Lung, da bun
December 11th, 2009, scris de FloI. Oricând
Ce drăcia dracului mai e și blogul? Mă izolează de lume sau mă aduce mai aproape de ea? Mă ascunde de mine însumi sau îmi permite să mă văd? Nu m-am obosit niciodată să-mi răspund la rarele întrebări, dar văd că-n ultima vreme nu mai am de împărtășit decât întrebări. Principala ar fi, ca de-obicei, cine sunt? Cine suntem? Cine ești? Cine-i un delfin? Cine. E bine totuși, am ajuns de la întrebări complexe la una simplă. Sunt pe urmele copilului care nu mai sunt, și când o să-l găsesc o să am grijă să nu-l mai pierd.
Încep să pierd controlul asupra înşelăciunilor necesare, scornite de mine ca să mă protejez de alţii sau ca să-i protejez pe ei. Şi simt că nu mă mai descurc, aşa cum reuşeam înainte, să văd clar prin diversele viclenii şi ipocrizii justificate ale celorlalţi, care mi le administrau, menite să se protejeze ei de mine sau pe mine de ei. Mi-e tot mai greu să ţin şirul tuturor născocirilor mele, pe care le-am susţinut altora drept sincere. Şi nu-mi mai vine să cred toate perfidiile ce mi s-au zis şi pe care le-am luat de bune. Am o relaţie lipsită de autenticitate cu absolut fiecare persoană pe care o cunosc, iar fiecare în parte se întreţine la fel de artificial cu mine. Trec prin stări alternative. Mă tulbură diverse aspecte destul de superficiale ale problemelor mele, dar asta nu mă deranjează în mod special, pentru că neorânduiala din viaţa mea mă distrează totuşi mai mult decât o rutină plicticoasă sau o linişte garantată. Însă ceva este foarte greşit. Mi-e acum frică să am încredere în cineva şi, mai rău, mi-e frică acum să mai am încredere în mine. E vorba de adevăr sau neadevăr şi că nu pot face diferenţa, în nici unul dintre cazuri, nici măcar al meu.
N-am mai alternat de ceva ani deja între bucurie excesivă și depresie cruntă, dar îmi amintesc acum că tot așa gândeam în clipa-n care am ales (a trebuit) să renunț la mofturi. Ca Darius.
Mai încerc acum o singură chestie: să înțeleg. Să-mi răspund la întrebări. Fără bani, putere, mușchi, femei, dorințe premeditate. Dorința e cea mai rea, egoul e diavolul. Înțelegerea e înțelepciune și-atât. Nu aduce nimic bun, nimic rău, în niciun caz dorință. Mi-s tot mai dese momentele în care înțeleg, și totuși nu-s niciodată destul de dese. Se zice despre calea cu cea mai mică rezistență că e și singura. Are și sens să fie singura, căci le cuprinde pe toate. Creștin, musulman, satanist, budist, copil sau bătrân, african, român sau țigan, tot undeva pe calea asta ești. Și cu cât ești mai avansat cu atât iubești mai mult, cu atât sunt oamenii mai atrași de tine. Pe tine ajungi întâi să te iubești și să te accepți, și apoi pe toți din jur, indiferent de orice. Ajungi să (le) înțelegi motivele, să zâmbești în fața celor mai grave întâmplări, să vezi prin tot.
Nu știu de ce suntem aici, nu știu dacă există extratereștri și fantome, nu știu dacă băsescu e sau nu mai prost ca geoana, nu știu nici care-i faza cu masonii, băncile sau cu petrolul, dar știu că e o singură cale, calea fără ocolișuri sau frecare, calea conștientizării și a tot ce implică înțelegerea. Habar n-am unde duce sau de unde a pornit, dar nici că mă interesează.
Așadar cine sunt? Și ce altceva contează în afară de întrebarea asta?
PS: Observă diferența între începutul articolului și sfârșit. Mi-am amintit în timp ce scriam. Acum e iarăși totul clar. Și o să uit, dar nu mai contează acum.
II. Acum. Supranatural.
Poate o iau razna, dar mi se pare că pot să prezic penaltyurile de la FIFA10. Desfășurându-se destul de rapid, nu am timp să analizez, nu am timp să mă întreb sau să raționez în vreun fel, nu am timp decât să mă întreb în ce direcție șutează ăla acum: stânga, dreapta sau mijloc? Apoi îmi las mintea să doarmă pentru o secundă și pun portarul să sară în ce direcție-mi vine. Și îmi vine aproape mereu direcția bună. N-ar fi fost atât de ciudat dacă mergea doar cu AIul, dar pot parcă să ghicesc și decizia oponentului uman când e. CUM PULA SE POATE? ȘI CE-I AICI, MATRIX? OARE LUMEA ASTA E DE FAPT O CUȘCĂ FĂCUTĂ PENTRU MINE ÎNTR-O GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ GALACTICĂ PENTRU CĂ SUNT ULTIMUL EXEMPLAR DE HOMO SAPIENS DIN UNIVERS?
Dar să trecem la următoarea chestiune ciudată pe ordinea de zi. Am zis iar “galactică”. E cel puțin a 3a oară într-un interval de 3 zile când folosesc cuvântul galaxie sau forme ale lui, și nu l-am mai folosit cred de vreun an sau așa pân-acum. Care-s șansele ca un eveniment să nu se întâmple în X ani deloc și apoi să se întâmple de 3 ori într-un interval de timp scurt? Aș fi putut să zic orice altceva, dar îmi iese galaxie. Ce poate să-nsemne asta? Și, mai general, cât de atent poate fi cineva la coincidențele din jur? Poți ajunge oare să prezici, să miști obiecte cu mintea, să oprești timpul sau să zbori, sau m-am uitat eu la prea mult Heroes și alte SFuri? O fi și-aici vorba de oprirea minții și de răspunsuri deștepte venite de cine știe unde, răspunsuri pe care doar unii din noi au învățat să le vadă?
Și dacă tot o ard paranormal hai să zic și de prima ciudățenie pe care am descoperit-o. Când eram mic jucam un joc în care aveam un băț în mână și trebuia să izbesc cu el un alt băț înfipt în pământ. Erau amândouă destul de subțiri și nu era deloc ușor să dau în capătul de sus al bățului înfipt. Asta până când am închis odată ochii și mi-am imaginat un spațiu negru în care se vedea clar o dungă verde. Dunga verde era traiectoria bățului din mâna mea și se întrerupea fix unde se izbea de capătul bățului din pământ. Cu ochii închiși și cu traiectoria în cap, am crescut substanțial șansa de a lovi bățul de jos. Îl loveam aproape de fiecare dată. Se desfășura totul într-o fracțiune de secundă, timp în care nu gândeam, lăsam mintea să doarmă, poate tot ca la FIFA.
Pun întrebarea și obțin un răspuns instantaneu. O direcție, o traiectorie, vreun cuvânt care tot apare, vreun dejavu. Cum se poate? De ce merge mult mai ușor când e vorba de fracțiuni de secundă decât la intervale mai mari de timp? Sigur e vreo chestie zen dubioasă. Sau o fi faza cu grădina zoologică? Să-mi spună și mie cineva dacă-i așa, că nu-s o maimuță tristă de se hlizește duminica la familii fericite din spatele gratiilor! 
Tags: budism, cale, coincidente, constientizare, crestinism, meditatie, paranormal, zen
io zic ca ar trebui sa ne intalnim sa stam de povesti….live sau pe mess pe cine plm intereseaza…vreau sa crezi in nirvana si sa nu stii ce ii ala stress, nervi, depresie, confuzie, etc….nu ma dau ciumeg ca m-am lasat de mult…ma dau drept divinitatea insasi pe care multi vor sa o recunoasca in ei dar nu pot fiindca sunt inchisi in realitatea asta cacacioasa din ziua de azi…din chestiile pe care le scrii vad ca ai cam inteles cum sta treaba si totusi citesc o urma foarte usoara de confuzie…oare ma insel?…
Oriunde ai ajunge cu puterea de intelegere si oriunde crezi ca te aflii ca dezvoltare nu dispare niciodata confuzia. Primele intrebari nasc altele si altele si pe masura ce ti le pui pe ultimele iti vin si raspunsurile la primele si tot asa, de aici si o inerenta stare de confuzie… dar e al naibii de frumoasa.
Ar mai fi o chestie la fel de frumoasa….cu cat inaintezi in timp (si in analiza) intrebarile devin tot mai simple si tot mai primare si, in cazul meu, de-abia in momentul in care-mi gasesc raspunsuri la problemele astea din urma incep sa simt un vag sentiment de implinire.
Va iubesc pe toti!
Da, asta ziceam și eu, devin tot mai simple. Nu c-aș fi eu cine știe ce înțelept, dar devin simple și răspunsurile explică tot mai multe. Așa au ajuns poate călugării zen să exprime totul printr-o silabă sau prin vântului sau prin ropotul unui izvor.
well, ai ajuns la motivul pt care am renuntat eu la blog
)
Băi băiete, deci tot aici eşti; din fericire însă într-un moment în care te întrebi de ce TOT aici
Şi cred că pentru tine acest jurnal virtuos (virtual + dubios – al – dub) a avut un rol f clar delimitat.
Blogul e un instrument, dar pt fiecare blogger are altă funcţie. Ştii asta deja. La şirul ăla de întrebări parcă n-aş vrea să încerc să răspund eu caco_mentator, pentru că de fapt nici nu mă întrebi. Părerea mea din puţinul pe care l-am citit pe-aici e că tu de fapt scrii ca să vorbeşti cu tine.
Cât despre întrebări, sunt aşa de în acord cu ce a zis mehigh, încât nu pot să adaug decât că ce spune WalkTall nu e un adevăr general valabil. : ))
Şi eu tot incoerentă.
raspunsurile se gasesc in momentul in care te identifici cu spiritul…o stare unica de luciditate neconditionata de absolut nimik… mai presus de corp, de natura, de Pamant…”acolo” timpul nu trece fiindca nu exista..”acolo” spatiul nu are limite…toate gandurile si trairile le constientizezi la un nivel maxim pana in punctul in care se transforma in cel mai puternic si mai intens sentiment: dragostea neconditionata…in acel moment cuvintele isi pierd valoarea…unicitate, purificare, illuminare…exista “entitati” cu care poti comunica telepatic…ele reprezinta transcendenta sufletului pur intr-o forma in care sa le poti constientiza…le simti prezenta…psihicul tau le identifica si le da o forma…om, insecta, masinarie, etc…”ele” detin raspunsurile si toata energia care te inunda si te tine in viata…ti se divulga telepatic secrete mistice…esti atras de o forta universala cu mult peste ceea ce credeai vreodata ca fiind posibil…ai ajuns la sursa…ai ajuns la spirit…inoti in dragoste neconditionata…esti lumina de la capatul tunelului…infinit…nemuritor…pentru totdeauna…
Am întrebat și am obținut un răspuns. Ruperea de ciclul karmei.
nu vreau sa fiu maica-ta sau arogantul din spatele blocului (sau..mai bine zis, nu vreau nimic), insa de la droguri se trage. te face prea analitic, prea intelept (si nu pun ghilimele, iti da o putere de intelegere remarcabila) si ca bonus un pic de depersonalizare, mai apare si depresia si mood-swings. presupun ca ala e tributul drogurilor. TREC PRIN ASTA. my 2 cents…
yours faithfully,
un clujean.
vad ca nu pot da edit. numa ce am citit ultimul tau comment legat de karma. ceva de genu-mi explicam si eu – ma achit de datoria karmica or whatever…dar privind la un nivel mai superficial as zice ca sunt drogurile fucking with our minds
unele droguri sunt semne, da.
Ce trist că omul ăla ce-a scris mai sus nu ştie că poţi să ajungi la toate “concluziile” şi întrebările astea fără droguri sau halucinogene sau orice substanţe care alterează starea mentală şi că poţi să bagi în tine şi cele mai oribile porcării sau “cele mai tari chestii” fără să-ţi treacă măcar prin cuget o îndoială cu privire la propria existenţă.
Tu, flo, zi-mi şi mie cine-i mihai ăsta de-ţi tot scrie chestii inteligente, că-i ciudat cum de tot dau de pseudonumele ăsta pe puţinul internet pe care-l frecventez.
e un baiat ardelean care le mai stie
revenind…replicand la andi nu`i trist prietene. Prostiile alea au fost un catalizator. dar am avut un pret sa-l platesc. Eu unul ma adresez tie ca si cand ai sti cam despre ce vorbesc, dar daca ai carare pe-o parte si stai picior peste picior, iti place sa zicem telejurnalul si desperate housewives atunci cred ca you can just shut up
Prietene, eu îţi propun să mai cugeţi puţin asupra a ce-ai/am scris şi să-ţi dai seama că există multe alte mijloace de ‘trezire’ la conştienţă în afara substanţelor mai sus menţionate. Eu am plătit alte preţuri pe care sper să nu mai trebuiască să le plătească şi alţii şi ştiu despre ce vorbesc şi despre ce vorbeşti.
Deşi ar părea, nu te atac deloc cu ce scriu aici. Dar explică-mi tu ce nu-i trist în a avea o viziune atât de limitată chiar în pofida unei asemenea vaste experienţe cum presupun că e a ta. Că eu la aia mă refeream.
Flo, te rog să citeşti printre rânduri. Chiar aşa proastă mă crezi? Sau vrei să-ţi ţii prietenii de pe blog numai pentru tine, aşa cum se agaţă un copil obez de-o acadea? Tu oricum nu mai ai treabă cu Ardealul de-acum…
P.S. tot pentru omul căruia nu ştiu cum să-i spun: acum o lună eram cheală. Închipuie-ţi acolo cărare =))
limitat ma consideram inainte. cu prostiile alea iti afli cu adevarat fundul si cerul. odata gestionand alea treci la urmatorul nivel. si la MINE, nivelul superior e constiinta si intelegerea care mi`au catalizat`o drogurile (si nietzsche, si marquez, si..dar si astia ar putea fi droguri) — fara droguri. si intr-adevar, ai dreptate, se puteau fara, dar NU ATAT DE REPEDE. oricum, aparent se face prea mult caz de treaba asta. i-am zis dat o posibila explicatie la ce simte el pentru ca printre randurile alea transcendentale ale lui m`am recunoscut si…ok..you do the math now.
chiar conteaza ce faci sau ce folosesti sau ce nu folosesti ca sa ajungi la echilibru in viata?…ideea de baza ii ca societatea din vest nu are cultura societatii din est…nu exista nivelul ala de intelegere, de acceptare si de interpretare a lucrurilor astfel incat sa traim in pace si armonie cu noi insine…noi nu am fost crescuti sa apreciem adevaratele valori morale pe care omul ar trebui sa le aiba in viata…sau cel putin nu eu…cum ai crescut un pic vezi falsa realitate “cash rules everything around me”…suntem atat de implicati in realitatea pe care societatea ne-o impune incat ii imposibil sa vedem de deasupra ce se intampla…o sa ajungem sa ne autodistrugem fiindca nu vedem ca trebuie sa ne acceptam pentru ceea ce suntem si sa nu intram in continuu in competitie unul fata de altul…incultura este cea mai grava problema a societatii din ziua de azi…dorinta de a fi acceptat in tot felul de grupuri sociale este cea mai serioasa amenintare asupra sinelui…cand se va promova in societate faptul ca fie alb-negru, bogat-sarac, catolic-reformat, slab-gras, frumos-urat, manager-cioban si multe altele toti suntem o apa si un pamant?…niciodata fiindca toti facem parte din categorii diferite si ne mandrim cu eticheta pe care o avem prinsa la piept…toti avem minte si toti putem gandi dar exista o singura concluzie la toate problemele existentiale posibile…daca vedem asta sau nu aia ii cu totul altceva…depinde de cum isi interpreteaza fiecare gandurile si invataturile acumulate din experiente personale…dar la fiecare intrebare exista un singur raspuns…si ca experienta personala nu este absolut nimic…asa ca degeaba imi zice mie cineva ca dumnezeu ii in ceruri sau ca nu poti calatori in timp ca le rad in fatza…:)))…termenul asta “drog” ma zgaraie pe timpan…probabil ca stiti deja chestiile care le-am scris aici…probabil nu sunteti de acord cu mine…oricum fiecare isi face in viata filmul lui dar nu toata lumea se bucura de cum si-l regizeaza…io unu va iubesc pe toti si va accept pt ceea ce sunteti ca va cunosc, ca nu va cunosc, ca ma injurati, ca imi dati in cap pe strada, ca ma apreciati, ca nu…toate astea pt ca regia, scenariul si actorul principal din filmul vietii mele is concepute de psihicu meu care ii nepretuit
Şi iată cum, la sfârşitul tiradei nesfârşite despre iubire şi cum ar trebui să fim, ego-ul îşi face intrarea în scenă pentru o lovitură mortală.
Mihai, poate nu-ţi pasă de ce şi cum scrii şi în viaţa ta e numai iubire şi chestii, dar atunci pentru ce-ai mai scrie cu atâta însufleţire? Nu-i tot aia? Mai ales că ştii că noi, ceilalţi trei care comentează pe-aici, am rumegat deja subiectul şi ştim că suntem neputincioşi chiar şi la nivel regional. Şi-atunci?
Spărgătorule de nuci, defineşte-ţi termenul ‘drog’. Dacă vrei, înlocuieşte-l cu ‘dependenţă’. După aia mai vorbim. Şi încă ceva. Până la vârsta de optişpe ani ţi se pare suficient de repede? Dacă nu, ce înseamnă ‘atât de repede’?
Ok, se pare că am supărat pe cineva. Ce vroiam să spun şi se pare că n-am reuşit e faptul că eu n-am avut nici o treabă cu ‘drogurile’ în toată viaţa mea. Nu le consider ‘rele’ sau ‘bune’, mai ales pentru că mi se pare stupid să judeci.
În adolescenţă am avut poate mult prea mult timp la dispoziţie şi-am ajuns la exact aceleaşi idei la care au ajuns alţii (voi) prin intermediul diferitelor substanţe. Ăsta-i tot misterul.
Acum, în legătură cu faptul că mă simt neputincioasă în raport cu societatea, mă refeream la faptul că prin exemplul personal eu încă n-am reuşit să conving pe nimeni să devină conştient de jegul fizic şi psihic în care se lăfăie din pură lene şi să cureţe cel puţin zonele prin care trec sau trăiesc şi alţi oameni. Un exemplu ar fi căminul în care locuiesc acum. Şi nu pot spune că ‘hai să-i las în plata lor că n-au treabă cu mine’ pentru că mă afectează mizeria lăsată de alţii în spaţiul comun. Aşa e şi în societate, aşa e şi în toate bucăţile de natură care ne-au mai rămas.
Cred că faptul că după ce termin facultatea mă voi putea angaja că inspector de mediu sau oricum în domeniul protecţiei mediului înseamnă totuşi că nu am pierdut speranţa de a schimba ceva. Doar încă nu ştiu dacă are rost să-ţi doreşti chestii, mai ales să schimbi oamenii…
Şi, Mihai, să ştii că nu degeaba l-am întrebat pe Flo despre tine. Mi-ai părut unul dintre puţinii oameni pe care i-am văzut trecând pe-aici care şi ştia despre ce vorbeşte. Nu pricep de ce ai înţelege altceva. Poate scrisul meu are o tentă de aroganţă când e citit de altcineva, cred că asta e, deşi e total neintenţionată.
De unde stii anume la ce nivel am ajuns ca sa fii la acelasi cu mine/ noi..sau tu mai sus ca mine? Doi, cum banuiam, esti genu ala de om cu carare..(etc etc si oricat de cheala zici ca ai fi) care si-a gasit “intelegerea” altfel decat mine, dar nu deloc ca mine, care arunca cu cuvinte gen limitat inspre alti straini in spatiu asta virtual si vorbeste de droguri in necunostiinta de cauza, neavand propria ei experienta. now ain’t that some mature shit. si lasa jegul fizic. si el isi are importanta lui. Daca n-ai fost murdar, cum iti dai seama ca esti curat? fata de ce? fata de cine? fata de masa?(oare nu jegul se defineste in functie de curat si viceversa, si e un must amandoua valorile? si plusul si minusul?). Ba, acuma tare as zice cam ce cuvinte le-ai aruncat tu acuma inspre mine ti le-as intoarce eu. Limitat/a, “printre randuri” un pic imatura..Ok..you do the math…again.
pe mine nu m-ai suparat andreea…si sper sa iti duci planul la bun sfarsit si sa schimbi ceva cu toate ca io cred ca nu e posibil…cu stilul tau de a scrie si de a te exprima m-ai fentat…credeam ca ai avut ceva experiente cu plante sau substante care te-au dezgustat si te-ai transformat intr-un avocat impotriva lor…faptul ca te deranjeaza comportamentul altora din societate nu ar fi ceva iesit din comun…dar asta incercam sa iti zic ca trebuie sa accepti chestia asta si prin faptul ca tu nu esti la fel schimbi ceva oricat ar fi de putin…schimbarea vine de la sine…daca tu esti convinsa de faptul ca gandesti bine si nu faci rau intentionat nimanui atunci asa este…dar nu trebuie sa ai nici o urma de indoiala…io zic ca ar trebui sa incerci unele lucruri pentru ca or sa te deschida la minte mai mult decat crezi posibil…vreau sa fii curioasa si sa stii ca daca ti-e frica de reactiile pe care psihicul tau le-ar avea sub influenta substantelor inseamna ca ti-e frica de tine…mightynutcrackah nivelele de constiinta pe care ni le tot upgradam nu ne face mai speciali ca ceilalti sau mai superiori…atata numa ca ne face mai intelegatori, mai creativi, acceptam mult mai multe lucruri, putem sa iubim mai intens si sa iertam mai mult…si cel mai important e ca constientizam lucruri pe care altii nu le vad sau nu le accepta sau nu vor sa le vada…planul e sa aduci subiectele in discutie si sa il lasi pe omul de rand sa gandeasca ce e bine si ce e rau…pacat ca majoritatea nu vor nici macar sa isi puna un pic capu la contributie…daca eu am ajuns la nirvana inseamna ca oricine poate, intrebarea ii cine vrea?…cine vrea sa fie liber de suferinta psihica pe care ne-o impune stressul, confuzia, depresiile si toata rautatea din ziua de azi?…cine vrea sa traiasca “la vie en rose”?…dupa ce am cunoscut stilul asta de viata si starea de spirit care o aduce io zic ca toti ar vrea asa ceva…dar trairile, raspunsurile la probleme si convingerea ca ducem o viata excelenta cu bune, cu rele cu bani, fara, le gasim in alta constiinta, in alta realitate, in alt univers…si acolo ajungem numai daca suntem dispusi sa renuntam la ego si sa suferim moartea psihologica care fara plante sau substante nu o putem experimenta cu siguranta ca o sa ne mai intoarcem dup-aia inapoi in realm-ul asta iluzoriu si superficial…vorbesc despre NDE, una din cele mai profunde experiente pe care fiinta umana le poate trai vreodata…sunt sigur ca vreti sa cititi despre asta, io chiar va recomand….http://en.wikipedia.org/wiki/NDE…ii un subiect foarte interesant si foarte sefeu…o sa ma opresc ca deja am scris destul dintr-una….:))…ps: sunt dispus sa ma intalnesc cu oricine si sa vb despre subiectele astea…am pierdut frica si rusinea de vreo doua vieti…=)))
Prietene…nirvana trebuia sa fie ceva utopic..care trebuia atins. Ultimate level. Te bati toata viata sa ajungi in nirvana. Now what? I think you’re full of bullshit.
citez: “The Buddha described Nirvana as the perfect peace of the state of mind that is free from craving, anger and other afflictive states (kilesas). The subject is at peace with the world, has compassion for all and gives up obsessions and fixations”…deci daca asta ii nirvana inseamna ca am trait chestia asta…daca nu ii asa cum zic budistii inseamna ca nu am trait-o si ceea ce am zis ii fara vina mea full of bullshit…mai citeste aici…http://en.wikipedia.org/wiki/Nirvana…repet io nu pot sa verific samanta de adevar care o are articolul asta dar daca ceea ce ii scris acolo ii adevarat inseamna ca am trait si mai traiesc starile prin care budistii definesc termenul de nirvana…sa nu uitam ca nu stii ce fel de experiente psihedelice am avut eu…daca tu crezi ca tot ce zic infloresc sau transcriu de pe undeva si is full of bullshit asta ii parerea ta si o respect…io stiu ce am trait, ce am vazut si ce am simtit si iti dai seama ca nu imi poti tu zice ca nu o fost asa fiindca o fost o experienta personala…nu cred ca tre sa te bati toata viata sa ajungi la nirvana…cred ca tre sa te bati toata viata ca sa obtii constiinta si inteligenta care te fac sa recunosti cand traiesti conceptul asta de nirvana…ce zici?
De ce discuția asta este fix despre ce nu spun eu? N-am spus deloc că n-aș vrea să încerc chestii și că nu-s deschisă spre noi experiențe. N-am spus nicăieri că m-aș crede deșteapta pământului, pentru că nu mă cred, nu l-am numit pe Mightynutcrackah limitat, m-am referit doar la mijloacele prin care poți ajunge la înțelepciune. Ce are loc aici e o conversație și nu un concurs de ”care se crede mai tare”.
Eu chiar nu cred că înțelepții Asiei orientale au avut nevoie de substanțe felurite pentru a ajunge în nirvana. Nici indienii, nici chinezii, nici japonezii și nici ăia despre care eu încă n-am aflat. Iar diferența între haosul naturii, pe care îl accept și-l îmbrățișez, știind că sunt parte integrantă din el, și cel creat de om e imensă. Mai ales după ce noi, oamenii, am adoptat un stil de viață artificial și condiționat de niște convenții. E total degeaba să spui și să te bați cu pumnul în piept că trăiești într-o societate, o civilizație chiar, dar să te porți ca și cum ai trăi în cocină. La asta mă refer.
bine bine prietene. Care-i urmatorul nivel atunci? Spiritual vorbind.
asiaticii au folosit……….macul!!!!!!!!!
intotdeauna mai este ceva de descoperit…sa nu uitam ca suntem oameni si nu o sa ramanem in nirvana pentru tot restul vietii ca unii budisti sau ca un guru indian sau ca un shaman…asta pentru ca oamenii aia si-au dedicat vietile ca sa aiba cat mai mult acces la spiritualitate si inteleg lucruri pe care noi nu le intelegem inca…noi suntem afectati de puta madre civilizatie si societate si nu putem ramane prea mult timp la nivelele spirituale pe care constiinta noastra le atinge…cred eu…io nu mai am avut nici o experienta serioasa de 6 luni si deja simt ca ma departez de adevaratul meu sine si de spiritul liber si intangibil pe care mi l-am descoperit…asa ca astept cu nerabdare o ocazie sa vizitez lumea de dincolo pentru a-mi continua invataturile despre viata, psihic, existenta, sine, etc…daca ai atins conceptul ala de nirvana nu inseamna ca o sa ramai acolo si gata…trebuie sa iti mentii gandirea pe linia pozitiva si din cand in cand sa mai intri in contact direct cu ceea ce numesti spirit fiindca acolo o sa gasesti tot ceea ce ai nevoie…nu lasa nesiguranta si confuzia sa te dirijeze in viata ca atunci o sa trebuiasca sa iei totul de la inceput…nivel dupa nivel…oricum asta ii parerea mea…esti liber sa crezi orice doresti
pupati-as sutana portocalie de asiatic! incepi sa exagerezi. vazu-te-as in CLUJ la ceva bautura de bonding social ca muulte prostii mai vorbesti! tu CHIAR esti fericit?
da…sincer vorbind ma simt implinit si fericit…dar incet incepe sa ma afecteze comportamentul unora, mentalitatea altora, etc…oricum lucruri care nu ma afecteaza in mod direct atata numa ca imi dau seama ca suntem tot mai departe de pacea si armonia la care visam cu totii…sau unii cel putin…si de asta mai vreau sa am niste viziuni si resetari…:))…ca sa nu ma afecteze chestia asta…sa o privesc in continuare ca it’s a must si sa o tratez cu acceptare si putina indiferenta…sa vezi cum eram de vreo doua luni sau mai ales in perioada in care am fost in olanda….fei de plm…nici o treaba cu nimic din jurul meu…one love all around…cum zicea manu chao “sometimes i dream about reality”…tu ce lucruri ai folosit de nu simti nici un pic de fericire sau aspatialitate?…daca is liber si asa pot veni la bonding social in cluj candva dar numai daca nu sunt sufocat de vreun ego…il lasam deoparte si ne povestim filozofiile de viata si experientele personale…ar fi amuzant…=)))
prin urmare..nu esti in nirvana. in nirvana nu sunt intrebari..e doar..fericire. bliss. amin to my words.
asa s-ar parea…oricum stiu ajunge acolo…am nevoie numa de o escapada de vreo saptamana pe undeva…heaven can wait for me…i’ll make an appointment soon enough…
No, uite, acum vin eu şi vă spun că se poate atinge starea de nirvana în orice clipă a vieţii, mai puţin când te stresează cineva cu diverse chestii. Fără vacanţe, fără prieteni, fără dorinţe, fără nimic. Pur şi simplu. Poate, de fapt, pentru fiecare desăvârşirea înseamnă câte altceva şi-atunci aici vorbim degeaba
Aud (in sfarsit
) un lucru intelept. Tine de calatoria personala a fiecaruia, si tocmai ai creionat (in a NUTshell), cam toata esenta certei noastre, asupra caruia we agreed to disagree.
asiaticii chiar au folosit macul…la extrem…toti au folosit ceva pentru ca fara nu poti ajunge la nivelul ala de intelegere…degeaba zici ca se poate si fara ca in secolul 21 nu se mai poate fara nicaieri…probabil in templu cand esti inchis vreo 6 luni sa reflectezi asupra propriei tale persoane…io zic sa incercati un psychedelic experience de level 5 (http://en.wikipedia.org/wiki/Psychedelic_experience) si sa va mai aud dup-aia ce parere aveti despre viata si despre voi insiva…no hard feelings…ca pana atunci se pare ca vb lucruri diferite…normal ca tine de calatoria fiecaruia da fara experienta psihedelica nu calatoresti nicaieri numai probabil cu autobuzul sau troleul…vrei un lucru intelept??…incearca nde si level 5 si daca nu te arunci de pe geam sau daca nu te duce cineva la azil mai vb…o sa vezi cum ii sa descoperi secretele universului…daca toti ar avea un level 5 discutiile astea nu si-ar mai avea rostul…pana atunci insa mergem mai departe…vedeti ca in primavara apare macul..:)))
Credeam ca s-a depasit momentul, insa ii ceva la mijloc. Ori ai lag in gandire, ori te-ai hotarat sa devii avocatul drogurilor, odata ce nu mai era vorba tocmai de ele. Da, cum ziceam, au fost un catalizator la intelegere, dar folosindu-le la extrem sau nu, ai un pret de platit (eu unul intelegand, de pilda, mai bine omul – cu ajutorul lor, cu atat mai mult incepeam sa iubesc animalele). Si ca sa-mi restabilesc echilibrul in psihicu-mi, si in general viata mea, a trebuit sa fac abstractie de ele, pentru ca momentan nu am haine portocalii, si nu locuiesc in tibet. sunt totusi intr-o societate, care nu multi iti pot intelege nivelul de intelegere. Ba mai mult, poti fi prea mult pentru altii. Necunoscuta la ecuatia asta tinde la singuratate, depresii, mood-swings si asa mai departe. Asa ca-mi voi pastra psychelic 5th level experience, pentru cand voi fi undeva in afara societatii. Altfel societatea se echilibreaza singura si te da afara din ea. Si eu am nevoie de ea, cu tot ce include ea. Don take me as the lil’ conformist guy and the robot society wants you, dar, ce-i prea mult e prea mult. Care-i ECHILIBRUL TAU la care tinzi? Sau inca esti in nirvana si perfect echilibrat si “abonat” la radio “adevar universal”?
Nu stiu ce convingeri nutriti dumneavoastra stimati 3 comentatori de la articolul de mai sus.. well, de fapt cam stiu, pentru ca am citit. De fapt nici nu-s asa relevante convingerile, convingerile sunt cumva pe orizontala. Toata lumea noastra, toate convingerile posibil exprimabile in cuvinte, alcatuiesc un plan, o orizontala. Cand deschizi ochii vezi multitudinea de planuri, vezi verticala, si poate chiar mult mai mult decat doar 3 dimensiuni. Fractali, geometrie sacra, magie, supranatural, transa, simboluri vechi, spirite, coincidente, random, determinism, dar in primul rand o contopire a tuturor astora cu viata banala, o aliniere perfecta a sacrului cu profanul.
Egoul, cat ar fi de aiurea, e si el acolo lasat de dumnezeu cu un scop, e unealta prin care ajungem sa vedem cat suntem de prosti. Cum zicea si tipul cu Nietzsche si Marquez de mai sus, nu poti vedea lumina fara intuneric, n-ai habar de nirvana daca nu accepti intai mocirla.
Mie nirvana imi suna cam ca raiul, adica doar o alta hrane pentru cei multi, dar ceva varianta remixata, pe ton new age. Mixul est-vest spune foarte multe despre lumea noastra, prin insusi faptul ca vorbim acum despre asta, dar mie personal numai ca trebuie sa alerg dupa nirvana sau dupa rai nu-mi spune.
Macul sedeaza, nu zguduie. Planta budismului e soma, e psihedelicul zeilor, si nu mai avem decat speculatii acum in legatura cu ea.
Level 5 nu-i un mit, si nici prea greu de atins nu e, si da, iti da super insight, si da, pe cat e de revelator pe atat e de periculos, pe cat de frumos pe atat de urat, DAR nu-ti da mura-n gura. Trebuie sa-ti faci apoi temele pentru acasa cum se cuvine, sa-ti focalizezi intreaga viata asupra intelegerii, a integrarii in sacru si in banal si a tolerantei si iubirii ce vin din intelegere.
Iar nemultumirea ta legata de jegul din camin, stimata chealo, nu-i decat o alta nemultumire. Nu trebuie sa faci ceva in legatura cu asta, trebuie doar sa-ti faci o introspectie dureroasa in legatura cu nemultumirea aia, sa o intelegi cumva si sa o clasifici, si atunci va disparea. O sa vezi atunci ca n-a fost decat o copilarie, ca-i la fel cu jeg sau fara. Mie de exemplu nemultumirea imi spune ca am o problema, o problema cu mine, ceva socoteli nerezolvate. Si ma apuc atunci si analizez nemultumirea pana la os, pana ma doare, pana obtin raspunsul. A fost, este si va fi mereu doar vina mea, asta vizavi la orice nemultumire as putea s-o am.
Tre sa ma apuc si eu de rasfoit marquez, prea-mi tot sare-n ochi de la o vreme. Acum a aparut, observ, si aici pe blog.
Introspectie!
Bine, hai să-ţi explic chestia că unui copil mic ce eşti (prin asta nu spun nicidecum că n-aş fi şi eu şi nici nu spun că sunt, da?).
Nemulţumirile pe care le am în mod curent sunt conştiente şi intenţionate (de fapt, cam asta-i singura nemulţumire pe care o am la momentul de faţă). N-am crescut într-un castel de cleştar şi nici nu mă cred prinţesă. Dar consider necesar ca fiecare om să devină conştient de propriile acţiuni şi de existenţa celorlalţi oameni, influenţată major de acele acţiuni. Nu e ca şi cum, spre exemplu, un coleg m-ar sâcâi zilnic în legătură cu… orientarea mea filosofică, să zicem. Cu chestii de genul ăsta m-am mai mult decât obişnuit.
Dacă tot e să vorbim despre budism, în templele adepţilor zen una dintre cele mai importante sarcini era curăţenia. Cum altfel să poţi medita la întrebările cu tâlc dacă nu după ce eşti sigur că mediul tău e netulburat de mizerie fizică şi de altă natură? Eu nu meditez la modul ‘şed în poziţia lotusului cu ochii închişi şi-mi închipui că nu mai am probleme’, că nu-i cazul. Am învăţat să meditez oricând, oriunde, oricum. Şi să ştii că ‘exerciţiul’ ăla de respiraţie pe care tocmai ce l-ai descoperit e primul pas spre conştientizarea propriei existenţe despre care vorbeam mai sus, fără ‘ajutorul’ substanţelor străine
nu te-a dus prea departe exercitiul daca inca astepti ca oamenii sa se poarte intr-un anume fel de bun simt, cum zici tu.