Ca să ajungi la răspunsuri bune trebuie să începi cu întrebări şi mai bune. Mă întrebam zilele astea încotro se îndreaptă bloggingul, dar nu mă alegeam decât cu răspunsuri dezinteresate şi cu un articol tare despre web 2.0 şi 3.0, care nu sunt de fapt decât specificaţii ale web1.0 puse în practică treptat. Întrebările rămân deci. E bloggingul atât de durabil încât să reziste mai mult de 4 5 ani pe net (începând de acum vreo 2 ani, când şi-au început carierele cam toţi bloggerii români populari în prezent)? Care va fi următorul trend, sau în ce vor evolua blogurile? Cum poate cineva să ştie mereu unde-i valul şi cum să rămână pe el?

În primul rând nu-s convins că bloggingul are un viitor.

În al 2lea rând, mă gândesc din când în când că nu am fost destul de informat în perioada în care a apărut bloggingul încât să-mi fac un blog încă de atunci. Ca zoso sau bobby. Şi, desigur, mi-e milă într-un fel de bloggerii noi care cred că mai pot să dea lovitura. Intră probabil de 2 ani pe net şi habar n-au cât de repede se schimbă lucrurile aici. Şi apoi mă întreb ce vom face cu toţii între 2010 şi 2020, perioada web 3.0 ? Ce urmează după blogging, microblogging şi reţele sociale? Cum să fiu pe val? Nu cred că are nimeni o reţetă şi probabil e chestie de noroc şi de a citi articolul potrivit la momentul potrivit, dar sunt totuşi curios.

• Un blog (web log) e un site web updatat de un individ cât de cât constant cu articole ce pot fi constituite din text şi/sau conţinut grafic sau video. Articolele (posturile) sunt afişate invers ordinii cronologice. Te afli pe un blog şi citeşti un post. Poţi scrie un comentariu. Exprimându-ţi părerea devii parte din comunitatea ce se strânge în jurul blogului.
• Blogosfera e întregul format din toate blogurile, o reţea socială imensă de bloguri interconectate (trackbackuri, comentarii) în care subiectele de discuţie sunt tratate în detaliu (unul sau mai multe articole) pe mai multe bloguri simultan.
• Blogosfera activă reprezintă ecosistemul de comunităţi de bloggeri şi cititori interconectaţi la graniţa dintre jurnalism şi conversaţie.

Or să devanseze vreodată bloggerii media mainstream (tradiţională – ziare, radio, tv)? Ce protecţii legale, ce drepturi şi ce obligaţii ar trebui să aibă un blogger? Va fi CNA online? Poţi să “quit your day job” pentru blogging? Nu există încă răspunsuri clare (pentru că fenomenul e atât de nou), dar statisticile ne oferă pe tavă o idee vagă: bloggingul e în prezent un fenomen global abia intrat în mainstream, iar răspândirea lui e comparată cu răspândirea tiparului (“It’s the rise of amateur content, which is replacing the centralized, controlled content done by professionals”). Nu avem nici un indicator de declin sau că ar fi doar un alt trend.

Rata de creştere a blogosferei e impresionantă. Avem în prezent peste 8 milioane de bloguri (de la doar 100 de mii acum 2 ani); la fiecare 7.4 secunde e creat un blog; 12.000 de bloguri şi 275.000 de posturi noi pe zi; 10.800 updateuri pe oră. Cu toate astea însă, bloggingul este încă în faza incipientă, cam pe unde era webul prin 1999. Pe de altă parte… nu se poate estima încă unde se va ajunge, dar se pot trage paralele cu alte tehnologii care au zguduit Internetul la un moment sau altul. Toate au lăsat rapid (în 4 5 ani) locul unora mai noi, mai bune şi adesea orientate în direcţii nebănuite până atunci. Concluzia? Nici o concluzie. Dubiozitate totală.

Ce e clar e că oportunităţile pentru blogging încep şi ele să abunde, odată cu integrarea blogosferei în mainstream. Companiile pot folosi bloggerii pentru a da o faţă umană interacţiunii dintre angajaţi şi clienţi, oamenii de marketing sau advertising pot crea vâlvă în blogosferă, iar bloggerii pot verifica şi face tămbălău pe marginea faptelor prezentate de media tradiţională.

Bloggingul e condus de interes şi dorinţe, nu de goana după bani. Rar se întâmplă ca ceva să prindă atât de bine, mai ales când perspectivele comerciale sunt atât de mici. Oamenii vor pur şi simplu să schimbe idei.

În timp ce blogosfera creşte în mărime şi influenţă, linia dintre blog şi site de media devine tot mai neclară. Blogurile populare împrumută adesea caracteristici de la siturile agenţiilor de ştiri, iar siturile mainstream adoptă tot mai uşor trendurile ce bântuie prin blogosferă. 95 din cele 100 de ziare de top din State oferă bloguri personale reporterilor (cum ar fi la noi blogul lui Marius Tucă de la Jurnalul Naţional).

Dacă ar fi să aruncăm o privire mai de ansamblu, situaţia din presă se aplică şi în comerţ, care tinde spre online la fel ca presa. Tot mai mulţi comercianţi se fac simţiţi pe web sau renunţă cu totul chiar la punctele de desfacere pentru a se muta pe web, eliminând cheltuieli. Tehnologia scade costul publicării şi respectiv al vânzării.

Mulţi critici ajung să cârtească pentru că s-au împotmolit undeva în detalii şi n-au mai văzut pădurea de copaci. Spun că blogosfera s-a umplut de filmuleţe de pe youtube, că majoritatea bloggerilor numesc nu ştiu să lege două fraze, afirmă că scriem toţi despre aceleaşi subiecte ca oile, DAR uită să privească din prisma cititorului. Pe el nu-l interesează frustrările unui blogger plafonat în politică, ştiri sau SEO, nu-l interesează că viralul la care tocmai a râs cu lacrimi e expirat de 3 luni, nu-i pasă nici de cantitatea de text, poze sau filmuleţe dintr-un post. Contează în final doar să-i găsească şi apoi să-i citească pe cei care i se aseamănă cel mai mult, pe cei care au ceva de spus într-un domeniu de care îi pasă lui, cititorului.

Pericolul blogurilor de 2 bani ce-au apărut recent ca muştele la căcat (căci oricum nu poţi face avere din blogging) este deci inexistent, căci cititorul e selectiv, şi nu va intra niciodată a doua oară pe un blog ce i-a întors stomacul pe dos cu lipsă de cratime, nu când are de ales dintre atâtea. Un sistem care să dea ratinguri competente bloggerilor pe baza opiniei cititorilor ar fi mai mult decât binevenit în viitor şi probabil se va găsi cineva care să-l codeze, dar pân-atunci nu ne rămâne decât să ne bucurăm de haosul de la începuturile bloggingului.

O parte din bloggeri pot fi consideraţi jurnalişti, dar nu toţi. Cum se vor acorda atunci acreditările de presă pentru bloggeri la evenimente? Cine va diferenţia bloggerii jurnalişti de restul? Mie, de exemplu, mi-ar plăcea să intru în viitor gratis pe la concerte faine şi să scriu despre ele. Va fi probabil posibil, dar dacă nu mă voi încadra? Sau dacă va fi ok cu ce o să mă îmbrac? hehe. Disputa presă media tradiţională versus blogging ridică însă altă problemă.

Este posibil ca presa tradiţională să fie detronată de o mână de amatori? Este, dar nu prea este. Bloggingul nu poate afecta o instituţie veche ce oferă informaţie riguroasă ca la carte decât prin dispariţia centralizării informaţiei şi a distribuţiei ei. Nu se poate vorbi deci în nici un caz despre un război între bloggeri şi jurnalişti, căci fără jurnalişti majoritatea bloggerilor n-ar avea decât să scrie despre câţi pui a mai fătat pisica vecinei acum 3 săptămâni şi eventual despre câţi le-ar fi fost lor convenabil să fete. Cel puţin interesant. Probabil se va ajunge la o simbioză paşnică, iar raportul dintre bloggeri şi agenţiile de presă va fi determinat până atunci de experienţa şi determinarea bloggerilor.

[una din surse]

To be continued

Tags: blogging, blogosfera, technorati, viitor

This entry was posted on Monday, December 8th, 2008 at 7:41 pm and is filed under Net, lume. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.