti si magicieni si profeti pe lume.
Tocmai ca suntem (da noi) pe cale, de aia ne trezim comentand o idee, ca asta, e in fond si la urma urmei, o idee aruncata-n eter, partea cea mai draguta e ca e, de fapt IDEEA. Ne leaga ceva, ne-am dat seama ca tindem spre centrul mandalei si asta ne uneste.
Cateodata ma trezesc ca am mai multe in comun cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar in ideile carora ma regasesc, decat cu oameni pe care-i stiu de o viata, pentru ca ma trezesc vorbind despre moarte cu unii sau altii cu o naturalete debordanta si gasesc in ochii lor SPAIMA, teama de ce va fi dupa, pe care eu n-o am; ala e unul din momentele in care imi dau seama ca evolutia mea se desfasoara cum ar trebui, ca am inteles ceva. Incep sa realizez ca de fapt am alchimizat frica, ca e doar o senzatie cu care ma joc, ca nimeni si nimic nu-mi poate sta in cale, ca mi-am gasit samanta de Adevar care era, de fapt, in mine si ca urmatorul pas este sa-mi potolesc egoul, sa reusesc sa iubesc pe toata lumea. Meditatia ma ajuta intotdeauna, dar am probleme in societatea asta putreda si despiritualizata, pentru ca simturile mele sunt obisnuite sa functioneze intr-un anumit mod, dar incerc sa-mi insusesc o singura idee ” there is no spoon”… poate ca egoul a facut ca acest post sa fie in mare parte despre mine?!
sau poate ca totul e despre tine oricum.
Da “You must be the change you wish to see in the world.”… multumesc!